Rezumatul tezei de doctorat

 

4.1.5. 

 

Întocmirea actului de naștere în cazul adopției

 

În cazul copilului adoptat, întocmirea actului de naștere este reglementată de art. 23 din 

Legea nr. 119/1996. În prezent, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 prevede că, „în cazul 

adopției, se va întocmi un nou act de naștere de către SPCLEP sau, după caz, de ofițerul de stare 

civilă din  cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul 

adoptatului până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire în îngrijirea 

căreia s-a aflat adoptatul anterior încuviințării adopției”. 

 

4.1.6. 

Întocmirea actului de naștere pentru copilul născut mort

 

În cazul copilului născut mort se întocmeşte doar actul de naştere. Se pune problema de 

ce nu se întocmește și actul de deces. Explicația este simplă. Dacă s-ar întocmi și actul de deces, 

s-ar deduce că un asemenea copil a decedat ulterior momentului nașterii, fapt ce nu corespunde 

realității. Mai mult, actuala soluție normativă este de natură să descurajeze eventualele tentații 

de uciderea copilului imediat după ce a fost născut. 

 

4.2. 

ÎNTOCMIREA ACTULUI DE CĂSĂTORIE

 

4.2.1. 

 

Precizări prealabile

 

Termenul  căsătorie  poate  fi  analizat  sub  cel  puţin  cinci  aspecte:  drept  fundamental  de 

natură civilă al bărbatului şi femeii care au vârsta nubilă; act juridic civil sui generis; ceremonie 

laică  sau  religioasă;  stare  juridică  a  soţilor  în  timpul  căsătoriei;  instituţie  juridică  a  dreptului 

familiei. În cadrul analizei propuse prin prezenta teză de doctorat prezintă relevanță căsătoria ca 

„act juridic civil sui generis”. 

La rândul lui, actul juridic al căsătoriei poate fi analizat ca negotium și ca instrumentum 

probationis.  Ca  negotium,  actul  juridic  al  căsătoriei  reprezintă  exprimarea  concordantă  a 

consimțământului de către un bărbat şi o femeie în scopul de a deveni soți unul față de celălalt și, 

astfel, de a da naştere, între ei, la raporturi juridice de familie.Ca instrumentum probationem, 

căsătoria  presupune  întocmirea  actului  de  căsătorie  în  registrul  actelor  de  stare  civilă  și 

eliberarea certificatului de căsătorie corespunzător. 

Întocmirea actului de căsătorie este reglementat de art. 24-31 din Legea nr. 119/1996 și, 

sub  unele  aspecte  particulare,  de  art.  279  și  urm.  C.  civ.  În  concretizarea  acestor  dispoziții 

legale, art. 41-53 din Metodologie detaliază procedura de întocmire a actului de căsătorie. 

---

 

4.2.2.  

Aspecte generale despre încheierea căsătoriei

 

4.2.2.1.   Comp

etența ofițerului de stare civilă de a încheia căsătoria

 

Sub  aspectul  pus  în  discuție,  art.  24  alin.  (1)  din  Legea  nr.  119/1996  instituie  atât  o 

normă  de  competență  materială,  cât  și  una  de  competență  teritorială  în  ceea  ce  privește 

întocmirea actului de căsătorie (instrumentum probationem). Din punct de vedere material, de 

principiu,  întocmirea  actului  de  căsătorie  este  de  „competența  ofițerului  de  stare  civilă”.  În 

schimb, sub aspect teritorial, este competent ofițerul de stare civilă de la primăria în a cărei rază 

administrativ-teritorială este situat domiciliul ori reședința oricăruia din viitorii soți. 

În doctrină, s-a pus problema remediului juridic atunci când persoana care a celebrat 

actul juridic al căsătoriei nu a avut calitatea de ofițer de stare civilă sau nu a fost delegată să 

îndeplinească  atribuțiile  acestuia.  În  opinia  mea,  în  situația  prezentată,  trebuie  analizat  atât 

validitatea actului juridic al căsătoriei, analizat ca negotium, cât și a actul de căsătorie, privit ca 

instrumentum probationem. 

 

4.2.2.2. 

 

Locul încheierii căsătoriei

 

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, stabilind locul încheierii căsătoriei, prevede că 

acesta este „la sediul serviciului public comunitar local de evidența persoanelor, al primăriei în 

a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, 

după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale 

respective”. 

Această  normă  reglementează,  pe  de  o  parte,  competența  materială  și  teritorială  a 

ofițerului de stare civilă în ceea ce privește celebrarea căsătoriei ca negotium și, pe de altă parte, 

stabilește locul unde se poate celebra căsătoria. Locul încheierii (celebrării) căsătoriei, ca atare, 

poate fi sediul SPCLEP, sediul primăriei unității administrativ-teritoriale sau un sediu destinat 

acestui scop. În opinia mea, dacă există un sediu special destinat acestui scop, căsătoria va fi 

celebrată în acest loc. Aceste locuri sus sunt cele de drept comun. În funcție de împrejurări, 

actul juridic al căsătoriei poate fi celebrat și în alte locuri. 

 

4.2.2.3.   

Declarația de căsătorie

 

A. Precizări prealabile 

---

 

În  lipsa  unei  definiții  legale,  dar  luând  în  considerare  normele  juridice  care  o 

reglementează,  consider  că  declarația  de  căsătorie  reprezintă  „manifestarea  de  voință  a 

viitorilor soți prin care aceștia fac publică intenția lor de a se căsători”. 

În prezent, regimul juridic al declarației de căsătorie este reglementat de art. 280-284 C. 

civ., art. 25-26 din Legea nr. 119/1996 și art. 41-48 din Metodologie. 

B. Locul depunerii și forma declarației de căsătorie 

C. Conținutul declarației de căsătorie 

a. Preliminarii 

Art. 281 alin. (1) C. civ., stabilește  conținutul declarației de căsătorie. În  concret,  în 

cadrul acestei declarații, viitorii soți trebuie să precizeze „că nu există nici un impediment legal 

la  căsătorie  și  vor  menționa  numele  de  familie  pe  care  au  convenit  să  îl  poarte  în  timpul 

căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales” [alin. (1)]. De asemenea, „odată cu declarația 

de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei” [alin. (2)]. 

Deși s-ar părea că declarația de căsătorie cuprinde doar elementele prevăzute de art. 281 

alin. (1) C. civ. și art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 119/1996, aceasta trebuie să prevadă 

și alte date, absolut necesare pentru conturarea cadrului faptic în care urmează să se încheie 

actul  juridic  al  căsătoriei  și  care  trebuie  consemnate  în  actul  de  căsătoriei  (instrumentum 

probationem).  Am  în  vedere  următoarele:  exprimarea  intenției  de  către  viitorii  soți  de  a  se 

căsători;  declarația  acestora  că  și-au  comunicat  reciproc  starea  lor  de  sănătate;  indicarea 

localității și a locului unde se va celebra căsătoria; datele de identitate ale viitorilor soți, inclusiv 

codul  numeric  personal;  cetățenia,  naționalitatea,  datele  de  identitate  ale  părinților  viitorilor 

soți. 

b. Declarația viitorilor soți că nu există nici un impediment legal la căsătorie 

c. Mențiunea privind numele de familie pe care soții îl vor purta în căsătorie 

d. Mențiunea privind regimul matrimonial ales 

D. Documentele ce se anexează declarației de căsătorie 

a. Preliminarii 

Reamintesc  că  art. 281 alin. (2) C. civ.  obligă  viitorii soți ca,  odată  cu declarația de 

căsătorie, să prezinte dovezile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a căsătoriei. 

b. Actele de identitate și certificatele de naștere 

---