Universitatea de stat din moldova

 
 
32 
 
O  altă  problemă  care  constituie  obiect  de  cercetare  în  literatura  de  specialitate  autohtonă 
este delimitarea infracţiunii de şantaj de faptele prejudiciabile conexe. Asemenea preocupări de 
investigaţie le găsim, în primul rând, în monografia autorilor M.Bîrgău şi Iu.Larii [5, p.110-122]. 
În  special,  autorii  acordă  o  atenţie  deosebită  delimitării  şantajului  de  jaful  violental,  tâlhărie, 
escrocherie,  samavolnicie  şi  unele  infracţiuni  contra  sănătăţii  persoanei.  Delimitarea  şantajului 
de tâlhărie a constituit una dintre sferele de interes şi ale E.Visterniceanu [138, p.211-221]. De 
fapt, traseul care a precedat disocierea celor două infracţiuni se particularizează prin examinarea 
succintă  a  elementelor  constitutive  ale  art.189  CP  RM,  motiv  din  care  am  apelat  la  alegaţiile 
acestui  autor  pentru  a  reflecta  asupra  caracteristicilor  semnelor  unor  elemente  constitutive  ale 
şantajului.  Asupra  delimitării  şantajului  de  samavolnicie  (art.352  CP  RM)  s-a  expus 
S.Cernomoreţ  [21,  p.133-135],  iar  delimitarea  şantajului  de  constrângerea  de  a  încheia  o 
tranzacţie  sau  de  a  refuza  încheierea  ei  (art.247  CP  RM)  a  constituit  una  dintre  sferele  de 
investigare ale autorului D.Moiseev [104, p.476-479].  
Analizând în ansamblu materialele ştiinţifice destinate delimitării infracţiunii de şantaj de 
infracţiunile conexe, nu putem să nu remarcăm că, de cele mai dese ori, oamenii de ştiinţă nu au 
desemnat complet criteriile de demarcare, motiv din care ne-am orientat demersul ştiinţific spre 
determinarea ad integrum a aspectelor ce trasează limitele precise dintre şantaj, pe de o parte, şi 
faptele prejudiciabile care tangenţiază cu acesta, pe de altă parte.  
De  asemenea,  evidenţiem  şi  faptul  că  lipseşte  o  preocupare  specială  de  disociere  dintre 
varianta  agravată  de  la  alin.(4)  art.189  CP  RM  şi  cea  de  la  lit.f)  alin.(2)  art.164  CP  RM.  Este 
adevărat că în unele surse doctrinare [15, p.138-139; 18, p.329] se evidenţiază modalităţile fap-
tice  care  cad  sub  incidenţa  răpirii  unei  persoane  din  interes  material  (lit.f)  alin.(2)  art.164  CP 
RM),  ceea  ce  ne  ajută  într-o  oarecare  măsură  să  percepem  disocierea  celor  două  fapte 
prejudiciabile,  însă  situaţia  respectivă  necesită  o  mai  mare  facturare  de  analiză,  prin  aceasta 
creând o exegeză temeinică aptă de a fi luată în consideraţie de către subiecţii împuterniciţi cu 
aplicarea  legii  penale.  De  aceea,  ne-am  orientat  cercetarea  noastră  spre  identificarea  tuturor 
convergenţelor  şi  divergenţelor  dintre  răpirea  unei  persoane  din  interes  material  (lit.f)  alin.(2) 
art.164  CP  RM)  şi  şantajul  însoţit  de  răpirea  proprietarului,  posesorului  sau  deţinătorului,  a 
rudelor  sau  apropiaţilor  acestora  (alin.(4)  art.189  CP  RM).  Tot  în  acest  context  se  impune  şi 
soluţionarea problemei privind identificarea soluţiilor de încadrare în cazul: înaintării cerinţelor 
cu  caracter  patrimonial  însoţită  de  una  dintre  modalităţile  acţiunii  adiacente  a  şantajului,  cu 
excepţia  celei  prevăzute  la  alin.(4)  art.189  CP  RM,  săvârşită  cu  privarea  ilegală  de  libertate  a 
proprietarului,  posesorului  sau  deţinătorului,  a  rudelor  sau  apropiaţilor  acestora,  precum  şi 
înaintării  cerinţelor  cu  caracter  patrimonial  sau  a  uneia  dintre  modalităţile  acţiunii  adiacente  a 

---

 
 
33 
 
şantajului  însoţită  de  privaţiunea  ilegală  de  libertate  a  proprietarului,  posesorului  sau 
deţinătorului,  a  rudelor  sau  apropiaţilor  acestora.  De  remarcat  că  aceste  probleme  nu-şi  găsesc 
reflectare  în  literatura  de  specialitate,  de  aceea  am  şi  statuat  asupra  relevării  unor  răspunsuri 
argumentate, mai cu seamă în contextul în care, aşa cum se desprinde din practica judiciară, ele 
sunt departe de a fi uniforme sub acest aspect.  
Ţinem  să  remarcăm  că,  în  contextul  variantei  agravate  de  la  alin.(4)  art.189  CP  RM,  se 
face simţită nevoia de a rezolva şi problema privind posibilitatea absorbţiei infracţiunii prevăzute 
la art.164
1 
CP RM – „Răpirea minorului de către rudele apropiate” – de către şantajul însoţit de 
răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau apropiaţilor acestora (alin.(4) 
art.189  CP  RM).  Neîntâlnită  în  lucrările  specialiştilor  din  Republica  Moldova,  singular 
promovată  doar  în  raport  cu  alte  componenţe  de  infracţiune  [12,  p.6],  lipsa  tratării  acesteia 
demonstrează  dezinteresul  faţă  de  acest  subiect.  Nu  am  putut  să  omitem  acest  aspect, 
considerându-l unul de referire atât pentru ştiinţa dreptului penal material, cât şi pentru practica 
judiciară. 
Pe  lângă  analiza  juridico-penală  a  infracţiunii  de  şantaj,  în  doctrina  naţională  găsim  şi 
materiale ştiinţifice destinate investigării criminologice a acestei  fapte prejudiciabile. Sub acest 
aspect, o contribuţie substanţială au adus-o M.Bîrgău şi Iu.Larii [5, 121-173]. Autorii ne pun la 
dispoziţie  parametrii  calitativi-cantitativi  ai  şantajului;  astfel,  această  sursă  ştiinţifică  vădeşte  o 
semnificativă  utilitate  sub  aspectul  suprinderii  adevăratelor  dimensiuni  ce  derivă  din  fapta 
prejudiciabilă  analizată.  De  asemenea,  aspectul  criminologic  este  axat  pe  investigarea  carac-
teristicilor  personalităţii  făptuitorului  şantajului,  precum  şi  pe  relevarea  determinantelor 
infracţiunii  de  şantaj,  ceea  ce  a  permis  autorilor  să  formuleze  măsuri  concrete  de  prevenire  a 
infracţiunii  prevăzute  la  art.189  CP  RM.  Tocmai  pornind  de  la  ideea  că  aspectul  criminologic 
este tratat într-o manieră autotcuprinzătoare în literatura de specialitate autohtonă, am şi evitat să 
consacrăm  în  teza  noastră  de  doctorat  un  spaţiu  separat  acestui  segment.  Este  adevărat  că  din 
2004, anul publicării acestui material ştiinţific elaborat de cei doi autori, dinamica infracţiunii de 
şantaj a suportat metamorfoze esenţiale, dar au rămas neschimbate alte constante criminologice, 
precum  cauzalitatea,  personalitatea  făptuitorului  etc.,  care  sunt  analizate  foarte  reuşit  de  către  
autorii M.Bîrgău şi Iu.Larii. Din aceste raţiuni, în lucrarea noastră am operat doar cu câteva date 
statistice,  pentru  a  suprinde  starea  acestui  tip  de  criminalitate  la  momentul  actual,  fără  însă  a 
elucida  şi  alte  aspecte  criminologice  ale  şantajului;  or,  nu  putem  face  abstracţie  de  la  faptul  că 
sunt  alte  probleme  care  necesită  a  fi  soluţionate,  care,  de  fapt,  au  fost  trecute  cu  vederea  în 
doctrina naţională sau cărora li s-a acordat o atenţie sumară.  

---