Universitatea de stat din moldova

 
 
36 
 
obligaţia legiuitorului de a elabora norme incriminatoare care ar corespunde exigenţelor de previ-
zibilitate, accesibilitate şi claritate, cerinţe desprinse din jurisprudenşa CEDO. 
Direcţiile  de  soluţionare  a  acestei  probleme  au  fost  orientate  spre:  nuanţarea  specificului 
şantajului şi coraportarea acestuia conţinutului normativ de lege lata; identificarea modelului de 
inspiraţie  legislativă  care  a  stat  la  baza  formulării  dispoziţiei  art.189  CP  RM;  elaborarea  unui 
model concret de perfecţionare a cadrului incriminator în materie de şantaj etc. 
Per  ansamblu,  susţinem  că  în  doctrină  accentul  se  pune  pe  aspectele  juridico-penale  şi 
criminologice ale şantajului, care comportă un caracter pur teoretic. Nu contestăm acest demers, 
însă dorim ca prin prezenta lucrare să scoatem în evidenţă şi aspectul practic al şantajului, care, 
aşa cum vom vedea din conţinutul integral al tezei de doctorat, este pe de parte de a fi lipsit de 
carenţe. Indubitabil, un cadru incriminator care suferă de imperfecţiuni nu poate să nu aibă efect 
nefast  asupra  aplicabilităţii  răspunderii  penale.  Iată  de  ce,  scopul  tezei  de  doctorat  rezidă  în 
soluţionarea problemelor privind răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută la art.189 CP 
RM, precum şi în formularea recomandărilor de perfecţionare a bazei juridice incriminatoare în 
materie de şantaj, menite a eficientiza practica de aplicare a răspunderii penale în conformitate 
cu  art.189  CP  RM  şi  a  compatibiliza  instrumentariul  penal  în  domeniu,  în  corespundere  cu 
exigenţele politicii penale la nivel european.  
Pentru atingerea acestor scopuri, se impune realizarea următoarelor obiective: 
-
 
cercetarea tezelor teoretice ale oamenilor de ştiinţă din ţară, cât şi de peste hotare, care 
au supus analizei (în principal sau, cel puţin, tangenţial) fapta de şantaj;  
-
 
determinarea  naturii  juridice  a  faptei  de  şantaj  şi  etalarea  raţionamentelor  de 
criminalizare a acesteia; 
-
 
verificarea temeiniciei conceperii şantajului ca formă a sustragerii; 
-
 
analiza juridico-penală a elementelor constitutive, precum şi a elementelor circumstan-
ţiale agravante ale faptei infracţionale prevăzute la art.189 CP RM; 
-
 
cercetarea  practicii  de  aplicare  a  răspunderii  penale  pentru  şantaj,  interpretarea  legii 
penale  în  cauze  concrete  şi  identificarea  erorilor  judiciare  admise  la  aplicarea  incriminării 
prevăzute la art.189 CP RM; 
-
 
sintetizarea asemănărilor şi deosebirilor dintre infracţiunea prevăzută la art.189 CP RM 
şi faptele penale conexe; 
-
 
identificarea soluţiilor de încadrare a faptei de şantaj în caz de depăşire a laturii obiective, 
precum şi în ipoteza concurenţei dintre norme; 
-
 
stabilirea  imperfecţiunilor  de  care  suferă    norma  de  incriminare  prevăzută  la  art.189       
CP RM şi formularea de propuneri menite să contribuie la îmbunătăţirea ei calitativă. 

---

 
 
37 
 
2. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNII DE ŞANTAJ:  
EXAMEN TEORETIC ŞI PRACTIC 
2.1. Obiectul infracţiunii de şantaj 
2.1.1. Obiectul juridic al infracţiunii de şantaj 
Aplicarea corectă a unei norme de incriminare este irealizabilă fără perceperea elementelor 
şi semnelor componenţei infracţiunii concrete. De aceea, respectând regula generală a procesului 
de  încadrare  juridică  a  faptei,  vom  debuta  cu  identificarea  conţinutului  obiectului  juridic  al 
infracţiunii, aceasta facilitând şi determinarea locului şi rolului infracţiunii de şantaj în sistemul 
normelor prevăzute în Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova. 
Prin obiect juridic al infracţiunii se înţelege obiectul propriu-zis al acesteia, adică valorile 
şi  relaţiile  sociale  de  protecţie  a  acestora,  vătămate  sau  ameninţate  prin  săvârşirea  infracţiunii 
[64, p.151]. Totodată, o faptă prejudiciabilă implică mai multe niveluri de lezare şi periclitare a 
relaţiilor şi valorilor sociale. Iată de ce, atât ştiinţa dreptului penal, cât şi practica legislativă iau 
în  consideraţie  următoarele  categorii  de  obiecte  juridice  ale  infracţiunii:  general,  generic  şi 
special. Nu face excepţie de la această regulă  nici componenţa infracţiunii prevăzute  la art.189 
CP RM.  
Obiectul juridic general al infracţiunii, ca noţiune de maximă generalitate, este format din 
relaţiile  sociale  cu  privire  la  ordinea  de  drept.  În  sensul  acestei  noţiuni,  de  extremă  extensie, 
alin.(1)  art.2  CP  RM  determină  valorile  ce  constituie  obiectul  general  al  infracţiunii,  indicând 
enumerativ  unele  dintre  cele  mai  importante  care  îl  compun  (persoana;  drepturile  şi  libertăţile 
persoanei; proprietatea; mediul înconjurător; orânduirea constituţională; suveranitatea, indepen-
denţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova; pacea şi securitatea omenirii etc.), definind 
ansamblul acestora prin expresia „ordinea de drept”.  
Obiectul  juridic  generic  reprezintă  grupul  de  relaţii  sociale  omogene,  asupra  cărora 
atentează infracţiunile prevăzute de articolele incluse în unul şi acelaşi capitol al Părţii Speciale a 
Codului  penal  [158,  p.20].  Aşa  cum  rezultă  din  denumirea  Capitolului  VI  al  Părţii  Speciale  a 
Codului penal al Republicii Moldova, obiectul juridic generic al infracţiunii de şantaj îl consti-
tuie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. 
Considerăm că noţiunea de patrimoniu, ca valoare socială protejată prin intermediul Capi-
tolului  VI  al  Părţii  Speciale  a  Codului  penal  al  Republicii  Moldova,  are  acelaşi  înţeles  ca  şi  în 
legea  civilă;  or,  nu  putem  să  nu  fim  de  acord  cu  următoarea  afirmaţie:  „Termenii,  folosiţi  de 
legea penală în dispoziţiile privind infracţiunile contra patrimoniului, dar care sunt consacraţi ca 
termeni  juridici  în  domeniul  dreptului  civil,  au,  în  principal,  acelaşi  conţinut  semantic  ca  şi 
temenii din legea civilă” [60, p.7].  

---