14
Valoarea aplicativă a rezultatelor investigaţiei se
atestă prin posibilitatea utilizării
concluziilor şi recomandărilor teoretice etalate în lucrare la cercetarea ulterioară a infracţiunii de
şantaj în vederea rezolvării controverselor privind încadrarea juridică a acestei fapte în situaţii
atipice; la elaborarea recomandărilor
pentru practica de urmărire penală şi cea judiciară în
contextul soluţionării unor probleme de interpretare ce rezultă din conţinutul vag şi imprecis al
textului de lege prevăzut la art.189 CP RM, prin aceasta facilitând actul de înfăptuire a justiţiei.
De asemenea, rezultatele investigaţiei îşi vor găsi aplicare în procesul de instruire continuă a
procurorilor, judecătorilor şi avocaţilor, precum şi în procesul de legiferare.
Aprobarea rezultatelor. Concluziile de bază şi recomandările formulate în teză sunt reflec-
tate în cadrul a 9 publicaţii ştiinţifice. În acelaşi timp, unele viziuni, teze teoretice, exegeze,
concluzii şi recomandări constituind rezultatul investigaţiei au fost prezentate la Conferinţele
ştiinţifico-practice internaţionale cu genericul: „Creşterea impactului cercetării şi dezvoltarea
capacităţii de inovare”, consacrată aniversării a 65-a de la fondarea USM (Chişinău, 21-22
septembrie 2011); „Societatea civilă în realizarea Strategiei de reformare a sectorului justiţiei
2011-2016” (Chişinău, 14 octombrie 2011).
Sumarul compartimentelor tezei. Teza de doctor elaborată cuprinde: Introducere; 3 capi-
tole, care conţin 13 subcapitole; concluzii generale şi recomandări; bibliografia din 227 titluri;
2 anexe; declaraţia privind asumarea răspunderii; CV-ul autorului.
În
Capitolul 1 „Analiza situaţiei în domeniul răspunderii penale pentru şantaj în ştiinţa
dreptului penal” se efectuează o investigaţie a materialelor ştiinţifice publicate în ţară şi peste
hotare, dedicate problemelor privind răspunderea penală pentru infracţiunea de şantaj, fiind
scoase în evidenţă gradul de investigaţie şi importanţa ştiinţifică pe care o implică studiile în
această materie. În acelaşi perimetru de cercetare sunt proliferate unele puncte divergente
referitoare la natura juridică a şantajului şi extorcării, la locul acestora în sistemul infracţiunilor
din legea penală, lipsa unanimităţii în ce priveşte identificarea unei soluţii de înlăturare a
disonanţei dintre conceptul formal şi cel material ale termenului utilizat în
denumirea componen-
ţei infracţiunii de la art.189 CP RM – „Şantajul”. În rezultatul cercetării materialelor ştiinţifice
s-a putut constata problema ştiinţifică de importanţă majoră, fiind formulate şi direcţiile de
soluţionare a ei.
Capitolul 2 „Elemente constitutive ale infracţiunii de şantaj: examen teoretic şi practic”
este destinat investigării obiectului, laturii obiective, subiectului şi laturii subiective a infracţiunii
prevăzute la art.189 CP RM. În special, în contextul cercetării obiectului infracţiunii de şantaj, se
reliefează structura bipartită a obiectului juridic special al infracţiunii de şantaj. În urma analizei
critice a opiniilor doctrinare au fost determinate valorile sociale lezate în plan principal şi
15
secundar şi relaţiile sociale aferente acestora, în dependenţă de varietăţile acţiunilor principale şi
adiacente din cadrul faptei prejudiciabile de şantaj. Tot în perimetrul obiectului infracţiunii a fost
abordată victima infracţiunii de şantaj, categorisită în: destinatari ai cererii patrimoniale şi
destinatari ai ameninţării. De asemenea, au fost desemnate şi caracterizate cele două categorii de
obiecte: material (imaterial), principal şi secundar, care apar în conţinutul normativ al art.189 CP
RM. În planul examinării
laturii obiective, se relevă structura faptei
prejudiciabile de şantaj, fiind
evidenţiat caracterul complex al elementului material. În cadrul investigării acţiunii principale,
sunt sintetizate trăsăturile definitorii ale cererii patrimoniale, iar în contextul cercetării acţiunii
adiacente sunt scoase în evidenţă particularităţile celor patru modalităţi normative alternative ale
ameninţării. În rezultatul cercetării întreprinse cu referire la elementele constitutive subiective,
au fost prezentate considerentele din care tocmai intenţia directă este cea cu care se comite
infracţiunea prevăzută la art.189 CP RM, iar scopul de cupiditate este semnul obligatoriu al
laturii subiective care serveşte ca indiciu de delimitare a acestei infracţiuni de faptele conexe.
Aspectele teoretice ale elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj au fost amplificate
cu exemple concrete din practica judiciară a Republicii Moldova, prin acest model de cercetare
ştiinţifică evidenţiindu-se interpretarea şi aplicarea corectă a normei de incriminare prevăzute la
art.189 CP RM în cauze concrete, ori, dimpotrivă, fiind scoase în evidenţă unele erori judiciare
admise la aplicarea răspunderii penale pentru şantaj.
Capitolul 3 „Elemente circumstanţiale agravante ale infracţiunii de şantaj: examen
teoretic şi practic” presupune o analiză a variantelor agravate consacrate la alin.(2)-(6) art.189
CP RM. Se interpretează semnificaţia juridico-penală pe care o implică fiecare dintre agravantele
de la alin.(2)-(6) art.189 CP RM, precum şi se justifică, în fiecare caz în parte, raţionamentele de
agravare a răspunderii penale. Pentru a percepe esenţa, conţinutul, particularităţile şi condiţiile
imputării unei sau altei agravante, dar şi pentru a fi scosă în evidenţă aplicarea neuniformă a unor
semne calificative au fost aduse cazuri concrete selectate din practica judiciară a Republicii
Moldova. De asemenea, sunt identificate acele variante agravate care situează şantajul în
categoria infracţiunilor materiale. Se argumentează că acţiunile adiacente prevăzute la lit.c)
alin.(2) şi la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM au o altă semnificaţie decât cea pe care ne-o oferă
Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova în Hotărârea nr.16/2005. Sunt scoase în
evidenţă lacunele şi coliziunile de care suferă conţinutul unor semne calificative, iar pentru
îmbunătăţirea cadrului incriminator au fost înaintate propuneri
de lege ferenda.