Universitatea de stat din moldova

 
 
22 
 
infracţiuni  conexe.  Ne-a  ajutat  foarte  mult  la  construirea  acestei  viziuni  materialul  ştiinţific 
publicat de autorul rus Л.В. Сердюк [204, p.52]. 
Utile  în  perimetrul  doctrinei  se  prezintă  şi  acele  materiale  ştiinţifice  care  au  ca  obiect  de 
cercetare  elementele  constitutive  ale  infracţiunii  de  şantaj.  Trebuie  să  recunoaştem  că  această 
porţiune  de  investigaţie  este  cea  mai  vastă  în  doctrină,  fiind  reflectată  în  cele  mai  diverse 
categorii  de  materiale  ştiinţifice:  manuale,  monografii,  comentarii  ştiinţifico-practice,  teze  de 
doctorat, articole ştiinţifice etc. Însă, reperele principale ale studiului elementelor constitutive ale 
infracţiunii  de  şantaj  nu  pot  fi  abstractizate  de  starea  actuală  a  cadrului  incriminator  ai  cărui 
exponenţi  sunt cercetătorii.  Iată de  ce,  în  planul tratării obiectului  infracţiunii ne-am  confruntat 
cu  polemici  serioase  de  identificare  a  conţinutului  exact  al  acestui  element  constitutiv.  Printre 
cele mai stringente probleme depistate la acest capitol se prezintă a fi  obiectul material; or, cu 
referire la ipotezele în care acţiunea principală din cadrul şantajului se exprimă în cererea de a se 
transmite dreptul asupra bunurilor sau de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial se profilează 
două viziuni:  
1) obiectul material lipseşte [161, p.119];  
2) obiect material există [146, p.125; 215, p.199, 229].  
Regretabil este faptul că în literatura de specialitate de peste hotare nu-şi găseşte reflectare 
relevarea incidenţei  entităţilor  nematerializate, care constituie un semn  obligatoriu  al  obiectului 
infracţiunii.  De  aceea,  printre  direcţiile  prioritare  ale  demersului  nostru  ştiinţific  s-a  înscris 
soluţionarea problemei cu privire la incidenţa obiectului material sau imaterial al infracţiunii de 
şantaj.  
Tot în contextul obiectului infracţiunii, printre direcţiile de cercetare pe care le-am creionat 
se  numără  şi  relevarea  particularităţilor  victimei  infracţiunii  de  şantaj.  Aceasta  îndeosebi  s-a 
impus  ca  efect  al  surprinderii  faptului  că  în  literatura  de  specialitate  din  străinătate  victima 
infracţiunii  de  şantaj  este  abordată  sporadic,  chiar  singular  în  lucrarea  autorului  Р.З. 
Абдулгазиев [139, p.14], ceea ce demonstrează dezinteresul faţă de acest subiect.  
Apelând  la  conţinutul  materialelor  ştiinţifice  care  au  ca  obiect  de  cercetare  relevarea 
realităţii juridice în materie de şantaj, am putut să interpretăm unii termeni şi unele sintagme ce 
apar în textul de lege de la varianta-tip a infracţiunii prevăzute la art.189 CP RM, care coincid cu 
modalităţile  normative  implementate  în  cadrul  incriminator  străin.  Chiar  dacă  nu  am  căzut  de 
acord  întru  totul  cu  unele  viziuni  [215,  p.216-217;  174,  p.362;  203,  p.43]  care  interpretează 
modalitatea acţiunii principale – cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor – prin această 
divergenţă am şi constatat că lipsa unei unanimităţi cu privire la interpretarea sintagmei invocate 
se  datorează  în  primul  rând  formulei  defectuoase  „dreptul  asupra  bunurilor”  de  care  uzează 

---

 
 
23 
 
legiuitorul, care nu este altceva decât o aberaţie, deoarece un drept nu poate să apară pe fundalul 
unei  ilegalităţi.  Din  această  perspectivă,  investigaţia  nostră  ştiinţifică  va  fi  orientată  în  albia 
determinării conţinutului unor noţiuni  şi  sintagme de  care uzează legiuitorul  şi, după caz,  spre 
identificarea unor soluţii privind înlăturarea ambiguităţilor ce rezultă din sediul materiei. 
La fel de importante se prezintă a fi şi acele materiale ştiinţifice care au abordat structura 
laturii  obiective  a  infracţiunii  de  şantaj  [221,  p.76-78].  Sub  acest  aspect,  am  sesizat  că  în 
literatura de specialitate rusă,
 
la descrierea structurii laturii obiective a componenţei de extorcare 
(art.163 CP FR), unii autori [145, p.45; 199, p.356; 154, p.25] neglijează faptul că şi la categoria 
circumstanţelor  agravante  avem  anumite  acţiuni  adiacente  determinate,  ele  constituind  parte 
integrantă a elementului material, motiv din care nu am putut fi de acord cu următoarea formulă 
a laturii obiective: 
1) înaintarea cerinţelor patrimoniale ilegale;  
2) aplicarea violenţei psihice – una dintre ameninţările stipulate în dispoziţia articolului.  
O  semnificaţie  ştiinţifico-practică  inestimabilă  pentru  tematica  tezei  noastre  de  doctorat 
prezintă acele materiale ştiinţifice care au luat în vizor tranşarea dilemei cu privire la momentul 
de  consumare  a  infracţiunii  de  şantaj.  Relevăm  că,  din  acest  punct  de  vedere,  în  patrimoniul 
doctrinar al altor state există studii de înaltă valoare ştiinţifică.
 
Avem în vedere, în primul rând, 
materialul ştiinţific publicat în Federaţia Rusă, al cărui autor este Р.З. Абдулгазиев [140, p.64-
66],  materialul  ştiinţific  publicat  în  Ucraina  aparţinând  lui  В.Н.  Куц  [185,  p.10],  precum  şi 
materialul  ştiinţific  publicat  în  Bielorusia,  elaborat  de  Ю.Л.  Шевцов  [225,  p.112-118].  Graţie 
acestor  materiale  ştiinţifice  am  putut  identifica  momentul  de  consumare  a  şantajului,  am  putut 
percepe, dar şi motiva poziţia legiuitorului autohton de a nu atribui faptei incriminate la art.189 
CP RM statutul de componenţă de infracţiune materială în varianta sa tip. În acelaşi context, nu 
am  putut  trece  cu  vederea  şi  tranşarea  unor  probleme  cu  privire  la  incidenţa  etapelor  neconsu-
mate ale activităţii infracţionale. De aceea, o viziune, unică în felul său, pe care o desprindem din 
conţinutul  materialelor  ştiinţifice,  este  şi  demonstrarea  alegaţiei  potrivit  căreia  tentativa  la 
infracţiunea de şantaj este posibilă [164, p.27; 140, p.66], chiar dacă componenţa de infracţiune 
este formală. 
Dintr-o altă perspectivă, relevanţă ştiinţifică pentru studiul nostru prezintă acele materiale 
ştiinţifice care au avut ca obiect de cercetare latura subiectivă a infracţiunii de şantaj. Reperele 
principale  la  studierea  laturii  subiective  vizează:  relevarea  formei  şi  tipului  vinovăţiei  [161, 
p.122; 148, p.710; 154, p.26 etc.]; dezvăluirea scopului şi motivului infracţiunii [146, p.156; 148, 
p.710].  

---