Curs de neuropsihologie titular: lect univ dr. Violeta Rotărescu

- Fata posterioara ­ este invizibila la adult, fiind acoperita de cortul cerebelului si de lobii occipitali. Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.

- Fetele laterale – corespund tegmentului mezencefalic si piciorului peduncular

• In sectiune, mezencefalul separa formatiuni din trei etaje:

• etajul superior – tectum

• etajul mijlociu – segment / calota

• etajul anterior – picioarele pedunculilor cerebrali

• Intre segment si picior exista o zona numita substanta neagra (locus niger).

• Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni structurale:

• pedunculii cerebrali (picioarele + segment)

• tuberculii (tectum)

• - Picioarele pedunculior – formate numai din substanta alba si fibre nervoase care pornesc de la SC si ajung la punte si maduva (tractul piramidal, fibre corticopontine)

• - Calota/ tegmentul – format din substanta alba si cenusie.

• Substanta alba - fibre cu originea in diencefal, in maduva spinarii sau punte.

• Substanta cenusie – formeaza nuclei specifici pentru mezencefal (substanta neagra si nucleul rosu)

• Substanta neagra

• - structura nucleara compacta de forma semilunara. In structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment colorant (melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul dorsal al vagului prezinta leziuni evidente in parkinsonul postencefalitic

• - primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si de la organele vizuale, auditive, olfactive

• - intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in reglarea miscarilor fine si in reglarea tonusului muscular

• Nucleul rosu

• - situat in partea superioara a tegmentului, deasupra substantei negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a substantei celulare si a bogatiei vasculare

• - contine o zona parvocelulara (celule mici) si o zona magnocelulara (celule mari)

• - primeste aferente si trimite eferente cu rol in reglarea tonusului muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor bulbari sI medulari si genereaza rigiditate musculara)

• Tectul / Tectum

• Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de substanta alba si substanta cenusie. Distingem 2 perechi – coliculii superiori si coliculii inferiori

• Coliculii superiori

• primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul central, maduva spinarii si dau eferente care ajung finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-motori din maduva cervicala.

• regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul de orientare la stimuli vizuali si fixarea obiectului in zona perceptibilitatii optime;

• Coliculii inferiori

• - sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai reduse.

• contin substanta cenusie la interior (ganglionul central) si substanta alba la exterior.

• primeste aferente de la corpii geniculati mediali si dau eferente catre celelalte formatiuni ale trunchilui cerebral si catre maduva spinarii

• - coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii neconditionate la stimulii acustici si a reflexului de orientare care precede perceptia auditiva

• Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii foarte importante legate de:

• distributia normala a tonusului muscular

• realizarea reflexelor de redresare

• realizarea reflexelor de orientare

• Patologia mezencefalica

• Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt, Claude) care au ca elemente comune paralizia nervului cranian oculomotor, anestezii contralaterale (cauzate de lezarea fasciculelor spinotalamice) sau miscari involuntare.

• Sindromul substantei negre – tulburare de tonus muscular

• Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si corticobulbar) – bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare, dar are ochii deschisI si iI poate misca voluntar.

• Formatiunea reticulata

• Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se gaseste si reteaua celulelor formatiei reticulate.

• Formatiunea reticulata:

• urca superior pana la diencefal si cortex

• coboara pana la maduva spinarii, unde formeaza substanta cenusie peri-ependimara

• Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost descrisi, in 1954, 98 de nuclei a caror functie nu este bine cunoscuta.

• Au fost descrise 5 categorii de nuclei:

• nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul

• nuclei mediali

• nuclei laterali

• nucleii rafeului

• nucleii lui Nanta

• Un axon al formatiunii reticulate poate intra in contact cu alti aproximativ 27.000 neuroni. Astfel se explica posibilitatea extraordinara a difuzarii informatiilor de catre aceasta formatiune subcorticala.

• Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi sub forma de retea in afara nucleilor trunchiului cerebral, reprezentand la o scara mai mare si la un nivel mai dezvoltat reteaua interneuronala a maduvei spinarii. Nucleii sunt dispusi in jurul axelor medial (nucleii rafeului) si lateral, iar nivelul mezencefalului in special la nivelul tegmentului

• Axonii formatiunii reticulate ajung:

• la maduva spinarii

• la truchiul cerebral

• la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice

• Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui SRAA, care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral pana la cortex. El stimuleaza difuz cortexul, mentinandu-i tonusul/vigilenta.

• In formarea SRAA deosebim:

• o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)

• o activitate fazica - de trezire a scoartei

• Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta pentru raspunsuri de tip atentie accentuata, lipsa de reactie, repulsie la un stimul.

• Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex duce la somn in timp ce prezenta lor duce la trezire.

• Exista si un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea tonusului muscular. Sistemul descendent primeste impulsuri de origine corticala, extrapiramidala, cerebeloasa si vestibulara.

• Rolul SR descendent este de a controla activitatea motoneuronilor medulari.

• In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor ascendent (SRIA) a carui lezare duce la aparitia sindromului de logoree si hiperkinezie.

• In ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor, ascendent/descendent) au un efect modulator important atat asupra sistemului central cat si asupra maduvei spinarii.

• Formatiunea reticulata regleaza:

• vigilenta corticala

• perceptia

• discriminarea spatio-temporala

• memorizarea

• expresia emotionala

• homeostazia

• ritmurile biologice

• starea de somn

• Controleaza:

• activitatea muschilor scheletici;

• reajusteaza pozitia sI locomotia;

• influenteaza indemanarea, gesturile, expresia faciala, masticatia, deglutitia, respiratia, circulatia

• grosier, sistemul somatosenzorial si neuroendocrin

• Sindroame reticulate

• Mutismul akinetic – lipsa de raspuns la intrebari, imobilitate a corpului, ochi deschisi, lipsa raspunsului emotional si motor, fara paralizie, prezenta reflexului de orientare (lezarea SRAA)

• Sindromul de lezare cu hiperkinezie (lezarea SRIA)

• apare pre si post operator la pacienti cu leziuni ce implica atingeri corticale

• se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea atentiei, a miscarilor, a reflexului de orientare, simt critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament normal / deteriorat (functie de localizarea si intinderea leziunii corticale).

• MĂDUVA SPINĂRII

• Este conectată cu nervii spinali şi reprezintă structura prin care creierul comunică cu toate părţile corpului sub nivel cranian.

• Prin măduvă trec:  

• impulsurile pentru senzaţiile generale (tactilă, termică, dureroasă) care se formează la nivelul membrelor, gâtului şi trunchiului;

• comenzile pentru mişcările voluntare ale membrelor, trunchiului şi gâtului.

• Afectarea măduvei spinării poate conduce la pierderea senzaţiilor generale şi la paralizia mişcărilor voluntare în regiunile corpului inervate de nervii spinali.

• Anatomia măduvei spinării 

• Este situată în canalul vertebral, format în mijlocul celor 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare şi 5 sacrate, care formează coloana vertebrală. Măduva spinării se întinde de la baza craniului până la discul intervertebral situat între prima şi a doua vertebră lombară.

• Superior măduva spinării se continuă cu substanţa cerebrală şi inferior se termină cu conul medular, care posedă prelungiri ale nervilor spinali numite “coadă de cal” (cauda equina).

• Deşi canalul vertebral este foarte solid, traumele mecanice puternice pot afecta şi implicit afectează măduva spinării.

• Cele mai vulnerabile zone sunt:

• C5 – C6

• T12 – L1

• C1 – C2

• La nivelul măduvei spinării se identifică 31 perechi de nervi spinali:

• 8 Cervicali, 12 Toracali, 5 Lombari, 5 Sacrati si 1 Coccigian

• Nervii se numesc aşa după locul prin care ies din canalul vertebral.

• Măduva spinării este înconjurată de 3 membrane conjunctive – meninge spirale:

• - pia mater

• arahnoida

• dura mater

• Pia mater- înconjoară complet şi aderă la măduva spinării

• Arahnoida- înconjoară măduva spinării şi se ataşează de dura mater.

• Dura mater - înconjoară măduva spinării; în partea caudală (inferioară) a măduvei spinării formează sacul dural, care conţine filum terminale - coada de cal! Puncţia lombară se face în acest spaţiu.

• (utilitate – extragere lichid cerebro-spinal, anestezii) 

• Structura internă a măduvei spinării 

• Măduva spinării prezintă o structură relativ similară de-a lungul său.

• La exterior se află substanţa albă, formată din milioane de axoni ce transmit impulsuri inferior/superior. Fibrele sunt în mare măsură mielinizate ( substanta albă).

• Substanţa albă este împărţită în arii numite cordoane:

• Posterior

• Lateral

• Anterior

• La nivelul fiecărui cordon întâlnim grupe de fibre numite fascicule sau tracturi.

Sectiune in maduva spinarii si nervul spinal corespunzator

• La interior se află substanţa cenuşie, formată din corpii celulelor nervoase şi restul masei nervoase (dendrite, ţesut glial interneuronal, capilare sangvine). Identificăm şi fibre mielinice care intră sau ies din ea. Coloraţia este cenuşie.

• Substanţa cenuşie este divizată în patru mari regiuni:

• coarnele posterioare sau dorsale
• coarnele anterioare sau ventrale
• zonele intermediare
• coarnele laterale

• Coarnele posterioare

• Conţin neuroni care au legătură cu nervii care intră prin rădăcinile posterioare. Ceea ce rezultă reprezintă partea senzorială a substanţei cenuşii spinale. Neuronii de aici îşi trimit axonii ascendent prin substanţa albă spre creier.

• Coarnele anterioare

• sunt situate între cordoanele anterior si cel lateral

• cei mai mulţi dintre neuronii de aici au rol în mişcările voluntare, dând naştere axonilor ce ies prin rădăcinile anterioare => coarnele anterioare sunt în principal “partea motorie” a substanţei cenuşii spinale.

• Zonele intermediare

• sunt situate între cornul anterior şi posterior

• sunt compuse din neuroni de asociere sau interneuroni pentru integrarea segmentară şi intersegmentară a funcţiilor măduvei spinării

• se mai numesc “părţi de asociaţie” ale substanţei cenuşii spinale

• Coarnele laterale

• sunt o extensie mică a zonelor intermediare în cordonul lateral toracal şi lombar (T1-L2).

• Conţine corpii celulari ai neuronilor preganglionari ai sistemului nervos simpatic

• Nucleii/Coloanele celulare

• neuronii substanţei cenuşii sunt dispuşi în grupuri celulare similare funcţional, dispuse longitudinal, numite coloane/nuclei.

• Unii nuclei se întind de-a lungul întregii măduve a spinării, în vreme ce alţii se găsesc numai la anumite niveluri.

• Ex. Nucleul propriu senzorial (are legătură cu impulsurile dureroase provenite de la nervii spinali) se întinde în toată măduva spinării; nucleul intermediolateral (are legătură cu cerebelul) se găseşte în anumite zone.

• Laminae

• substanţa cenuşie spinală poate fi divizată în lamine sau straturi, care rezultă în urma stratificării neuronilor similari morfologic

• furnizează o identificare mai precisă a ariilor substanţei cenuşii şi folosesc la descrierea locaţiilor originilor sau terminaţiilor căilor funcţionale

• identificăm 10 lamine (6 la nivelul cornului posterior, 1 în zona intermediară, 2 în cornul anterior şi una în jurul canalului ependimar).

• Nervii spinali

• Fiecare nerv spinal (cu excepţia primului şi ultimului) este ataşat unei părţi a măduvei spinării prin două rădăcini posterioare şi 2 rădăcini anterioare – câte una de fiecare parte.

• în interiorul rădăcinii posterioare se găsesc ganglionii spinali (care conţin grupuri de neuroni – protoneuronul căilor ascendente).

• Rădăcina anterioară conţine axonii care ajung la musculatura scheletică sau netedă din zona inervată.

Centrii nervoşi ai măduvei spinării (funcţia reflexă)

• La nivelul maduvei se inchid circuite complexe care includ:

• Veriga receptoare (receptorii),

• Veriga senzitiva (nervii aferenti),

• Veriga de comanda (centrii nervosi si axonii neuronilor motori),

• Veriga de executie (musculatura scheletica si neteda)

• Axonii neuronilor din coarnele anterioare ajung la musculatura scheletica, in vreme ce axonii neuronilor din coarnele laterale ajung la musculatura neteda.

• Unii centri nervosi se gasesc pe toata lungimea MS (ex. pilomotori, vasomotori), in vreme ce altii sunt bine localizati (ex. vezicospinal, genitospinal).

Funcţia de conducere a măduvei spinării

• In ansamblul functionarii SN, MS joaca mai curand un rol de transmisie, de legatura.

• Printre cele mai importante tracturi la nivelul MS remarcam:

• Tracturi aferente: spino-talamic (sensibilitatea tactila si dureroasa din piele), spino-bulbar (sensibilitatea proprioceptiva – starea de tensiune din muschi), spino-cerebelos (impulsuri legate de starea articulatiilor in timpul starii de repaus)

• Tracturi eferente: corticospinal sau piramidal (controleaza activitatea muschilor scheletici), extrapiramidal (miscari involuntare), tecto-spinala (comenzi musculare pentru muschii gatului)

• Aspecte legate de patologia măduvei spinării şi psihologia bolnavului medular

• Principalele probleme legate de patologia măduvei spinării:

• pierderea sensibilităţii (prin lezarea tracturilor sensibilităţii cutanate) –mono sau bilateral

• pierderea capacităţii de control al tonusului muscular (prin lezarea nervilor descendenţi) – mono sau bilateral

• apariţia unor tumori subdurale

• apariţia unor tumori medulare

• secţionarea parţială sau totală a măduvei spinării (consecutiv unui accident/traume mecanice care a secţionat complet coloana vertebrală)

• tumori vasculare sau inflamaţii ale rădăcinilor nervilor spinali

• Consecinţe:

• dureri de diverse tipuri (nevralgică, mialgică)

• pierderea sensibilităţii în anumite zone ale corpului

• piederea tonusului muscular (incapacitatea de a contracta muşchii în funcţie de necesităţi)

• pareze parţiale – parapareze sau totale – tetrapareze

• Efecte în plan psihologic a suferinţei medulare:

• modificări în planul personalităţii

• dispariţia tonusului afectiv – aplatizarea afectivă, depresie

• apariţia unor nevroze

• confuzie şi dezorientare psihică

• Indicaţii psihoterapeutice

• şedinţe de relaxare / antrenament autogen

• psihoterapie individuală şi de grup.

Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)