Curs de neuropsihologie titular: lect univ dr. Violeta Rotărescu

partea anterioara a lobilor temporal si frontal (din neocortex).

Insula (lobii temporal si frontal au fost indepartati pentru a se vedea formatiunea insulei)

• Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt hipocampul si amigdala.

• Acestea sunt localizate in partea mediala a lobului temporal anterior si sunt foarte sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.

Hipocampul

• Este o structura complexa, situată in peretele medial al emisferelor cerebrale;

• in limba latină = monstru sau calut de mare;

• studiul lui este foarte important din cauza asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal;

• este format din trei parti principale:

• - aria principala receptoare (nuclei granulari, girus dintat);

• - hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);

• - subiculum (sursa de eferenta).

• La hipocamp substanta alba se afla la exterior iar substanta cenusie este profunda (cortex cerebral inversat).

• Substanta alba se numeste alveus.

• Substanta cenusie este organizata, in cea mai mare parte, in 6 straturi celulare (pe alocuri poate avea 4 straturi).

• Girusul dintat are o structura trilaminara.

Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon SECTIUNE LATERALA

• Structurile olfactive

• - contin inelul format din hipocamp si girusul cingulat si formeaza marele lob limbic;

• - cuprind structuri mai putin diferentiate (paleocortex);

• - este implicat in encodare (achizitionarea de informaţii noi);

• - are numeroase aferente si un sistem eferent (fornixul), cu proiectii corticale difuze.

• - distrugerea bilaterala a hipocampului duce la amnezie anterograda durabila si profunda,

• Caracteristici ale amneziei anterograde:

• pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli sau evenimente explicite, constiente;

• Capacitatile intelectuale (limbajul, atenţia si memoria imediata) sunt intacte;

• Se poate asocia cu grade diferite de amnezie retrograda;

• Poate fi afectata si invatarea spatiala (în hipocampus se formează harta cognitivă spaţială)

• poate sa se asocieze cu pierderea informatiei verbale si chiar a celei non-verbale.

• AMIGDALA

• - stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale, hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC;

• - este formata din 2 parti:

• o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu de talie mica;

• o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.

• conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul, cat si cu hipocampul, cu relevanta pentru functiile cognitive superioare.

• deasemenea, amigdala este conectata bidirectional cu zona subcorticala, in special cu caile vizuale (interpretarea emotionala - furie – a stimulilor vizuali);

Amigdala

• Deşi primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu este un centru important pentru discriminarea olfactiva;

• Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul acestei formatiuni in:

• realizarea unor modificari visceromotorii sI somatomotorii;

• memorie si emotii (componente afective ale memoriei?);

• modificarea starii de somn;

• modificarea motilitatii gastrointestinale;

• modificarea ratei cardiace;

• modificarea TA.

• Stimularea amigdalei are efect numai daca subiecţii sunt in stare de veghe (sunt treji). In somn stimularea ei nu are nici un efect, de unde concluzia că amigdala nu este implicata in functiile homeostatice normale.

• Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute (inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia unor modificari emotional-comportamentale foarte importante:

• îmblânzire;

• linistire emotionala;

• tendinte orale (duc totul la gura);

• hipersexualitate;

• tendinte compulsive;

• hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a atenţiei şi a obiectului sentimentului de placere);

• lipsa recunoasterii obiectelor familiare

• Toate acestea reprezintă dovada implicarii amigdalei in invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns afectiv / emotional).

• Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale, de hranire, sociale.

• Intens studiata clinic este legatura dintre amigdala si epilepsia de lob temporal.

• Deşi epilepsia de lob temporal nu este limitata la amigdale, întrucât descarcarea electrică se răspândeşte rapid în tot lobul, multe din simptome sunt asociate cu activarea amigdalei.

• Manifestarile din timpul crizelor epileptice:

• Manifestari autonome / vegetative:

• disconfortul epigastric si toracic;

• greaţa;

• palpitaţii;

• frison;

• paloarea/înroşirea fetei;

• tahipnee/apnee;

• salivaţia;

• eructaţia (râgâiala);

• micţiunea involuntară;

• defecaţie/diaree.

• Manifestari afective:

• - teama (cel mai frecvent intalnit simptom) – de la usoara la intensa;

• - suparare, depresie sau sentiment de singuratate;

• - setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).

• Manifestari perceptive (nu implică apariţia halucinaţiilor):

• - apar modificari de tipul iluziilor vizuale şi auditive, distorsiuni şi alterari ale actului perceptual;

• Manifestari de tip mnezic:

• reactivarea memoriei din trecut (cu conţinut autobiografic)

• Apare sentimentul de reminiscenţă (deja-vu) / iluzia de familiaritate

Ganglionii bazali

• Sunt mase de substanţă cenuşie, dispuse la interior (în EC)

• cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat si putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic şi substanţa neagră

• Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca structură şi funcţie, precum şi ca istorie filogenetică.

Ganglionii bazali (nucleul caudat – sus, putamen si globus pallidus – laterale, nucleul subtalamic si substanta neagra – jos)

• Nucleul striat

• Are formă de virgulă, cu trei elemente: cap, corp şi coadă

• Coada se termină în nucleul amigdalian

• Substanţa neagră

• Este cea mai voluminoasă formaţiune a mezencefalului

• Are o zonă dorsală compactă şi o zonă ventrală de culoare rosie cenusie

• Functionalitatea nucleilor bazali:

• In realizarea activitatilor instinctive (locomotia, apararea, hranirea si curtarea)

• Realizeaza fondul postural pentru activitatile voluntare, fara a initia insa acele miscari

• Patologia nucleilor bazali include:

• Tulburari de tonus muscular (rigiditate)

• Pierderea miscarilor automate asociate (rasucirea bratelor, expresia faciala)

• Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme, 2. atetoide, 3. balistice, 4. tremor)

• 1. Coreea

• = miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si se insera printre miscarile voluntare

• Coreea Syndeham

• Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima

• Are un prognostic favorabil

• Coreea (boala) Huntington

• Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani

• Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul striat

• Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi

• Se asociaza cu dementa progresiva

• Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari sociopate etc) deoarece afectarea psihica este foarte caracteristica

• Evolutia bolii: diminuarea gradata a capacitatii intelectuale, inabilitate motorie totala, moarte la 15 – 20 ani de la debutul bolii.

• Nu exista tratament pentru aceasta maladie

• 2. Atetoza

• = miscari involuntare lente, vermiforme, de rasucire, care afecteaza extremitatile, uneori si muschii fetei si gatului

• 3. Balismul

• = accelerarea activitatii unuia sau altuia dintre membrele corpului, functie de localizarea leziunii

• 4. Tremorul

• Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali este Boala Parkinson

• = consta din perturbarea profilului cognitiv si comportamental al pacientilor

• Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali, afectarea circuitelor si diminuarea cantitatii de neurotransmitatori.

• Manifestari:

• Tremur ritmic de repaus

• Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect de roata dintata)

• Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia sau absenta miscarilor spontane)

• Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor)

• Afectari cognitive

• Compulsii

• Afectarile cognitive tin de:

• Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei in MSD

• Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii

• Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari

• Disparitia raspunsurilor non-pertinente

• Saracia continutului ideativ

• In cazul afectarii putamenului apar tulburari de scriere, semnare si dactilografiere, care nu mai pot fi recuperate ulterior

• Afectari ale dispozitiei si personalitatii:

• Depresie

• Rigiditate si hipercontrol

• Indiferenta afectiva

• Dezinteres fata de propria stare

• Lipsa de interes fata de anturaj

• DIENCEFALUL

• Structurile diencefalice se găsesc în continuarea şi deasupra mezencefalului, în jurul ventriculului III, fiind acoperite de emisferele cerebrale.

• Se compune din două formaţiuni mari:

• talamoencefalul (talamus, metatalamus, epitalamus) şi

• hipotalamus.

• Talamusul

• Este alcătuit din două corpuri ovoide de substanţă nervoasă. Se mai numesc şi corpi optici.

• Este format din mai mulţi nuclei (cinci grupe):

• grupul nuclear anterior

• - primeşte aferenţe de la corpii mamilari
• - trimite eferenţe către cortexul cingulat şi emisferele cerebrale

• nucleii liniei mediane

• - se conectează cu hipotalamusul şi alte formaţiuni de substanţă cenuşie subcorticală

• nucleii mediali

• - trimit eferenţe în lobul frontal şi cortexul motor

• masa nucleară laterală

• - primeşte aferenţe senzoriale (spinotalamice)
• - trimite eferenţe în lobul parietal

• nucleii posteriori (formaţi din nucleul pulvinar şi corpii geniculaţi medial şi lateral)

• - se conectează cu cortexul lobului temporal şi parietal.

• Conexiunile talamusului

• Talamusul este o structură senzorială crucială subordonată scoarţei cerebrale. La acest nivel fac sinapsă căile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepţia căilor olfactive, care ajung la cortex direct, nu prin talamus.

• Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termină în nuclei cenuşii subcorticali. Din acest punct de vedere identificăm:

• nuclei talamici cu proiecţie corticală (nucleul talamic ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)
• nuclei talamici cu proiecţie subcorticală (nucleii intermediari, nucleii ventriculari)
• nucleii talamici de asociaţie (laterali, laterodorsali etc)

• Nucleii din prima categorie au conexiuni în ambele sensuri cu cortexul, formează deci, împreună cu câmpurile corticale, unităţi funcţionale stabile.

• Căile mari senzoriale se termină în nuclei cu proiecţie corticală dar trimit colaterale şi la nuclei cu proiecţie subcorticală.

• Toate conexiunile eferente ale talamusului influenţează activitatea căilor extrapiramidale (descendente).

• Controlul cortexului se exercită prin mai multe circuite care includ şi talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical)

• Cercetările desfăşurate de-a lungul timpului au evidenţiat existenţa a două tipuri de nuclei talamici:

• specifici – sunt legaţi funcţional de diferite sisteme senzoriale (vizual, auditiv etc); pulvinarul integrează impulsurile auditive, vizuale şi somatice.
• nespecifici – sunt legaţi în special de zonele asociative ale talamusului; funcţionarea lor nu este pe deplin cunoscută.

• În concluzie, talamusul conţine:

• - A. nuclei de transmisie (de releu)

• - B. nuclei cu proiecţie difuză

• A. Nucleii de transmisie au următoarele caracteristici:

• fiecare prelucrează o singură modalitate senzorială sau un input venit din zona motorie
• fiecare se proiectează într-o regiune specifică a cortexului
• fiecare primeşte inputuri recurente de la regiunea cerebrală pe care s-a proiectat (recurenţa inputurilor permite modularea inputurilor primite funcţie de activitate)
• un nucleu talamic senzorial transmite într-o anumită regiune corticală (senzorială, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informaţională senzorială; aceste informaţii reprezintă treapta iniţială a generării percepţiei senzoriale
• alţi nuclei senzoriali trimit impulsuri către ariile asociative ale cortexului, unde se integrează sistemele senzoriale care iau parte la iniţierea comportamentului
• nucleii talamici motori trimit impulsuri către cortexul motor, pentru a-l informa despre activitatea motorie desfăşurată de alte formaţiuni (cerebelul)
• toţi nucleii de transmisie trimit impulsuri către sistemul de reglare
• B. Nucleii cu proiecţie difuză trimit impulsuri către toate regiunile corticale, cu efect în reglarea nivelului general de excitabilitate corticală.

• Clinic:

• Apar mai multe entităţi nosografice în lezarea talamusului. Cel mai vechi cunoscut este sindromul talamic, cu următoarele simptome neurologice:

• hemianestezia contralaterală (consecutivă unei hemoragii talamice)
• durere de cap de tip arsură, intensă (hiperpatie), persistentă, se accentuează în stres emoţional şi oboseală
• tremor intenţional (în cazul lezării nucleului lateral ventral)
• ataxia membrelor inferioare (în funcţie de tulburarea sensibilităţii profunde)
• tulburări simpatice (ptoză palpebrală etc)
• tulburări motorii (hemipareză)
• uneori, tulburări de gust.

• O altă afecţiune este afazia talamică, care include:

• tulburări de dinamică a expresiei şi fluenţei verbale

• voce slabă

• răspunsuri scurte

• debit încetinit şi sacadat

• incoerenţa discursului

• afectare persistentă, disociativă, a memoriei (în special a celei verbale), manifestată prin deficit al memoriei logice şi a capacităţii de a crea asociaţii

• Afazia talamică are evoluţie favorabilă, cu excepţia memoriei verbale, care nu se recuperează.

• O altă afecţiune este sindromul de neglijenţă talamică, cu două manifestări principale:

• - neglijenţă motorie

• neglijenţă spaţială

• Neglijenţa motorie este un defect de utilizare a unei jumătăţi de corp, cu toate că aceasta este perfect funcţională. Prin incitare verbală acest defect poate să dispară parţial.

• Neglijenţa spaţială este legată în special de analizatorul vizual şi constă în devierea privirii spre dreapta şi refuzul explorării spaţiului stâng (această deficienţă este confirmată şi de testele neuropsihologice).

Neglijenta contralaterala

• În afara acestor simptome mai pot apărea şi altele:

• tulburări de recunoaştere a locurilor (familiare)
• tulburări ale orientării spaţiale
• apraxie constructivă
• deficit de memorie anterogradă pentru materialul vizuo-spaţial
• spontaneitate excesivă a limbajului
• confabulaţii extravagante

• Alte tulburări ţin de sfera emoţională – sunt evidente în manifestările motorii sau expresive, pentru că talamusul intervine ca modulator al proceselor afective.

• De aceea, anumite intervenţii chirurgicale asupra talamusului sunt destinate reducerii tensiunilor emoţionale, anxietăţii, agitaţiei şi agresivităţii bolnavilor.

• Alte aspecte legate de patologia talamusului:

• Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea stării de conştienţă şi se soldează cu scăderea reactivităţii emoţionale.

• Stimularea nucleului postero-ventral duce la creşterea nivelului de anxietate în mişcările ofensive şi fenomene vegetative corespunzătoare.

• Metatalamusul

• Este format din din corpii geniculaţi mediali şi laterali.

• Corpii geniculaţi laterali

• se leagă de coliculii cvadrigemeni superiori
• la acest nivel se termină fibrele optice
• prelucrările vizuale la acest nivel permit diferenţieri între întuneric şi lumină şi orientarea în spaţiu în raport cu stimuli luminoşi

• Sunt formaţi din două părţi:

•