Ion pachia tatomirescu I dum

  Descriere

(din infinitivul lung al verbului a descrie)

Descrierea este o modalitate de oglindire – cu cea mai mare fidelitate – a realit@]ii exterioare / interioare, prin cuv$nt / text.

Ca „pictur@ ^n cuvinte“, descrierea se eviden]iaz@ drept mod-mimesis «de a se reprezenta ^n scris ^nt$mpl@ri, oameni, locuri, lucruri» (DTL, 117); se relev@ }i ca stil narativ-plastic de configurare a unui tablou – peisaj, portret, scen@ etc. Descrierea dateaz@ din zorii istoriei literaturii universale; ^n Iliada de Homer, celebr@ este }i descrierea scutului eroului pelasgo-daco-thrac, originar de la gurile Dun@rii, Achile.

Istoria literaturii rom$ne ^nregistreaz@ ^nc@ de la ^nceputuri o serie de descrieri de mare originalitate: «C$nd ei n-au g@sit pe corpul s@u nici o urm@ a maltrat@rilor lor, au luat o osie de car, au pus-o pe umerii lui Sava }i i-au ^ntins m$inile p$n@ la extremit@]ile osiei. Tot a}a i-au legat }i picioarele, ^ntinz$ndu-i-le pe alt@ osie; }i cum era astfel legat, ^n b@t@tur@ l-au pus cu fa]a la p@m$nt }i n-au ^ncetat a-l chinui aproape toat@ noaptea. Dar c$nd geala]ii au adormit...» (Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia }i Betranion de Tomis, P@timirea Sf$ntului Dacorom$n Sava la r$ul Buz@u, 372 d. H. – CDCD, 148); «(...) Ne ap@reau – ca-n fa]a ochilor – tablouri cu parcelele averii, str@mo}easc@ mo}tenire, }i cu frumuse]ile din plaiurile-ntinse, cu singur@t@]i }i cu p@duri ce pot s@-nc$nte pe monah, ce pot s@-i d@ruiasc@ bunul vie]ii.» (Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra convorbire duhovniceasc@, 429 d. H. – CDCD, 7 / 126); «Cel mai ^nalt munte este Ceahl@ul; (...) El se afl@ ^n ]inutul Neam]ului, nu departe de izvoarele Tazl@ului; coastele ^i sunt ^nghe]ate de z@pezi care nu se topesc de la an la an; v$rful ^ns@ nu-i acoperit nicic$nd de nea, fiindc@ se pare c@ se ^nal]@ mai sus dec$t norii care aduc z@pad@. Din v$rful lui, care se ridic@ foarte mult ^n ^n@l]ime ca un turn, porne}te la vale un p$r$u cu o ap@ foarte limpede }i, rostogolindu-se cu mare huiet printre st$nci, se arunc@ ^n r$ul Tazl@u. Drept la mijlocul lui se vede o statuie str@veche, ^nalt@ de cinci co]i, ^nchipuind o bab@ ^nconjurat@, dac@ nu m@ ^n}el, de dou@zeci de oi, din sexul c@reia curge un izvor nesecat. Este desigur greu de spus dac@ natura }i-a ar@tat ^n acest monument fantezia ei, sau dac@ m$na iscusit@ a unui artist a pl@smuit-o a}a. Statuia nu e a}ezat@ pe nici o temelie, dar, pe c$nd ^n rest face una cu st$nca, p$ntecele }i dosul le are libere; chiar dac@ ai vrea s@ admi]i c@ printr-un anume me}te}ug cr@p@turile au fost astupate cu var – nu neg c@ multe asemenea inven]ii ale celor vechi s-au pierdut ^ntre timp prin urgia vremilor – totu}i cu greu se poate ^nchipui cum a fost dus un canal prin picior p$n@ ^n partea cu pricina, deoarece primprejur nu e nic@ieri nici urm@ de vreun izvor sau albia vreunei ape...» (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae / Descrierea Moldovei, 1716 d. H.) etc.

%n genul epic, descrierea este subsumat@ artei nara]iunii. %n genul liric, a persistat p$n@ la simboli}ti; parnasienii „au propulsat“ descrierea la apogeu; ^ns@ estetica simbolismului, pun$nd accentul pe wagnerianism / instrumentalism, pe inefabil, pe coresponden]e / sinestezii etc., a eliminat din poezie descriptivismul.

%n poezia rom$n@ din ultimele dou@ secole, descrierea / descriptivismul cunoa}te o culmina]ie ^n pastelurile lui Vasile Alecsandri, George Co}buc, Ion Pillat, Adrian Maniu }. a.; ^n proz@, descrieri monumentale ^nt$lnim la Calistrat Hoga}, M. Sadoveanu, Mateiu Caragiale, George C@linescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Geo Bogza, F@nu} Neagu }. a.
  Deznod@m$nt

(dup@ fr. dénouement < dénouer – „a deznoda“)

Deznod@m$ntul este partea subiectului unei opere literare în care „nodul gordian“ proiectat în „intrig@“ este, în sf$r}it, „dezlegat“.

Deznod@m$ntul poate fi – din punct de vedere estetico-literar – firesc (atunci c$nd se ive}te ca «rezultat ^n mod logic din desf@}urarea ac]iunii, a interac]iunii caracterelor, pasiunilor etc.» – DTL, 118), sau artificial (c$nd survine «^n mod nea}teptat, printr-o interven]ie din afara ac]iunii», deus ex machina, ca la antici, ori „accident modern“); mai poate fi: absurd, am$nat (suspense), a}teptat, brusc, fericit, logic, neprev@zut, previzibil etc. (v. supra, compozi]ie).

 Dialect, subdialect, grai

(lat dialectus < gr. dialektos < dia-, „cu / prin“ + -legein, „a vorbi“)

Dialectul este o macro-unitate lingvistic-geografic@ din întregul unei limbi, direct-subordonat@ limbii na]ionale, disting$ndu-se printr-un ansamblu de particularit@]i fonetice, lexicale, morfo-sintactice }i topice, dar }i psiho-lingvistice, macro-unitate în care se relev@ mai multe micro-unit@]i lingvistic-geografice, numite „subdialecte“, sau graiuri.

Dialectele limbii valahe, adic@ ale limbii dacorom$ne / rom$ne contemporane, potrivit geografiei lingvistice din secolul al XX-lea, sunt ^n num@r de opt: (1) dialectul moldovean (vorbit ^n provinciile Moldova }i Bucovina, din Rom$nia de azi, ^n republica Moldova, ^n sate din Ucraina de la vest de Nipru, ^n sudul Basarabiei – cele dou@ jude]e trecute de Stalin ^n administra]ia R. S. S. Ucraineene, ^n Bucovina de Nord / „regiunea Cern@u]i“ }i ^n Maramure}ul de Nord, „d@ruit“ tot de Stalin R. S. S. Ucraina), (2) dialectul maramure}ean (vorbit ^n Maramure}ul de Sud, din Rom$nia de azi, ^n Maramure}ul de Nord, „d@ruit“ tot de Stalin R. S. S. Ucraina }i ^n Maramure}ul de Nord-Vest din Slovacia, din Nordul Ungariei }i din nord-estul Cehiei), (3) dialectul cri}ean (vorbit ^n [ara Cri}urilor din Rom$nia de azi }i ^n sate din Ungaria de azi, situate ^n Valea Tisei dintre Some} }i Mure}), (4) dialectul b@n@]ean (vorbit ^n partea Banatului din Rom$nia de azi, ^n Voievodina din Iugoslavia / Serbia de azi }i ^n sate din sudul Ungariei), (5) dialectul istrorom$n (^n curs de dispari]ie, vorbit la ora actual@ de c^teva sute de locuitori ai unor sate din Peninsula Istria, din Slovenia, din Croa]ia, din Bosnia-Her]egovina }i din vestul Muntenegrului), (6) dialectul macedorom$n (sau arom$n – vorbit ^n localit@]i din Macedonia, nordul Greciei, Albania, sud-vestul Bulgariei }i sudul Iugoslaviei), (7) dialectul meglenorom$n (av$nd aria ^n Grecia – regiunea Meglen) }i (8) dialectul muntean (vorbit ^n Rom$nia dintre Carpa]ii Meridionali }i Dun@re, adic@ ^n provincia Muntenia, de unde ^i vine }i numele, ^n Rom$nia dintre Dun@re }i Marea Neagr@ – provincia Dobrogea, ^n sate din fostele jude]e Cadrilater }i Durostor din sudul provinciei dacorom$ne}ti Dobrogea / Dunogaetia, sau fosta provincie imperial-roman@ Sci]ia Mic@, d@ruite de Imperiul Rus, Bulgariei, ^n sate situate pe Valea Dun@rii ,din Serbia }i din Bulgaria, ^n sate situate ^n Valea Timocului – regiunea ce ]ine de Serbia-Iugoslavia – }i ^n regiunea timocean@ ce ]ine de Bulgaria). Fiecare dialect are ^n componen]@ dou@-trei „unit@]i lingvistic-teritoriale“, subdialectele, care, la r$ndu-le, ^}i subordoneaz@ (lingvistic-geografic) dou@-trei graiuri; de exemplu, dialectul muntean are: (1) subdialectul oltean (vorbit ^n Oltenia-Rom$nia), cu graiurile: oltean-sudic / doljean, gorjean, v$lcean etc.; (2) subdialectul timocean (vorbit ^n regiunea Timocului), cu graiul timocean de est (vorbit ^n Bulgaria) }i graiul timocean de vest (vorbit ^n partea ce ]ine de Serbia-Iugoslavia), (3) subdialectul muntean propriu-zis (vorbit ^ntre Olt }i Buz@u), cu graiurile: arge}ean, teleorm@nean, ialomi]ean, prahovean etc.; (4) subdialectul dobrogean (vorbit ^n provincia istoric@ a Dobrogei – aria pe care a avut-o ca provincie imperial-roman@ sub numele de Sci]ia Mic@), cu graiul dobrogean de nord }i graiul dobrogean de sud.

 Dialectologie

(cf. fr. dialectologie)
Dialectologia este o disciplina lingvistic@ av$nd în obiectiv studierea }i descrierea dialectelor }i graiurilor unei / unor limbi, dispersarea acestora într-un anumit spa]iu lingvistic-geografic, întocmirea h@r]ilor / atlaselor lingvistice etc.
  Dialog

(lat. dialogus / cf. fr. dialogue)

Prin dialog – într-o oper@ literar@ – se în]elege conversa]ia / discu]ia dintre personaje, un mijloc, o modalitate prin care autorul î}i pune eroii s@ vorbeasc@ spre a se dezv@lui „direct“ psihologia acestora, ori spre a tensiona intriga, propuls$nd ac]iunea spre un deznod@m$nt.

Se }tie c@ dialogul ^nseamn@ orice situa]ie de comunicare oral@ ^n care protagoni}tii sunt alternativ at$t emi]@tori, c$t }i receptori; ^n opera literar@, aceast@ form@ a comunic@rii orale se face ^n „regia“ autorului, spre a dinamiza ac]iunea }i spre a atrage receptorul ^n calitatea de „martor“. Desigur, dialogul presupune un ansamblu de interac]iuni verbale, sus]inute – „^n regia autorului“ – de elemente paraverbale }i nonverbale, presupune o anumit@ structurare, cu o „celul@ bazal@“, „perechea de replici“; mai presupune }i o anumit@ „dependen]@ de context (^mprejurarea ^n care se desf@}oar@ dialogul, un „grad“ de cunoa}tere a colocutorilor, raporturi sociale, afective). %n structurarea dialogului, autorul are ^n vedere o anumit@ strategie, presupun$nd dou@ componente: (1) ansamblul de interac]iuni ^ntre cel pu]in doi colocutori; (2) ansamblul de m@suri pe care vorbitorul le poate lua, pentru ca ale sale ac]iuni asupra receptorului s@ fie eficiente. %n partea introductiv@ se imprim@ o direc]ie ce con]ine „oferta de dialog“; ^n partea central@, se relev@ „consecin]ele ofertei de dialog“; partea final@ este marcat@ de retragerea din comunicare a unui participant la dialog, fiind anun]at@ sau nu „civilizat“ (tot ^n „regia“ autorului). Strategia dialogului presupune: c$}tigarea bun@voin]ei receptorului, verificarea periodic@, sau nu, a aten]iei partenerului, reliefarea unor anumite elemente de mesaj. %n „regulile dialogului“ intr@: (1) felul de a prelua cuv$ntul (^nsu}irea rolului de emi]@tor prin ofert@, sau prin integrare ^ntr-un dialog deja ^n desf@}urare; preluarea cuv$ntului prin brutala ^ntrerupere a celuilalt este: fie semn de lips@ de educa]ie, fie rea-voin]@); (2) durata interven]iei; (3) contextul (}i adecvarea mesajului); (4) concordan]a dintre ce urm@re}te s@ spun@ un personaj }i cum spune; (5) direc]ia de desf@}urare etc.

Dialogul este }i o specie filosofic-eseistic@, av$nd o str@lucit@ tradi]ie, de la Platon (Charmides, Phaidros etc.) }i Cicero (De Amicitia / Despre prietenie, De senectute / Despre b@tr$ne]e etc.), prin perioada evmezic@ (Dimitrie Cantemir, Divanul sau g$lceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletului cu trupul, din anul 1698), p$n@ ^n epoca modern@, ^n secolele al XIX-lea }i al XX-lea fiind cultivat tot mai rar de c@tre filosofi (E. Renan, Dialoguri filosofice), dar ^nt$lnit mai frecvent la o serie de scriitori, ^ndeosebi, la critici, istorici, teoreticieni literari: Paul Valéry (L’Ame et la Danse / Sufletul }i dansul), M. Dragomirescu, E. Lovinescu, G. C@linescu (Cronicile optimistului), {erban Cioculescu }. a.
 Dionisiac

(de la „zeul pelasgo-thrac al vinurilor / orgiilor“, Dionysos)

Prin dionisiac este desemnat@ categoria estetic@ în antonimie cu apolinicul, categorie prin care se relev@ «spargerea echilibrului, lipsa de form@, r@scolirea instinctelor» (DTL, 33), st@rile paradoxale, be]iile / orgiile, violen]a domnind peste ra]iune etc.

(supra – apolinic)

 Discurs

(lat. discursus, „alergare ^ncoace }i ^ncolo“; cf. fr. discours)

Prin discurs în]elegem o specie a genului oratoric, rezid$nd într-o expunere „academic@“ pe o tem@ politic@, moral@, literar@, }tiin]ific@ etc., în fa]a unui auditoriu elevat.

Discursurile sunt: academice (la deschiderea / ^nchiderea unor sesiuni, la congrese etc.), funebre, juridice, religioase – didahii, omilii, panegirice etc.

 Distih

(din gr. distichos, „cu dou@ r$nduri“)

Distihul este strofa alc@tuit@ numai din dou@ versuri.

Dintr-un distih – cu versul prim de dou@ silabe (un troheu), cel@lalt fiind de doi trohei – este alc@tuit@ }i cea mai scurt@ form@ fix@ de poezie din lume, salmul (infra / cf. TFul, 88).

  Dramaturgie

(cf. fr. dramaturgie)

Prin dramaturgie este desemnat@ – pe de o parte – arta de a scrie opere destinate punerii în scen@ }i de a le interpreta }i – pe de alt@ parte – totalitatea pieselor de teatru ale unui popor, ale unei epoci.

Dup@ cum se poate observa cu mult@ u}urin]@, conceptul de dramaturgie este cu mult mai cuprinz@tor dec$t cel de gen dramatic, incluz$nd }i spectacolul dramatic, }i istoriile „tezauriz@rii“ celor dou@ compartimente.

  Dram@

(cf. fr. drame < gr. drama – „ac]iune“)

Drama este specia genului dramatic cu intrig@ / conflict la cea mai înalt@ tensiune, dezvoltat@ în discrepan]a dintre idealul / ideea de noble]e – de cele mai multe ori din sfera absolutului – care fr@m$nt@ / mistuie un erou, ori mai mul]i, }i nimicnicia mediului / semenilor, ce ac]ioneaz@ împotriva protagonistului, oblig$ndu-l s@ evolueze între situa]ii comice }i tragice, spre un deznod@m$nt marcat, în majoritatea cazurilor, de sinucidere, sau de o „moarte banal@“ ce nu-i permite s@ guste din rodul împlinirii visului de-o via]@.

Istoria dramei ^ncepe din antichitatea greco-latin@, prin «drama cu satiri», destinat@ „detension@rii“ publicului ^n urma vizion@rii trilogiei tragice (Cyclopul de Euripide), traverseaz@ epoca evmezic@ prin «drama liturgic@» }i secolul al XVII-lea, francez, prin tragicomedii (Nicomède de Pierre Corneille, Don Juan de Molière etc.), spre a-}i descoperi formula „modern@“ de prin secolul al optsprezecelea ^ncoace, prin Beaumarchais (Eugènie, 1767), prin Lessing (Nathan %n]eleptul), prin Schiller (Ho]ii, Intrig@ }i iubire), prin Victor Hugo (Cromwell, 1827, dram@ celebr@ }i prin prefa]a-manifest de afirmare a romantismului) }. a.

%n „decaedrul de aur“ al istoriei dramei rom$ne}ti se relev@: R@zvan }i Vidra de Bogdan-Petriceicu Hasdeu, Despot-Vod@ de Vasile Alecsandri, N@pasta de I. L. Caragiale, Apus de Soare de Barbu {tef@nescu Delavrancea, Patima ro}ie de Mihail Sorbul, Jocul Ielelor de Camil Petrescu, Me}terul Manole de Lucian Blaga (capodoper@ a expresionismului), Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Arca bunei speran]e de I. D. S$rbu }i Iona de Marin Sorescu.
 Elegie

(lat. elegia – „c$ntec de doliu“ / fr. élégie)

Elegia este specia genului liric în care sunt exprimate sentimente de regret, de sf$}ietoare triste]e / durere a fiin]ei umane ce are revela]ia ireversibilei scurgeri a anilor / vie]ii }i a apropierii ineluctabile de pragul thanaticului.

Elegia }i-a precizat identitatea ^n literatura latin@, ^n epoca lui August, c$nd }i-a restr$ns con]inutul, de la simpla alternan]@ a unui hexametru }i a unui pentametru, }i de la dispunerea – indiferent de con]inut – ^n tiparul distihului (ca ^n literatura elin@), la gama sentimentelor ^ndurer@rii / pl$ngerii, ca ^n lirica lui Tibul, Proper]iu, Ovidiu }. a. Astfel, s-a transmis prin epoca evmezic@ – prin Petrarca, Ronsard (1524 – 1585) }. a. –, spre secolul luminilor, c$nd specia s-a re^nvigorat spre spiritul ei modern, gra]ie aportului unor poe]i de o sensibilitate deosebit@: englezul Edward Young (1683 – 1765), francezul André Chénier (1762 – 1794), germanii: Friedrich Gottlieb Klopstock (1724 – 1803), Johann Wolfgang Goethe (1749 – 1832) }. a.; maxima poten]are liric@ a elegiei s-a produs ^n secolul al XIX-lea, ^n corola ^mbog@]it@ a speciei eviden]iindu-se «polariz@ri pe motive ca singur@tatea, desp@r]irea de iubit@, efemeritatea sau vidul existen]ei, moartea, caducitatea civiliza]iilor; mai to]i marii exponen]i ai lirismului romantic sunt }i autori de elegii, de la Lamartine la Hölderlin, de la Shelley la Leopardi; ^n noua structurare a poeziei, care are loc ^n etapele de evolu]ie ale modernismului, de la Baudelaire ^ncoace, trebuie spus c@ elegia, ca }i celelalte specii ale genului liric, ^}i pierde, ^ntr-un fel, limitele tradi]ionale; astfel, ^ncep$nd cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, la Verlaine sau Laforgue bun@oar@, nu se mai poate vorbi de elegii propriu-zise, ci de versuri cu accente elegiace; diversificarea }i nuan]area tot mai complex@ a triste]ii ^n poezie duc ^n secolul al XX-lea la manifest@ri insolite ^n materie, cu un Rilke, Trakl sau Esenin.» (DTL, 138).

%n „decaedrul de aur“ al elegiei rom$ne}ti ^}i arat@ monumentalitatea: Adio. La T$rgovi}te de Gr. Alexandrescu, O fat@ t$n@r@ pe patul mor]ii de Dimitrie Bolintineanu, Mai am un singur dor de Mihai Eminescu, Moartea narcisului de Dimitrei Anghel, De-a v-a]i ascuns... de Tudor Arghezi, Elegie de George Bacovia, Gorunul de Lucian Blaga, Steaua somnului de Ion Vinea, Elegia a zecea de Nichita St@nescu; din lirica refluxgenera]iei postbelic-secunde, se al@tur@ }i Lilium breve – Recviem pentru emisfera de aur de Ion Pachia Tatomirescu: «Maci s$ngerii / vor cre}te pe morm$ntul meu: / tu, fecioar@ cu umblet frumos caligrafiind / infinitul de crini ce-mi bate-n c$mpul t$mplelor, / tu, iubita mea cu ochi de-o necunoscut@ lumin@, / vei c@lca razele dese }i fragede, / aplec$ndu-le ^n acoperi}ul meu de lut ^nr@d@cinat – / }i neb@nui]ii mei din]i de-nroura]i m@rg@rin]i / te vor prinde imperceptibil / de c@lc$iul trandafiriu – / iar tu te vei rosti u}or, mireasa mea, / aur dureros de dulce !» (TLil, 43).
  Elemente ale situa]iei de comunicare
Dup@ cum se }tie, situa]ia de comunicare este orice stare în care este prezent@ informa]ie, av$nd ca elemente fundamentale: emi]@torul, receptorul, mesajul, codul, canalul }i referentul.
 Elips@

(lat. ellipsis, „omisiune“)

Elipsa este o figur@ de stil ce desemneaz@ „subîn]elegerea“ într-un context a dou@ sau mai multe cuvinte, din nevoia de „concentrare“.

Dac@ este sub^n]eles un verb, construc]ia devine „nominal@“: «Pa}ii lor sunt muzici, imnurile – rug@.» (Ion Barbu, «Poart@»).

  Emi]@tor

(lat. emittere, „a trimite afar@, a l@sa s@ ias@“, > a emite + suf. -/@/tor)

Emi]@torul este sursa de informa]ie prezent@ într-o situa]ie de comunicare.

Prezen]a emi]@torului, a sursei de informa]ie este absolut obligatorie ^ntr-o situa]ie de comunicare. Al@turi de emi]@tor, canal, cod, celelalte elemente constitutive ale situa]iei de comunicare mai sunt: mesajul, receptorul, referentul }i feed-back-ul.

 Endecasilab

(lat. hendecasyllabus, „unsprezece“)

Endecasilabul desemneaz@ versul din unsprezece silabe, „recomandat“, îndeosebi, în alc@tuirea sonetului.
 Enjambement

(din fr. enjamber, „a trece peste“)

Prin enjambement (sau ingambament) se în]elege procedeul de versifica]ie const$nd în continuarea ideii poetice, f@r@ vreo marc@ (pauz@ /„cezur@“), în stihul urm@tor, ori în urm@toarele, condi]ia fiind ca termenul, sau grupul de cuvinte, „r@mas singur“ în dispunerea pe spa]iul liric, s@ sugereze o mi}care ondulatorie, „de relief“, a frazei, cu efecte stilistice superioare.

Modernii folosesc ingambamentul pentru „fluidizarea versului“: «%n limpezi dep@rt@ri aud din pieptul unui turn / cum bate ca o inim@ un clopot / }i-n zvonuri dulci / ^mi pare / c@ stropi de lini}te ^mi curg prin vine, nu de s$nge.» (Gorunul de L. Blaga).

  Enumera]ie

(lat. enumeratio – „^n}irare“ / fr. énumération)

Enumera]ia este figura de stil care const@ într-o în}iruire de termeni cu sensuri complementar-pliante în con-textul poemei, cu scopul de a da impresia de amplificare a ideii exprimate }i de a-}i afla în receptor un spa]iu reverberator de catharsis.

Memorabile enumera]ii ^n spiritul esteticii romantismului afl@m ^n crea]ia eminescian@: – «Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rup$ndu-le, / Apele-astup$ndu-le... »/ / (...) // «– ... Iar noi locului ne ]inem, / Cum am fost a}a r@m$nem: / Marea }i cu r$urile, / Lumea cu pustiurile, / Luna }i cu soarele, / Codrul cu izvoarele.» («Revedere» de Mihai Eminescu); De din vale de Rovine / Gr@im, Doamn@, c@tre Tine, / (...) / S@-mi trimi]i prin cineva / Ce-i mai m$ndru-n valea Ta: / Codrul cu poienele, / Ochii cu spr$ncenele; / C@ }i eu trimite-voi / Ce-i mai m$ndru pe la noi: / Oastea mea cu flamurile, / Codrul }i cu ramurile, / Coiful ‘nalt cu penele, / Ochii cu spr$ncenele... («Scrisoarea III» de Mihai Eminescu) etc.

De re]inut sunt }i enumera]iile în spiritul esteticii expresionismului: «... a}a ^mbog@]esc }i eu ^ntunecata zare / cu largi fiori de sf$nt mister, / }i tot ce-i ne-n]eles / se schimb@-n ne-n]elesuri }i mai mari / sub ochii mei – / c@ci eu iubesc / }i flori }i ochi }i buze }i morminte. (Lucian Blaga, «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii»); or în spiritul esteticii paradoxismului: «Gura lupului, eu n-am legat, Cuvinte, / ca dobitoacele s@ nu-mi m@n$nce – / c@-n casa mea nu-i loc de animale, / c@-n pielea mea nu-i paji}te, c@-n capul meu nu li-este / frunzarul necesar pentru-ad@post }i iarn@; / eu n-am legat nici nun]i, nici cununii, / nici iarba n-am legat-o, nici frunz@ }i nici ape / vr@jitore}ti n-am azv$rlit ^n col]i la stele; / eu mort@ciune n-am m$ncat, nici c@g$ndit-am, / chiar rumegu} de mi-ar fi curs ^n suflet; / eu n-am m$ncat nici sugrumat de ape, / ori de nisip b@tut, ori lins de viermi de fulger, / nici de ucis de p@s@ri nu m-am atins, Cuvinte; / eu n-am hulit nisipul, nici n-am blestemat / coaja copacilor b@tr$n@, verdele din scoar]@, / nici fructele la care n-am putut s-ajung, / nici aerul, parfumul, ozonul copt ^nalt; / la nimeni nu-s dator, Cuv$ntule, la nimeni, / nici m@car cu o iarb@, nici m@car c-un gr@unte / de orz, sau de secar@, de linte, ori de soare: / eu brad am fost ’naintea pietrei, brad eu sunt / chiar dac@ intru-n piatr@, }i nu mai sunt, }i ies !» (Ion Pachia Tatomirescu, «Gura lupului...» – TMun, 74 sq.) etc.
 Epanadiploz@

(lat. / gr. epanadiplosis, „repeti]ie la capete / extreme“)

Epanadiploza ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ const$nd în reluarea aceluia}i cuv$nt la începutul }i la sf$r}itul unei unit@]i-vers din dou@ propozi]ii corelative.

(Exemplu: «Toate-s vechi }i nou@ toate...» – Gloss@ de Mihai Eminescu).

 Epanaleps@

(lat. / gr. epanalepsis, „repeti]ie ^ntrerupt@“)

Epanalepsa ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ întrerupt@ – de regul@, nesimetric@.

(Exemplu: «Copacii albi, copacii negri / Stau goi ^n parcul solitar: / Decor de doliu, funerar... / Copacii albi, copacii negri.» – «Decor» de G. Bacovia).

 Epanod@
Epanoda ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ const$nd în reluarea „detaliat@, explicit@“, a fiec@ruia dintre membrii unei p@r]i multiple de propozi]ie la începutul unor unit@]i sintactice.

(Exemplu: «Anicu]a neichii, drag@, / Toat@ lumea m@ ^ntreab@ / De ce e}ti neagr@ }i slab@ ? / Neagr@ sunt de felul meu / {i slab@ de dorul t@u...» – Folclor dacorom$nesc).

 Epifor@

(lat. / gr. epiphora, „}ir de lacrimi“)

Epifora ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ desprins@ din bocet, const$nd în repetarea unui nume / cuv$nt la sf$r}itul fiec@rei propozi]ii, ori la sf$r}itul fiec@rui vers.

(Exemplu: «...era lemnul cerbului, mu; / era lemnul vulturului, era lemnul crapului / cu solzii-securi, l$ng@ lemnul g$ndului, mu: / de ce l-a]i pierdut pe Lemn, de ce l-a]i exilat / pe Mu, t@indu-v@ nunta, dragi elemente / prim-conduc@tor-tetradice, / iubit@ Ap@, Aer-psihi-mu, drag@ Focule, / ^ngenunatule P@m$nt ... ?!?» – Od@ lemnului, sau c$ntec pentru elementul mu – TFulg, 94).