Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
432 ANTAL GYÖNGYVÉR 1078. Ibidem, p. 240: “[…] Nu uitau că nu le rămâne altminteri nici o speranţă de a trăi, decât dacă pot respinge inamicul […] şi păstra oraşul prin forţă şi eroism.” 1079. Ibidem, p. 16: “Cei vechi vorbesc despre două Sciţii: una situată în Europa, cealaltă în Asia, cele două fiind separate de fluviul Tanais [Don]. Cea de dincolo de Tanais este numită Asiatică şi, începând de la Munţii Riphaeici şi Hiperboreici, se întinde spre Răsărit de o parte şi de alta a Muntelui Imaus […], în fine, înturnându-se către Apus pe ţărmul Mării Caspice, se termină la mlaştinile Mării Azov şi, înspre Marea Neagră, în preajma Munţilor Caucaz. Iar cealaltă, care se numeşte Europeană, se află dincoace de Tanais. Aceasta, începând din locuri nordice aproape necunoscute, se sfârşeşte peste crestele riphaeice şi hiperboreice, înspre Miazăzi, cu Tracia […]. Aşadar, că maghiarii se trag fie din Sciţia Asiatică […], fie din cea Europeană, n-aş crede să aibă multă însemnătate. Este destul de limpede că ei provin din Sciţia.” 1079 b. Ibididem. 1080. Ibidem, p. 44. 1081. Ibidem, p. 62. 1082. Ibidem, p. 79. 1083. Ibidem, p. 106: “cu catedrala [sa] vestită prin miracole datorită locului de veci al regelui Sfântul Ladislau.” 1084. Ibidem, p. 100. 1085. Ibidem, p. 116: “Dacă semeni grâuşor […], datorită pământului bun [şi] umed, [el] se transformă în grâu cu bob ales.” 1086. Ibidem, p. 118: “Viţa sălbatică are […] şi corzi [mai lungi] şi boabe mai mari decât cea domestică sau cultivată.” 1087. Ibidem, p. 126. 1088. V. pe larg la EGU/176 sqq. 1089. NOHA/112: “Acestea le-am auzit demult de la servitorii […] banului acestui ţinut.” 1090. Apud EGU/94. 1091. C60/411: “Zadarnic [fu] numele de Gabriel ce-l aveai, fiule, dacă atât de repede fugi, răpit, la stele.” 1092. C65/416: “Şi, semnele prevestitoare fiind favorabile, urmând sfintele steaguri ale lui Carolus, se îndreaptă cu toţii, într-un suflet, spre tabăra ştiută.” 1093. NOHA/150: “Attila, […] cutremurat de semnul rău că, din senin, corturile i s-au năruit deodată, dând liber armatei […], el însuşi, pentru a nu petrece fără rost […] nici acest răstimp care rămânea până la bătălia de purtat, a hotărât să consolideze regatul prin legi.” 1094. Ibidem, pp. 168-170: “Chiar şi cu toată inferioritatea armatei, decide să înfrunte sorţii bătăliei, numai să-l vadă pe Aëtius ucis, precum însuşi nădăjduia. Cruzimea acestui război o prevestiseră multe semne. În acel an, Luna a trecut prin
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 433
două eclipse; foarte multe oraşe s-au năruit dintr-odată, din cauza unui cutremur de pământ; cerul, brăzdat înclinat de săgeţi de foc întretăiate, s-a deschis într-un hău sângeriu; [vreme de] câteva nopţi, s-a văzut, deasemenea, o cometă îndreptându-şi razele către Apus. Mulţi muritori se îngrozeau de aceste arătări.”
zeilor. Căci, după ce într-o noapte văzu în somn că este înarmat de Marte, în ziua următoare, careva din oştenii de rând îi aduse o sabie de pe întinsul câmpului […].”
zburând dinspre Răsărit s-a aşezat pe umărul său drept şi că apoi s-a înălţat atât de mult în văzduh, încât a dispărut din văzul tuturor. Înveselit de acest semn, Attila purcede îndată la drum.” 1097. Ibidem, pp. 238-240: “Apoi, în ziua următoare, în timp ce Attila, neliniştit şi îngrijorat din cauza repetatelor atacuri întreprinse în van, călărea, după obiceiul său, în jurul zidurilor oraşului, a văzut că o barză îşi are cuibul în vârful unui turn; de aici chiar pasărea îşi ducea în cioc puii încă golaşi, unul după altul, în stufărişul din vecinătatea oraşului. După ce Attila rămăsese cugetând îndelung la priveliştea acestui lucru, se pare că a spus în cele din urmă alor săi că pasărea, presimţind ruinarea care ameninţă deja oraşul, pregăteşte siguranţa puilor ei. Căci faptul că se mută cu puii în stufăriş înseamnă că oraşul va ajunge în curând în mâinile sale şi barza, presimţind răul ce va să vină, vrea ca puii să-i fie feriţi, să nu fie mistuiţi, nu peste multă vreme, odată cu oraşul, în incendiu sau sub dărâmături. Călăuzit, aşadar, de această prevestire, Attila începe chiar în aceea zi să stăruie mai hotărât în asedierea acestui oraş.”
cărunt [şi] care strângea o sabie.” 1099. Ibididem: “că aşa s-a cuvenit şi a trebuit să facă.” 1100. Ibidem, p. 248: “[Attila era] neliniştit de întâmplarea lui Alaric, regele goţilor, despre care aflase că, după ce cucerise şi prădase înaintea sa acel oraş, a murit pe neaşteptate.”
împăratul de la Constantinopolis, a văzut în somn că arcul lui Attila a fost frânt.” 1102. Ibidem, p. 264: “Moartea sa au prevestit-o numeroase semne. În ziua nunţii sale, calul pe care îl folosea în bătălii drept cel mai bun şi cel mai credincios, fără nici un semn vădit al vreunei boli prealabile, deodată a murit. Chiar şi Mycoltha, logodnica [sa], dând să intre în iatac, atât de tare şi-a lovit piciorul drept în prag, încât, din cauza grozavei dureri, a fost nevoită să se aşeze o vreme. Înaintea morţii lui, vreo douăzeci de nopţi s-a arătat o cometă, spre răsăritul soarelui de primăvară. De asemenea, se spune că pe când Attila se întorcea din Italia în Panonia, pe firul râului Lycus, care curge între rheţi şi vindelici, o oarecare femeie călare, posedată de duhuri, i-a strigat de trei ori cu o voce înfiorătoare: «Îndărăt, Attila!».”
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|