Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
424 ANTAL GYÖNGYVÉR 952. Ibidem, p. 144: “din cauza ochilor strălucitori, răspândind prin însăşi cău- tătura [lor], o anumită severitate.” 953. Ibidem, p. 50. “[a fost] încărcat, din generozitatea, regelui cu daruri minunate.” 954. Ibidem, p. 152: “Celor ademeniţi de desăvârşita omenie şi bunăvoinţă a sa şi celor care au aflat despre ea, Attila le-a împărţit cu generozitate daruri de preţ.” 955. Ibidem, p. 146: “[Cortul] pe care însuşi îl folosea era din mătase, împodobit cu aur şi perle întreţesute, cu pietre preţioase interpuse; stâlpii săi [erau] din aur; legăturile şi încheieturile de îmbinare ale acelora le decorau briliante. Celălalt, în care erau ţinuţi caii, [era] pe de-a-ntregul din mătase. Patul în care dormea, apoi obiectele de [servit] masa şi [cele] pentru ospeţe şi de bucătărie, şeile, falerele şi restul podoabelor cailor [erau] meşteşugite din aur şi perle.” 956. Ibidem, p. 48: “În inima acesteia, se înalţă o fântână, meşteşugită cu negrăită artă din marmură roşie, cu chipurile sculptate ale muzelor. Din vârful ei, silueta unui Cupidon aşezat pe un burduf de marmură, presează în afară apa care, deopotrivă de gustoasă şi de rece, adusă aici pe conducte din izvorul muntelui învecinat, curge din ţevi, cu un vesel clipocit, pe un taler de marmură, iar de acolo, într-un bazin circular. Din această fântână, la porunca vestitului rege Matei Corvin […], curgea vin, ba alb, ba roşu, […] introdus cu măiestrie pe conductă, mai sus la poalele muntelui.”
depăşeşte întru totul cuvioasa închipuire. […] Atunci, Cezarul cheamă laolaltă popoa- rele înarmate şi în putere de luptă şi le porunceşte să închege tabăra împărătească. Ba vădeşte vitejeasca îndemânare a unui neobosit oştean, ba îndeplineşte toate îndatoririle unui vrednic comandant.”
numeroase popoare, cărora nu le era pe atunci prea mare teamă de puterea lui Attila. Aşadar, […] alege câţiva comandanţi care […] să-i treacă pe toţi prin sabie şi foc.”
fără efort şi primejdie, oraşul Roma, Italia întreagă şi Africa.” 965. Ibidem, p. 250: “Haide, aşadar, preaputernice rege, care te-ai obişnuit până astăzi să-i biruieşti pe alţii, învinge-te acum pe tine însuţi.” 966. Ibidem, pp. 256-258: “se gândea zi şi noapte ca, după ce a biruit deja Europa, să-şi îndrepte forţele împotriva Asiei, Asiriei [şi] Egiptului, socotind că puţină mărire şi putere a fost obţinută de el dacă nu îi simt şi acele teritorii ale lumii vitejia şi armele.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 425
967. V. Coluccio Salutati, De saeculo et religione, apud EGU/35. 968. Apud CCL/II/148. 969. Apud Ibidem, II, pp. 143-144. 970. NOHA/246: “Attila spune că într-adevăr îi cruţă pe cei umili.” 971. Ibidem, p. 254: “Attila îl aruncă în lanţuri pe arhiepiscopul Ioannes şi, acceptând de la acela i de la cetăţenii din Ravenna şaizeci de mii de mărci de aur, porunceşte ca el şi cei care erau pângăriţi cu erezia ariană să fie omorâţi.”
porunceşte ca regele Valamirus să fie în fruntea lor. Aripa stângă o alcătuieşte din gepizi şi din partea rămasă a aliaţilor; de aceştia porunceşte să se îngrijească regele Ardaricus. În front îi pune pe ceilalţi regi mai mici, cu militarii [lor] înarmaţi. El însuşi, cu grosul oştirii alor săi, se stabileşte alături de steaguri. Ariergarda armatei o consolidează cu şirul tinerimii de aleasă putere, pentru ca vrăjmaşii, bizuindu-se pe mulţimea proprie, să nu-i poată înconjura pe ai săi pe la spate.”
romanilor. Teodoricus cu vizigoţii, pe cel drept. Pe Sangibanus, regele alanilor, fiindcă trezise de mai demult bănuiala de [a vrea] să treacă [de partea] lui Attila şi să predea stăpânirii aceluia Aureliana, oraşul său de reşedinţă, îl închid în coloana de mijloc.” 974. Ibidem, p. 240: “căci zidul, ros de puterea focului, se spune că s-a prăbuşit de la sine.” 975. Ibididem: “Porunceşte ca cei răniţi să fie aduşi în tabără şi ca pe cei osteniţi să-i schimbe [alţii] noi.” 976. C71/426: “N-a existat sub cerescul soare alt [om] însemnat, mai presus de acest Desiderius Erasmus. Cine să măsoare rara acuitate a geniului cu care era dăruit prin har divin?”
această lume nu are nimic mai vestit. […] A fost cel dintâi astru al acestui univers. […] Lumea nu i-a [mai] încăput văditul geniu.”
mine […]. Acest Paulus, zis Bakyth, şi-a asumat, nestrămutat, orice îndatorire de bărbat viteaz şi armele mele. Deşi i s-a tăiat deja capul, eu îl voi uni totuşi cu capul său.”
979. NOHA/240: “Asediaţii, de asemenea, apărau fiecare, cu un curaj cu nimic mai prejos, posturile lor, oraşul, pe sine, viaţa lor, precum şi a soţiilor şi copiilor lor; nu uitau că nu le rămâne altminteri nici o speranţă de a trăi, decât dacă pot respinge inamicul […] şi păstra oraşul prin forţă şi eroism.” 980. Ibidem, p. 102: “Atât de mare a fost pioşenia acestui distins bărbat faţă de ai săi care au fost ucişi de duşmani, în timp ce-şi apărau patria.” 981. Apud EGU/28. 982. Apud CCL/I/LIV. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|