Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
416 ANTAL GYÖNGYVÉR Zăpăciţi şi militarii şi aliaţii lor, nu mai puţin decât comandanţii, de o asemenea năvală surprinzătoare a vrăjmaşilor, au părăsit armele şi tabăra. Hunii, urmărindu-i pe fugari, au ucis, au spintecat întreaga noapte, au nimicit totul cu sabia. Luminându-se de o nouă zi, pentru ca ei şi oştenii [aliaţi], obosiţi deja datorită măcelăririi din noaptea [trecută] a duşmanilor, să prindă puteri, hunii îşi aşază tabăra în valea Tárnok, nu departe de oraşul Potentiana.” 843. Ibidem, pp. 136-138: „Adunând […] oamenii de armă care mai supravieţuiau după masacru, […] înainte ca hunii să-şi fi putut reface puterile sleite de recenta hăcuială, îi atacă chiar în valea Tárnok […]. Romanii […] făceau un mare omor şi măcel printre ai noştri […]. Bătălia devine, aşadar, cumplită, masacrul, mare de ambe părţi; câmpul se acoperă, în ambele locuri, de morţi. Căsăpeala ţine din zori până la apusul soarelui. […]. Se povesteşte că în această luptă au căzut o sută douăzeci şi cinci de mii de huni […]. Dar se spune că au fost omorâţi două sute zece mii de duşmani, în afara celor care au pierit în tabără.” 844. Ibididem: “O luptă într-adevăr îndoliată şi demnă de a nu fi dată uitării.” 845. Ibidem, pp. 140-142: “Hunii, în locul unde se năpustiseră, rădeau totul, ucigând. […] Omoară pretutindeni pe toţi fugarii pe care îi putuseră urmări. […] Atât sânge a curs pe locul de luptă, încât s-a îmbibat aproape tot câmpul. Nici hunii nu au dobândit o victorie uşoară şi fără [jertfă de] sânge, căci se spune că au fost ucişi patruzeci de mii dintre ei […]. Cea mai mare parte a inamicilor a pierit, în afară de puţinii care putuseră scăpa prin fugă. După această bătălie, nu s-a mai îndrăznit nimic împotriva alor noştri […] de către […] duşmani, într-atât le-au fost slăbite şi epuizate puterile prin măcelul şi dezastrul celor două bătălii.” 846. C65/416: “Nu puţine trupuri ale bărbaţilor pier în crunte masacre, iar pământul musteşte de sângele vărsat.” 847. NOHA/180-182: “După ce toţi bărbaţii, de ambele părţi, apărându-şi cu străşnicie cinstea, soarta, viaţa şi integritatea, s-au învălmăşit în omor şi sânge, aşa măcel pricinuiesc şi suferă şi unii şi alţii, atât de sălbatic şi de crunt, încât cu greu dăinuie în amintirea omenirii vreunul mai necruţător vreodată. Câmpul într-atât se acoperă de morţi, încât, în cele din urmă, a fost de luptat deasupra leşurilor celor ucişi. Atât amar de sânge, al oamenilor şi al cailor, a fost vărsat, încât istoricii au relatat că pârâul care curgea în mijlocul câmpiei, umflat deodată de sânge, a luat cu sine, asemenei unui torent, trupurile morţilor. Se spune că în această bătălie au pierit de ambe părţi ca la o sută optzeci de mii de oameni. […] Este destul de clar că această luptă a târât ambele popoare, datorită pierderilor şi masacrului reciproc, aproape la limita dezastrului.”
vostru […]. Dacă nu hotărâţi nici o măsură sălbăticiei voastre, ci vreţi să înecaţi totul în cruzime, îndreptaţi-vă […] mânia împotriva mea, care sunt păstorul lor! Abţineţi-vă mâinile de la vătămarea şi masacrarea lor.! 849. Ibidem, p. 214: “Se năpustesc furioşi asupra fecioarei Eutropia şi a altor creştini care erau în templu şi îi omoară pe toţi, până la unul. […] După ce şi-au NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 417
descărcat din plin, prin masacru sălbăticia asupra tuturor celor găsiţi pretutindeni, atât în templu, cât şi în celelalte locuri ale oraşului, şi, după ce şi-au pus în gând prădarea şi jefuirea localităţii, au fost deodată loviţi de cereasca mânie.” 850. Ibidem, pp. 240-242: “Militarii, agăţându-se din răsputeri de ziduri, într-un interval de trei ore ocupă oraşul, îl devastează, ucid peste tot tineri, maturi, bătrâni, nu se îndură de vârstă sau sex, cu excepţia a puţine femei, care erau atrăgătoare şi frumoase. […] Se spune că au pierit aici mai bine de treizeci şi şapte de mii de oameni.”
ariană să fie omorâţi.” 852. Ibidem, p. 222: “Cum Attila, datorită puterii sporite a aceluia, nu îndrăznea să ridice pe faţă mâna asupra lui, îl prinde prin vicleşuguri pe răzvrătit, îl ucide şi porunceşte ca trupul să-i fie azvârlit în Dunăre.”
căutau să obţină puterea fiecare pentru sine. Adunâd, deci, amândoi câte o mare armată, şi-au aşezat taberele în câmpia sicambriană. Ciocnindu-se aici oştile, atâta măcel s-a săvârşit, încât se spune că, de la Sicambria până la oraşul Potentiana, apa Dunării a curs amestecată cu sânge.”
asupra celor adunaţi în sfânta clădire, divinul Nicassius începe să înalţe, ca înainte, rugăciuni […] către Dumnezeu şi, pe când cânta acel Psalm al lui David, Sufletul meu
decapitat.” 855. Ibidem, p. 214: “Au fost scriitori care au relatat că […] oraşul a stat […] multă vreme pustiu, sfinţit prin moartea atâtor martiri, […] că cei mai mulţi cetăţeni, care se refugiaseră de teama tiranilor […], dându-şi seama de plecarea duşmanilor, s-au întors până la urmă în oraş şi au încredinţat mormântului, cu multă jale şi lacrimi, trupul lui Nicasius, al Eutropiei şi al celorlalţi martiri.”
este îndată atacată din toate părţile de huni şi, împreună cu tot alaiul însoţitorilor săi, masacrată fără milă. […] Colonia este vestită datorită moaştelor acestora.”
rezistă, nu ne va fi dat să suferim, datorită barbarilor, nenorociţii de noi! Fie, sunt între noi câţiva răbdători la necazuri şi la torturi. Dar sunt mult mai mulţi cei care, înfrânţi de slăbiciunea omenească, chinuiţi de groază şi de violenţă, să-L renege pe Dumnezeu.”
cărnii de care suntem robiţi, […] să ne împărtăşim din fericirea [vieţii cereşti]. […] Scurte vor fi chinurile ce le vom pătimi din partea barbarilor. Acele răsplăţi cereşti, nepieritoare. […] Aşadar, nici suferinţa, nici chinul trupului să nu vă înspăimânte.” Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|