Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
408 ANTAL GYÖNGYVÉR 750. Ibidem, p.70: “Îngheaţă chiar şi alte râuri ale Ungariei, din cauza aceluiaşi ger; în această perioadă, pe ai noştri înainte îi cuprindea cumplit groaza ca nu cumva turcii, folosindu-se de acest prilej, trecând Sava, să jefuiască Slavonia, pe care anul trecut au luat-o în stăpânire aproape pe de-a-ntregul, atât din pricina neînţelegerilor interne ale principilor creştini – pentru care nu se îngrijesc să ia aminte la primejdiile Ungariei, ba nici chiar la ale lor –, cât şi din cauza nepăsării şi fărâmiţării noastre, prin care marele regat este adesea în pericol.”
peste pământul austriac şi panonic. Prin moartea lui Ludovic, iau avânt aceste pârjoluri cărora dezbinarea noastră le-a deschis revoltătoare căi.”
imperiu să rămână aşa vreme îndelungată. De aceea, am dat coroana stăpânirii la doi regi – decât care lucru, vai! Nimic nu poate fi mai crunt, căci, precum nenorocita vrajbă destramă puterile cele mari, aşa le întăreşte adevărata iubire pe cele mai neînsemnate.” 753. C68/422: “Războiul, foametea şi ura dezbină, vai! ţările noastre. Milostenia a pălit deja, iar discordia cuibărită în toate stăpânirile aduce primejdie celor buni.” 754. Ibididem: “Acest veac, atât de corupt, răpeşte, îndepărtează, suprimă sfânta pace. // Dar sufletul olimpic încotro mă poartă acum? De ce nu mă deplâng pe mine? Unicul meu frate, Matheus, a pierit, deşi era în floarea vârstei. În parte, mă cuprinde durerea, în parte, mă bucur, de-a dreptul, că a evitat ca în acest secol perfid şi nelegiuit de-acum să-i fie batjocorite moravurile.”
nici o nelegiuire nu este străină de viaţa ta, faţă de care nu e ticăloşie sau trai desfrânat ori fire depravată care să poată fi mai spurcată. Căci nu eşti dispus ca vreo copilă castă să-ţi calce pragul murdar şi casa de oaspeţi, decât ca să o sileşti a se supune ruşinos josnicei porniri a Venerei şi să o lipseşti de fecioria sa. Şi, prea înfierbântat de Bacchus, le pângăreşti cu ale tale mâini şi le siluieşti pe tinerele virgine. Şi petreci ore multe în bordel şi cauţi să întreţii jocuri cu târfe […]. Nici nu mă mir dacă divulgi secretele încredinţate inimii tale şi dacă obişnuieşti – vai! – a ataca credinţa. Căci, membrele îţi ard îmbătate de licoarea lui Bacchus şi întrega ta minte este lipsită de o judecată sănătoasă. Eşti mereu mai nestatornic decât Eurul lui Aeolus în adieri şi decât Zefirul şi Notusul aducător de furtună.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 409
764. C61/411: „Ipocritule, frânează-ţi limba cea ascuţită, ţine-ţi gura ticăloasă şi abţine-te de la a-l ponegri pe omul nevinovat. L-ai trădat cândva pe Domnul şi pe tovarăşul [tău] apropiat; te pregăteşti fără ruşine să mă trădezi pe nedrept acum şi pe mine. Dar vine vremea socotelilor pentru zilele noastre când vei primi răsplata şi pedeapsa nelegiuirii [tale].”
ce mai ruşinos decât viaţa lor murdară? […] Îi rod pe alţii cu dinţi câinoşi şi varsă în tot locul vorbe neruşinate[…], parcă ar vrea să-i sfâşie pe cei înainte tovarăşi credincioşi.”
toţi cu limbile lor neruşinate, Apollo, aruncătorul de suliţe, mi-a dat şi mie o puternică forţă a minţii, iar Minerva cea iscusită, arme cu săgeţi, să determin ca în lumea întreagă neisprăviţii să fie dispreţuiţi şi să ajungă de pomină. Astfel, însuşi Dumnezeu va măsura pedepse meritate pentru nemernici şi va da răsplăţi potrivite ticăloşiei limbii.”
înmormântate, nelegiuitule, care vei merge şi tu, curând, în locurile Tartarului? // Este crud a dori sfâşierea, prin versuri a celor lipsiţi de viaţă şi zgândărirea membrelor îngropate ale unui om stins.” 770. C9/376-377: „Şchioapătă, nenorocitul, când trebuie să plătească parale; nu şchioapătă mai deloc când îi stoarce de la alţii. Ar putea avea, totuşi, gamba bolnavă şi piciorul vătămat la nelegiuirea furtului şi-n ruşinoase jafuri. // Zeii să-l facă să meargă cu picioarele strâmbe mereu, în afară de când i se dă pedeapsa răstignirii!” 771. C38/403: „Odată conceput fătul, toate vietăţile se abţin de la împerrechere, numai iapa şi femeia se împerechează.” 772. C40/403: „Şi, cu toate că te îndrepţi solemn spre turcul puturos, totuşi, nu întreci nici în curaj, nici ca pricepere, un ţap, deşi eşti mai bărbos.” 773. C65/414-415: „Oh, neîndurătoare patimă de câştig, prin ce simţire îi mâni pe cei muritori şi prin ce pornire mistuitoare îi chinui? Tu nimiceşti strălucite lucrări, întinse regate [şi] eşti şi pricina de mâine a blestematei nenorociri. Din poala ta se înmulţeşte ruşinoasa rivalitate, războiul, vrajbele, datorită dispreţului, netrebnicelor ocări. […] Tu faci ca măreţii regi să se ciocnească în arme şi chemi sub puterea ta inimile muritoare.” 774. NOHA/26: „să-i pedepsească pe cei necinstiţi, pe ucigaşi, pe tâlhari, dar mai ales pe hoţii care la huni au fost urâţi la fel ca duşmanii lor.” 775. Ibidem, p. 28: „Acesta trebuia, dacă voiau să-l pedepsească mai crunt, tăiat în două, la mijloc, cu cuţitul; în schimb, cel căruia îi hotărau o pedeapsă mai blândă decât moartea, [trebuia] condamnat la robie pe viaţă.”
până la temelii. Şi dacă pot avea prilejul, îl ucid.” Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|