Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
406 ANTAL GYÖNGYVÉR 720. Apud Ibidem, I, p. CIII. 721. Apud Ibidem, II, 148. 722. C11/378: “[…] Cele pe care pământul le acoperă acum se născuseră, desigur, muritoare, dar sufletul pios aspiră la un tărâm fericit.” 723. C67/421: “Vai! cruntă nelegiuire, este îngăduit în cele din urmă să fie îm- presurată şi smulsă, răpită, viaţa trecătoare de la bietul meu tovarăş şi cel mai de nădejde frate.”
dată, nici nu are trecătoarea viaţă ceva durabil.” 725. NOHA/254: “[Le spune] că acum şi-a pus din nou în gând ca toţi muritorii să se străduiască pentru ca, dincolo de gloria eternă, să voiască, după îndelungate şi acerbe munci, a se deprinde, pe cât este cu putinţă, şi cu odihna trupului care nu vieţuieşte multă vreme.” 726. Ibidem, pp. 234-236: “Deşi era greu de cucerit, […] totuşi, ca să nu rămână acesta singurul care să nu-i fi simţit mărirea şi puterea de rege atât de cutezător, a vrut să încerce cele extreme şi sub [zidurile] sale.
mândrească că acest oraş a fost cucerit de mine mai mult prin înţelegere decât prin forţă, vreau ca toate porţile oraşului să fie deîndată dărâmate şi, peste o anumită porţiune a zidurilor, distrusă şi călcată de copitele cailor noştri, să pătrund înarmat în inima oraşului, cu întreaga noastră oştire, ca şi victorios.”
sa inimile celor din afară, îi încărca pe aceştia cu daruri alese. […] Attila, cu [puterea] deja sporită prin mai multe victorii, mândru că stăpânea regi şi numeroase popoare, socotea că nu ar fi un mare efort să subjuge prin război întregul Apus. Pentru a şi-i apropia, în parte prin etalarea bogăţiei, în parte prin omenie, binefaceri şi dărnicie, pe cei care încă nu erau pătrunşi de admiraţie faţă de el, a stabilit o zi în care să vină la el, oferindu-li-se încredere şi siguranţă, nu numai supuşii [săi], dar chiar şi alţii din afară, care ar avea poftă să facă acest lucru.” 729. Ibidem, p. 220: “Cei mai mulţi din regii şi popoarele vecine, unii din teamă, alţii pentru că doreau să-l vadă pe el şi fastul său, au mers acolo. Pe aceştia Attila îi trimite înapoi liberi, încărcaţi cu multe daruri.”
fiecare să numească acea cetate după numele de Attila, înlăturând amintirea lui Buda. Totuşi, […] maghiarii numesc chiar şi acum Buda această cetate şi oraşul, în schimb, germanii, […] Etzelburg, adică Cetatea lui Attila.” 731. Ibidem, p. 242: “A fost ridicat de Attila şi Utinum, ca să rămână urmaşilor amintirea numelui său, dacă nu ar fi putut cuceri Aquileia.” 732. Ibidem, p. 154: “Zidurile sale au fost făcute în multe locuri una cu pământul, ca, în amintirea numelui lui Attila, să se deschidă cale de acces tuturor muritorilor. Şi NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 407
s-a dat de ştire prin crainici, din porunca lui însuşi, ca locuitorii să nu îndrăznească a reface zidurile demolate, cât timp el va trăi.”
regatul Galiei, odată adăugat imperiului nostru panonic şi gelui germanic, care au intrat deja sub jugul nostru!”
fiind înfrântă, să şteargă întunecata amintire a bătăliei din Câmpia Catalaunică, printr-o nouă vitejie şi printr-o nouă glorie de război.”
smeriţi, s-au prosternat la picioarele sale, că acum îşi spune învinsă, supusă imperiului său Roma, care stăpânea cândva tot pământul, că romanii au acceptat de bună-voie [plata] tributului şi să-i îndeplinească toate poruncile.” 736. Ibidem, p. 196: “Se relatează […] că a rostit această frază trufaşă, [anume], că stelele cad înaintea lui, pământul tremură, că el este maiul lumii întregi. Apoi şi-a permis obrăznicia să poruncească să se adauge titlului său biciul lui Dumnezeu – cum spus călugărul – şi prin acest epitet [sic!] să fie şi numit şi menţionat în scrieri.” 737. C60/411: “Zadarnic [fu] numele de Gabriel ce-l aveai, dacă atât de repede fugi, răpit, la stele […]; a noastră tânguire e-n van.” 738. C76/428: “Nimicuri uşoare vinde curtea şi fumuri goale.” 739. Ibididem: “Zenoni şi Trasoni neghiobi se află la curte.” 740. V. CCL/II/19 741. Apud EGU/88 – “E mai bine să fii condus decât să conduci” (t.n.). 742. Apud Ibidem, p.13. 743. Apud Ibidem, p. 11. 744. V. CCL/I/XCVIII. 745. C76/428: “Lâncezesc virtuţile,iar demenţa pe toate le stăpâneşte la curte.” 746. C65/414-415: “Oh, neîndurătoare patimă de câştig, […] cu mintea rătăcită, nu îngădui să-l cunoască pe Tatăl ceresc, adevărata dreptate şi credinţa cea pioasă. […] De aceea, s-a iscat de curând discordia celei mai înalte demnităţi.”
sfintele lăcaşuri, ba apriga cruzime a neamului turcesc ne extermină, oh, pe noi, panonii, atât de slăbiţi deja şi cu puterile de odinioară frânte, datorită neînţelegerilor dintre ducii şi principii care cultivă cea mai sfântă religie, a lui Christos.” 749. NOHA/50: “Priviţi ce dobitoace pătrund pe pământurile noastre şi ale principilor creştini, din neglijenţa noastră comună; dar, cât va depinde de mine, mă voi îngriji să li se pună frâie acestor animale, să nu alerge în atâta libertate. Dacă şi ceilalţi principi, lăsând deoparte nepăsarea şi neînţelegerile interne, se vor strădui să facă la fel, bine va fi de cauza creştinilor.”
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|