404
ANTAL GYÖNGYVÉR
696. Ibidem, p. 420: “O! soartă prea nemiloasă, niciodată de înduplecat, de ce
sporeşti asprele răstimpuri ale vieţii mele.”
697. C67/421: “Îmi zdrobeşti, de aceea, sufletul prin chinurile de nesuportat ale
alor mei şi-mi tulburi liniştea prin nesecate lacrimi, dar, rogu-te, o, neagră Lumină,
prin relele mele mie vrăjmaşă, de-acum abţine-te, vai! de la jalnicele morţi şi de la
pierderile de neîndurat!”
698. C22/387-388: “Puterea morţii şi a vieţii se află în sânul zeilor, împotriva
cărora nimănui nu-i stă în putinţă a glăsui. Dacă fratele tău s-a stins acum prin
nedreaptă ursită, ce-ţi chinuieşti inima cu tristul, jalnicul plâns? Se cuvine ca oricine să
suporte cele potrivnic ursite de zei şi fiecare să îndure cu suflet dârz această suferinţă.
Om al cerurilor, să nu dispreţuieşti cele cereşti! […] Dacă neînduplecatele parce au
rupt firul [vieţii] fratelui [tău], îţi sunt eu frate, [iar] tu frate îmi vei fi. // Există şi alţi
vechi şi de nădejde tovarăşi.”
699. Ibidem, p. 392: ”«Bun venit, copile, bun venit, o, tu, cel care fi-vei biruitor
întru mulţi ani şi vei da naştere, cândva, unor vrednici urmaşi! Tu îndreptăţeşte cea mai
mare speranţă a tatălui şi a mamei [tale] şi neamul ţi-l vei înălţa la suprema onoare.
Îi vei întrece în virtute pe ambii tăi părinţi şi întreaga posteritate te va cinsti pe tine şi
pe ai tăi. Şi vei purta până la stele cuvenitele elogii ale patriei, iar oamenii vor cânta
faptele tale de vitejie. Tu, fiule, vei urma paşnicele noastre datini; astfel, adevărata
fericire îţi va fi mereu răsplată, iar noi [îţi] vom arăta pioasele meşteşuguri ale dreptei
înţelepciuni şi vom călăuzi neîncetat cursul vieţii tale.»”
700. Ibidem, p. 393: “Iar ţie, prielnica soartă îţi va aduce depănarea fericită a
lucrurilor, bucurie şi multe foloase. La urmă, când vei împlini anii fatali şi Lachesis
cea crudă îţi va frânge viaţa, vei şedea luminos în înstelatul Olimp al zeilor.”
701. NOHA/164: “Ce sorţi de luptă îi promit lui zeii?”
702. Ibidem, p. 168: “Attila, prin urmare, deşi era neliniştit în sinea lui pentru
deznodământul potrivnic al viitoarei bătălii, a preferat totuşi să îşi încerce norocul şi,
decât să se întoarcă din drum şi să pângărească printr-o fugă ruşinoasă laurii vitejiei
sale, să recurgă la tot ce-i mai rămăsesă.”
703. Ibidem, p. 172: “Nu v-am privit de sus, cum se cuvine să o facă, cu totul
îndreptăţit, o căpetenie şi un comandant, ci, în întreaga împlinire a destinului – cum va
fi fost – m-am considerat de acelaşi rang cu voi.”
704. Ibidem, p. 174: “Dacă stăm locului cu inima vitează, întâmpinându-ne duş-
manii, putem spera că Marte, zeul războiului anume ocrotitor al neamului nostru, ne
va fi favorabil.”
705. Ibidem, p. 178: “Zeii vor ocroti destinul vostru, [vă] vor spori puterile, gloria
şi stăpânirea. Iar eu nu vă voi părăsi nicăieri, voi întâmpina cu sufletul neînfricat,
împreună cu voi toate primejdiile – dacă soarta astfel va voi; voi fi împreună cu voi,
fie la victorie, fie la moarte.”
706. Ibidem, p. 186: “Cum soarta are gloria şi desfăşurarea luptei în mâna sa, el i
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
405
se va supune, se va strădui împreună cu ei în toată grija, truda [şi] vitejia, ca victoria să
nu o obţină duşmanii.”
707. Ibididem: “Dacă norocul (care este schimbător şi îndoielnic şi nu obişnuieşte
întotdeauna să ţină partea celor mai buni) astfel le va fi, încât tabăra lor să fie cucerită
de vrăjmaşi, el preferă să piară de mâna alor săi, decât să ajungă în stăpânirea duş-
manilor.”
708. Ibidem, pp. 230-232: “Sufletul meu, profet al evenimentelor ce vor urma,
îmi prevesteşte că, fără un mare efort, Italia va fi în curând a noastră. […] Urmaţi-vă
destinul în rând cu mine! […] Voiesc să mă angajez la toate împreună cu voi, ba chiar
să le încerc înaintea voastră, [voi] numai urmaţi-mă pe mine, [precum şi] destinul şi
momentul oportun, care sunt considerate de primă însemnătate în război. Voi face
prin voia zeilor, ca cea mai mare parte a Italiei să se supună puterii voastre înainte ca
trupele romanilor să vă iasă în cale.”
709. Ibidem, p. 228: “Şansa […] este considerată de muritori începutul tuturor
lucrurilor.”
710. Ibididem: “Africa, Iberia, o mare parte a Galiei, Britania – care toate fuseseră
supuse stăpânirii romane – acum le deţine duşmanul. Panonia, Moesia, Tracia, Mace-
donia, Iliria şi alte teritorii ale Răsăritului, luate, prin meritul vostru […], de la romani,
acum ascultă de porunca noastră.”
711. Ibidem, p. 250: “Poporul roman, cândva stăpân al lumii întregi, de la care,
înainte, multe noroade şi regi cereau drepturi şi legi, acum, impresionat de puterea ta,
vine smerit la tine, să-ţi ceară pace şi să se supună de bună-voie tuturor condiţiilor de
pace pe care le voieşti.”
712. Ibidem, p. 166: “[Dumnezeu] a pus acum sabia Sa în mâna ta. […] Ti-o
va lua din nou, dacă va vrea, după revenirea poporului Său la calea cea dreaptă, şi o
va da, după placul Său, altcuiva. Atât îţi va îngădui să te foloseşti de această putere
pământească a ta, cât Îi va fi în voie […]. Puterea şi imperiul tău nu-ţi vor scăpa din
mâini curând, ci vei dispune de ele, până când Dumnezeu ţi le-a hărăzit.”
713. C22/386: “Căci supremul Cârmuitor al Olimpului ceresc […] a hărăzit
omului ba o soartă înfloritoare, ba una potrivnică.”
714. C65/414: “Ne-ai dat vremuri de restrişte după bucurii [şi] după risipirea
norului, din nou, zile însorite şi luminoase. Astfel obişnuieşte puterea divină să-şi
schimbe cursul şi să-şi deschidă îndurătorul sân.”
715. C66/419: “Şi orice zeităţi în ale mele lucruri atât de prielnice cândva, care
m-aţi ocrotit prin destin, acum, văr rog, staţi deoparte!”
716. C42/404: “Şi nimic nu se întâmplă în tihnă pentru muritori şi nici nu se poate
sta mereu sprijinit pe picioare sigure.”
717. Ibididem: “Toate primejdiile se sting în moarte.”
718. Apud CCL/II/241.
719. Apud Ibidem, I, p. CII.