Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
404 ANTAL GYÖNGYVÉR 696. Ibidem, p. 420: “O! soartă prea nemiloasă, niciodată de înduplecat, de ce sporeşti asprele răstimpuri ale vieţii mele.” 697. C67/421: “Îmi zdrobeşti, de aceea, sufletul prin chinurile de nesuportat ale alor mei şi-mi tulburi liniştea prin nesecate lacrimi, dar, rogu-te, o, neagră Lumină, prin relele mele mie vrăjmaşă, de-acum abţine-te, vai! de la jalnicele morţi şi de la pierderile de neîndurat!” 698. C22/387-388: “Puterea morţii şi a vieţii se află în sânul zeilor, împotriva cărora nimănui nu-i stă în putinţă a glăsui. Dacă fratele tău s-a stins acum prin nedreaptă ursită, ce-ţi chinuieşti inima cu tristul, jalnicul plâns? Se cuvine ca oricine să suporte cele potrivnic ursite de zei şi fiecare să îndure cu suflet dârz această suferinţă. Om al cerurilor, să nu dispreţuieşti cele cereşti! […] Dacă neînduplecatele parce au rupt firul [vieţii] fratelui [tău], îţi sunt eu frate, [iar] tu frate îmi vei fi. // Există şi alţi vechi şi de nădejde tovarăşi.”
întru mulţi ani şi vei da naştere, cândva, unor vrednici urmaşi! Tu îndreptăţeşte cea mai mare speranţă a tatălui şi a mamei [tale] şi neamul ţi-l vei înălţa la suprema onoare. Îi vei întrece în virtute pe ambii tăi părinţi şi întreaga posteritate te va cinsti pe tine şi pe ai tăi. Şi vei purta până la stele cuvenitele elogii ale patriei, iar oamenii vor cânta faptele tale de vitejie. Tu, fiule, vei urma paşnicele noastre datini; astfel, adevărata fericire îţi va fi mereu răsplată, iar noi [îţi] vom arăta pioasele meşteşuguri ale dreptei înţelepciuni şi vom călăuzi neîncetat cursul vieţii tale.»” 700. Ibidem, p. 393: “Iar ţie, prielnica soartă îţi va aduce depănarea fericită a lucrurilor, bucurie şi multe foloase. La urmă, când vei împlini anii fatali şi Lachesis cea crudă îţi va frânge viaţa, vei şedea luminos în înstelatul Olimp al zeilor.”
deznodământul potrivnic al viitoarei bătălii, a preferat totuşi să îşi încerce norocul şi, decât să se întoarcă din drum şi să pângărească printr-o fugă ruşinoasă laurii vitejiei sale, să recurgă la tot ce-i mai rămăsesă.” 703. Ibidem, p. 172: “Nu v-am privit de sus, cum se cuvine să o facă, cu totul îndreptăţit, o căpetenie şi un comandant, ci, în întreaga împlinire a destinului – cum va fi fost – m-am considerat de acelaşi rang cu voi.”
manii, putem spera că Marte, zeul războiului anume ocrotitor al neamului nostru, ne va fi favorabil.”
şi stăpânirea. Iar eu nu vă voi părăsi nicăieri, voi întâmpina cu sufletul neînfricat, împreună cu voi toate primejdiile – dacă soarta astfel va voi; voi fi împreună cu voi, fie la victorie, fie la moarte.” 706. Ibidem, p. 186: “Cum soarta are gloria şi desfăşurarea luptei în mâna sa, el i NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 405
se va supune, se va strădui împreună cu ei în toată grija, truda [şi] vitejia, ca victoria să nu o obţină duşmanii.”
întotdeauna să ţină partea celor mai buni) astfel le va fi, încât tabăra lor să fie cucerită de vrăjmaşi, el preferă să piară de mâna alor săi, decât să ajungă în stăpânirea duş- manilor.” 708. Ibidem, pp. 230-232: “Sufletul meu, profet al evenimentelor ce vor urma, îmi prevesteşte că, fără un mare efort, Italia va fi în curând a noastră. […] Urmaţi-vă destinul în rând cu mine! […] Voiesc să mă angajez la toate împreună cu voi, ba chiar să le încerc înaintea voastră, [voi] numai urmaţi-mă pe mine, [precum şi] destinul şi momentul oportun, care sunt considerate de primă însemnătate în război. Voi face prin voia zeilor, ca cea mai mare parte a Italiei să se supună puterii voastre înainte ca trupele romanilor să vă iasă în cale.”
lucrurilor.” 710. Ibididem: “Africa, Iberia, o mare parte a Galiei, Britania – care toate fuseseră supuse stăpânirii romane – acum le deţine duşmanul. Panonia, Moesia, Tracia, Mace- donia, Iliria şi alte teritorii ale Răsăritului, luate, prin meritul vostru […], de la romani, acum ascultă de porunca noastră.” 711. Ibidem, p. 250: “Poporul roman, cândva stăpân al lumii întregi, de la care, înainte, multe noroade şi regi cereau drepturi şi legi, acum, impresionat de puterea ta, vine smerit la tine, să-ţi ceară pace şi să se supună de bună-voie tuturor condiţiilor de pace pe care le voieşti.” 712. Ibidem, p. 166: “[Dumnezeu] a pus acum sabia Sa în mâna ta. […] Ti-o va lua din nou, dacă va vrea, după revenirea poporului Său la calea cea dreaptă, şi o va da, după placul Său, altcuiva. Atât îţi va îngădui să te foloseşti de această putere pământească a ta, cât Îi va fi în voie […]. Puterea şi imperiul tău nu-ţi vor scăpa din mâini curând, ci vei dispune de ele, până când Dumnezeu ţi le-a hărăzit.”
omului ba o soartă înfloritoare, ba una potrivnică.” 714. C65/414: “Ne-ai dat vremuri de restrişte după bucurii [şi] după risipirea norului, din nou, zile însorite şi luminoase. Astfel obişnuieşte puterea divină să-şi schimbe cursul şi să-şi deschidă îndurătorul sân.”
m-aţi ocrotit prin destin, acum, văr rog, staţi deoparte!” 716. C42/404: “Şi nimic nu se întâmplă în tihnă pentru muritori şi nici nu se poate sta mereu sprijinit pe picioare sigure.” 717. Ibididem: “Toate primejdiile se sting în moarte.” 718. Apud CCL/II/241. 719. Apud Ibidem, I, p. CII. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|