Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
420 ANTAL GYÖNGYVÉR 889. Ibidem, pp. 256-258: „Nemulţumit, aşadar, cu fala deja dobândită în atâtea fapte săvârşite, […] se gândea zi şi noapte ca, după ce a biruit deja Europa, să-şi îndrepte forţele împotriva Asiei, Asiriei [şi] Egiptului, socotind că puţină mărire şi putere a fost obţinută de el, dacă nu îi simt şi acele teritorii ale lumii vitejia şi armele şi dacă nu i se supun.”
săvârşire a faptelor să se lenevească din cauza tihnei şi a răgazului, îl desemnează pe un oarecare Zowar, care, primind o parte a armatei sale, devastează Apulia, Calabria şi acele teritorii ale Italiei care se învecinează cu Adriatica.” 895. Ibidem, p. 230: „Acum este, deci, timpul, vrednici aliaţi şi militari, să ne revanşăm printr-o nouă vitejie chiar şi pentru această înfrângere suferită odinioară. Ceea ce se va şi întâmpla, fără îndoială, dacă nu veţi prefera să lânceziţi în trândăvie.”
călare zidurile oraşului, ca să cerceteze unde ar fi mai uşor de trecut, în vederea cuce- ririi aceluia. Şi astfel, cum într-o bună zi tăcerea celor asediaţi şi pustietatea zidului îl ispitiseră să se apropie mai mult de muri, deodată l-au atacat nişte duşmani înarmaţi, ţâşnind pe neaşteptate din galeriile şi canalele subterane, săpate sub ziduri, spre a-i surprinde pe huni. Attila, deoarece nu era nici o şansă de scăpare, nici prin fugă, nici prin vreun ajutordin partea alor săi, ci numai prin propria sa putere şi vitejie, ca să nu moară nerăzbunat, se aruncă neînfricat asupră-le şi, omorând doi, cum ceilalţi, vă- zându-i înverşunarea, nu l-au mai atacat nechibzuit, s-a întors nevătămat la ai săi.”
şi potrivite mai mult milităriei decât câştigului prin acest soi de reprezentaţie şi prin jocuri fără rost să ducă o viaţă lâncedă şi nefolositoare […]. Porunceşte ca, mai întâi, trupurile revărsate din cauza mâncărurilor îmbelşugate din timpul trândăviei să fie slăbite printr-o hrană săracă […], prin cumpătare şi exerciţiu. Serviciile şi vitejia acestora le-a folosit pe urmă în nenumărate acţiuni militare.” 898. Idem, p. 26: „Din toate triburile – din care aveau o sută optzeci – au ales şase căpetenii, bărbaţi virtuoşi atât la trup cât şi la suflet şi însemnaţi între ai lor prin viţă veche: pe Béla, Keme şi Kadicsa, fiii lui Csele, din tribul Szemény, iar din tribul Kadár, pe Attila, Keve şi Buda, fiii lui Bendeguz. Aceştia, recrutânddin tot tribul câte zece mii de oşteni, au alcătuit o armată de un milion optsute de mii de oameni. Şi […] ca să nu trăiască fără legi […], au desemnat un anume bărbat, cu numele de Kadár, care se distingea între ceilalţi prin înţelepciune şi sârguinţă, să-i conducă în ale legiuirii şi slujirii dreptăţii.” 899. Ibidem, p. 270: „Sunt împărţiţi în comitate: Ciuc, Gheorgheni, Târgu- Secuiesc, Orbai şi alte câteva; pe acestea le numesc ei înşişi regiuni sau mai degrabă NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 421
scaune. În acestea îşi desemnează căpitani sau protectori dintre cei care sunt de familie mai veche, mai înstăriţi şi mai puternici, pe care îi numesc în limba lor főszékely [secui-şef – lb. mgh.]. Pe aceştia îi slujesc, se tem de ei şi îi cinstesc. Dacă s-ar ivi ceva duşmănos împotriva lor, urmează steagurile acestora. Ei au suprema putere de a-i judeca, de a-i convoca şi de a hotărâ împreună cu ei asupra chintesenţei în orice lucru.”
900. Petrarca, apud EGU/28. 901. Apud Ibidem, p. 41. 902. V. Ibidem, pp. 43-46. 903. V. Ibidem, p. 45. 904. V. Ibidem, p. 69. 905. Apud Ibidem, p. 163. 906. V. Ibidem, pp. 186-187. 907. V. romanul picaresc anonim Viaţa lui Lazarillo de Tormes, romanul de aceeaşi factură al lui Mateo Aleman, Guzman de Alfarache, teatrul lui Lope de Vega, dar şi operele unor scriitori ca Machiavelli, Aretino, Sebastian Brant, Thomas Murner (cu a sa Descântarea nebunilor), Johann Fischart, Margareta de Navarra, urmând pe Boccaccio, Rabelais sau Pleiada.
este cel a cărui grijă ţi-a fost încredinţată.” 914. C45/405: „[…]Era curat în tot sufletul său. De aceea, a obţinut dreptul de a judeca în sfatul secret al regelui Carol şi de a da sentinţe plebei care se plângea.” 915. NOHA/52: „acestuia, poporul îi zice orgă.” 916. Ibidem, p. 146: „[Aceştia aveau] o statură nu prea înaltă, dar chipul şi privirea [le erau] înspăimântătoare, barba lungă şi părul neîngrijit. Îmbrăcămintea [o aveau] din blănuri lăţoase, după obiceiul scitic. Erau înspre spaima tuturor popoarelor cu aceste însemne, pe care – păstrate până în vremea căpeteneiei Géza […] – hunii le-au respectat în toate incursiunile lor.”
ficii lui Marte, după obiceiul neamului său, şi făcând ceremonios mai multe jurăminte prielnice înfăptuirii cu succes a celor ce urmau.”
prin căsătorie cu neamuri străine; sunt de departe diferiţi în obiceiuri, rituri şi legi de ceilalţi maghiari. Pentru a-şi lămuri părerea sinceră şi voinţa de zi cu zi, în afară de
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|