Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
422 ANTAL GYÖNGYVÉR folosirea hârtiei şi a cernelii ori a literelor celorlalte limbi, scrijelează anumite semne pe beţişoare de lemn, ceva cu înţeles între ei; pe acestea, astfel încrustate, le folosesc drept răvaşe sau scrisori către prieteni şi vecini.”
iar noaptea, mergând în pădurea vecină, căra pe umeri lemne şi îi ajuta pe cei săraci şi le slujea.”
rezistă, nu ne va fi dat să suferim, datorită barbarilor, nenorociţii de noi! Fie, sunt între noi câţiva răbdători la necazuri şi la torturi. Dar, sunt mult mai mulţi cei care, înfrânţi de slăbiciunea omenească, chinuiţi de groază şi de violenţă, să-L renege pe Dumnezeu.”
plângând la picioarele sale, precum şi numărul atâtor copii mici şi, poruncindu-i să se ridice, a ajutat-o cu propriile sale mâini. Pe urmă, oferindu-i multe daruri, ca să-şi crească fetiţele […], îi porunceşte să se întoarcă acasă.” 922. Ibidem, p. 192: „Ce soartă te va aştepta, dacă […fratele tău], prin bunăvoinţă, dărnicie şi alte momeli, va ademeni de partea sa inimile celor din popor, care se înclină la orice adiere a sorţii?”
boinică, dispunând de arme.” 924. Ibidem, p. 88: „Acest [ucigaş], crima fiind săvârşită, a fost luat la goană până la hanul din apropiere de mulţimea cea mare şi, norodul fierbând de mânie pentru încălcarea inviolabilităţii publice, a pierit şi el nenorocit, împuşcat de un plebeu din gloata care asedia clădirea.” 925. Apud EGU/40. 926. Apud Ibididem. 927. Apud CCL/II/17. 928. Cf.EGU/40. 929. Apud Ibidem, p. 153. 930. V. în ***Antologia gândirii româneşti, trad. I.S. Firu, Ed. Politică, 1967, vol. I, passim. 931. C22/386: “[…] Supremul Cârmuitor al Olimpului ceresc a hotărât pentru fiecare legile sale şi a dat precise îndreptăţiri.” 932. NOHA/26: “Şi, ca o asemenea mulţime, care ducea cu sine soţii, copii, pe toţi ai casei, turme şi cirezi, pentru a-şi căuta un teritoriu, să nu trăiască fără legi şi ca să aibă între ei un apărător al ordinii şi al dreptăţii, au desemnat un anume bărbat, cu numele de Kadár, care se distingea între ceilalţi prin înţelepciune şi sârguinţă, să-i conducă în ale legiuirii şi slujirii dreptăţii, litigiile ivite fie să le potolească, fie să le judece, să-i pedepsească pe cei necinstiţi, pe ucigaşi, pe tâlhari, dar mai ales pe hoţii care la huni au fost la fel de urâţi ca duşmanii lor.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 423
933. Ibidem, p. 28: “Aşa s-a întâmplat că, deşi la început toţi erau socotiţi în aceeaşi măsură nobili, cei care încălcaseră edictul erau consideraţi robi, ca nobilimea să fie separată de plebe.”
nu sunt mai puţin necesare întăririi stăpânirii decât armele.” 935. C11/378: “[…] Mă rog să fii cel care îşi aminteşte şi de sufletul sfios şi de îndatoririle sale, neîncetat.” 936. C16/381: “Fericit acela care va fi putut oferi o asemenea viaţă soţiei şi-şi va fi îndeplinit şi ale sale îndatoriri.” 937. C17/381. 938. C45/405: “Ca legat, îşi îndeplinea pe de-a-ntregul orice datorie, cât de grea.” 939. V. B. Castiglione, Curteanul, apud CCL/I/190. 940. C2/372: “Şi tu, Villega, îl îmbogăţeşti prin virtuţi pe stăpân, îl slujeşti pe cel ilustru, îl sprijini şi îl respecţi. Să nu te necăjească faptul că el te-a primit astfel şi pentru muncă şi pentru sfatul tău drept şi serviciul tău. Stăpânul este fericit prin soarta ta, dar fericit eşti şi tu, care îi porţi de grijă, nu fără laudă, stăpânului. Cu cât bunul renume al stăpânului va dăinui mai mult, şi faima ta va creşte.”
Hulesc rostirea adevărului aceia de la curte care doresc să nu-l ştie.” 943. Apud CCL/II/19. 944. C76/428: “Exilate să fie de la curte corectitudinea, cinstea şi sinceritatea. […] Lâncezesc virtuţile, iar demenţa pe toate le stăpâneşte la curte.” 945. Cf. CCL/III/201. 946. C76/428: “Oricine doreşte cinstită tihnă să plece de la curte.” 947. C35/401: “Când vei aprecia aceste scrieri ale mele, îmbinate cu puţină înţelepciune, te gândeşte că îndatoririle de la curte nu îngăduie pagini mai cizelate.” 948. C20/383: “Mai adaugă că, dacă pare că s-a păstrat ceva talent, şi pe acela care a rămas mi-l îngrădeşte datoria de la curte.” 949. V. scrisoarea din 10 dec. 1531, în trad. lui Firu-Albu, apud CCL/III/237-238. 950. NOHA/48-50: “[…] Un oarecare sol al turcilor […], cuprinzând cu privirea frumuseţea şi spendoarea acelui loc, precum şi nesfârşita mulţime a palatinilor – atât din curtea de jos, cât şi din cea de deasupra, unde era regele – purtând veşminte ţesute cu fir de mătase, argint şi aur şi (după cum este obiceiul oamenilor noştri) marea lor parte fiind împodobită cu cingători şi săbii argintate precum şi cu coliere de aur, fu deodată pătruns de o asemenea admiraţie şi uimire, încât şi-a uitat întreaga solie.” 951. Ibididem: “Din cauza căutăturii aceluia, care, datorită ochilor săi mari, însân- geraţi parcă, vâra spaima în cei ce-l priveau.” Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|