428
ANTAL GYÖNGYVÉR
1022. Apud Ibidem, I, XCIII.
1023. Apud Ibididem.
1024. Apud Ibidem, I, p. 154.
1025. NOHA/26: “Au ales şase căpetenii, bărbaţi […] însemnaţi între ai lor prin
viţă veche.”
1026. C66/420: “M-a născut, dintr-o viţă mult vestită, pământul de peste munţi al
străbunilor.”
1027. C29/399: “Cu toate că eşti mai sărăntoc decât Irus, te fuduleşti, totuşi,
neîncetat; deşi de origine umilă, din casa unui tată fără căpătâi, şi deşi eşti obişnuit să
duci un trai mizer, ah! oare chiar şi aşa arunci cu batjocura în toţi?”
1028. C13/379: „Aici zace cea însemnată şi prin sânge nobila, căreia virtutea şi
credinţa dătătoare de viaţă i-au conferit acest nume.”
1029. C22/388: „[Între ei se află] şi voievodul Mailat, avându-şi originea în
stirpea neamului [sic!] roman; de aici îţi tragi şi tu numele.”
1030. Ibidem, p. 393: “Mărite copile, [tu], cel întru virtute născut din părinţi de
renume, [tu], pe care îl împodobesc şi îl înnobilează însemnele părinteşti, […] întrece-i
prin pietate pe vestiţii tăi părinţi, iar evlavia ta plină de ardoare veşnic să lumineze!”
1031. NOHA/28: “Deşi la început toţi erau socotiţi nobili în aceeaşi măsură, cei
care încălcaseră edictul erau consideraţi robi, ca nobilimea să fie separată de plebe.”
1032. Ibidem, p. 270: “Cu toţii vor să fie consideraţi nobili ca unii care sunt urmaşi
ai vechilor huni […]; nu rabdă ca cineva dintre ei să fie mai presus decât libertatea.
Cel mai mic de-al lor are acelaşi prestigiu între ei ca cel mai mare.”
1033. Apud EGU/156.
1034. C48/406.
1035. C70/426: “Se va cădea, deci însemnată cu o neagră pietricică această zi,
care a răpit lumii noastre o atât de scumpă podoabă.”
1036. C72/427: “ […] Domnul atotputernic l-a ridicat la înaltele ceruri, pentru a-l
reda cetelor cereşti ale celor divini.”
1037. Ibididem.
1038. Ibididem: “Prefer să trăieşti la mine.”
1039. NOHA/38.
1040. Ibidem, p. 42: “Acest câmp a fost desemnat pentru adunările de veche
tradiţie ale alor noştri şi pentru alegerea regilor Ungariei, precum şi a palatinilor căci,
potrivit obiceiului nostru, ei deopotrivă sunt aleşi aici, unde ai noştri ţin şi alte întruniri
publice.”
1041. Ibidem, p. 46: “În biserica sa […] trebuie unşi şi încoronaţi regii şi reginele
de arhiepiscopul de la Strigoniu, altminteri nu sunt consideraţi legitimi.”
1042. Ibidem, pp. 52-54: “Aceasta [fortăreaţa] este condusă, după un obicei stră-
moşesc, de două căpetenii regale, nu numai conform hotărârii regelui, ci şi prin votul
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
429
întregului regat. […] cei doi pârcălabi se leagă prin cel mai puternic jurământ să nu
scoată, spărgând pereţii, diadema regală din această cetate altfel decât prin unanima
hotărâre a întregului regat şi a regelui, ceea ce nu s-a obişnuit a se face altădată decât
doar la încoronarea regelui şi a reginei. Prin aceşti pârcălabi sunt înlocuiţi alţi doi
prefecţi ai cetăţii, din care fiecare, pe toată durata unei jumătăţi de an, stă de pază
veghind diadema regală şi, cu preţul vieţii, în tot acest timp nu îndrăzneşte să-şi scoată
de acolo piciorul până ce tovarăşul său nu îl schimbă în post.”
1043. Ibidem, p. 100: “Pe aici năvăleau adesea turcii în Transilvania, spre cea
mai mare nenorocire a lor.”
1044. Ibidem, p. 134: “oraş […] situat între câmpia amintită [Százhalom] şi
localitatea Tétény, pe malul aceluiaşi râu [Dunărea], remarcabil pentru aşezarea sa şi
pentru alte avantaje.”
1045. Ibidem, p. 170: “Aşadar se îndreaptă în mare grabă spre Câmpia Catalaunică
sau Maură, despre care Sabellicus susţine că se întinde, nu departe de Tholosa
[Toulouse], pe o lungime de două sute şi pe o lăţime de şaptezeci de mile galice.”
1046. Ibidem, p. 198: “[…] Tholosa [era] în acea vreme reşedinţa lui Trasimundus,
situată la hotarele Galiei Narboneze, nu departe de poalele munţilor Pirinei, pe malul
râului Garumna [Garônne]; oraşul este până astăzi bogat populat, vestit datorită
arhiepiscopiei, academiei şi activităţii negustorilor.”
1047. Ibidem, p. 224: “de la cuptoarele pentru varul care era obţinut odinioară
aici, prin arderea pietrei de var.”
1048. Cf. EGU/18-19.
1049. Apud Ibidem, p. 58.
1050. V.
Ibididem.
1051. Apud Ibidem, p. 164.
1052. V.
Ibidem, p. 142.
1053. Este “lectura” lui E. Garin privitoare la aprecierea pe care o face Telesio
atitudinii predecesorilor şi a contemporanilor. V. EGU/180.
1054. V. aceeaşi “lectură” a lucrării
lui Campanella,
Apologia lui Galilei.
1055. NOHA/116.
1056. Ibidem, p. 118.
1057. Ibididem: “nici vinul care se stoarce din ea [viţa sălbatică] nu este mai puţin
savuros decât cel pe care l-am văzut scos la vânzare la nişte belgieni şi m-am convins,
obţinut din sol natural şi avut de localnici.”
1058. Ibidem, p. 124: “Între aceştia se află unii lungi de peste douăsprezece
picioare.”
1059. Ibididem: “Sunt şi ape termale […] erupând pe alocuri cu atâta forţă, încât
pun în mişcare mori de cereale.”
1060. Ibidem, pp. 124-126: “[…] Gerendi Miklós, episcopul Transilvaniei, mi-a