442
ANTAL GYÖNGYVÉR
1255. Ibidem, p. 110.
1256. Ibididem.
1257. Ibididem.
1258. Ibidem, p. 117: „dacă semeni grâuşor, până în al treilea an, datorită
pământului bun [şi] umed, [el] se transformă în grâu cu bob ales.”
1259. Ibidem, p. 118: „viţa sălbatică are […] şi corzi [mai lungi] şi boabe mai
mari decât cea domestică […] din multe regiuni.”
1260. Ibidem, p. 126.
1261. Ibidem, p.62.
1262. Ibidem, p. 106.
1263. Ibidem, p. 214: „Au fost scriitori care au relatat că hunii […] au fost
deodată loviţi de cereasca mânie, că au văzut luptând în văzduh cete cereşti, că au
auzit cum templul scoate un sunet şi un trosnet înfricoşător, că, pierzindu-se cu firea
datorită acestor semne, s-au abţinut de la prădăciune şi au fugit, tremurând, fiecare
către diferite locuri din afara oraşului, […] că adesea s-au arătat făclii arzând îndelung
desupra culmilor oraşului, [şi] s-au auzit cântări cereşti.”
1264. Ibidem, p. 236: „Deja se auzea pretutindeni prin armată murmurul şi
freamătul militarilor care protestau că nu au de-a face, într-un război echitabil, cu
oameni, ci cu pietre şi fortificaţii greu de cucerit.”
1265. Ibidem, p. 142: „ieşit din comun ca puteri atât sufleteşti cât şi trupeşti.”
1266. Ibidem, p. 238: „[Unii] spun că aceşti oşteni din oraş au relatat pe urmă
alor lor că din ochii acelui militar […] au scăpărat scântei ca de foc când, urlând, îi
cuprinse cu privirea.”
1267. Ibidem, p. 140: „A dus la Roma partea acelei săgeţi care i se înfipsese în
frunte, pentru ca, prin cicatricea rănii primite şi prin bucata de săgeată, să-i dovedească
împăratului devotamentul său.”
1268. EGU/115.
1269. C22/387: „De ce […] îţi petreci astă viaţă jelind? […] Priveşte cum eu,
dătător de roade, înconjor nemărginitul univers cu lumina-mi limpede, purtat de caii
cei repezi, ca, la sosirea mea, întinsul pământ să dea seminţe, iar pomilor să nu le
lipsească speranţa.”
1270. Ibididem („Puterea morţii şi a vieţii se află în sânul zeilor”) şi
passim.
1271. Ibididem, pp. 387-390: „Dacă fratele tău s-a stins acum prin nedreaptă
ursită […], soaţa lui [Calninus], din neam vestit născută, a adus pe lume un prunc, spre
nespusa bucurie a tatălui. I s-a dat un nume de sfântă origine, Gabriel, ca să-şi trăiască
întreaga viaţă în putere.”
1272. C60/411: „Vai, fiule, ce curând eşti frustrat de nimbul vieţii: cât prima
tinereţe încă nici n-a venit! Zadarnic [fu] numele de Gabriel ce-l aveai, fiule, dacă atât
de repede fugi, răpit, la stele.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
443
1273. Ibididem: „Te salut întru eternitate, rămâi cu bine şi să te bucuri de duhul
sfânt; mă rog să te ocrotească viaţa cea fericită.”
1274. NOHA/208.
1275. Ibididem.
1276. C72/427: „Prefer – spuse însuşi Domnul – să trăieşti la mine.”
1277. EGU/36, 43.
1278. Apud Ibididem.
1279. V.
Ibidem, p. 94.
1280. Apud CCL/I/173-174.
1281. C22/386: „În lumea largă suntem conduşi de voia Lui şi trăim cu toţii după
a lui Dumnezeu poruncă hotărâtoare.”
1282. NOHA/204.
1283. Ibidem, p. 164.
1284. Ibididem: „Să nu crezi că eu, nu sunt în nici o măsură – cât îngăduie
bunătatea Sa – cunoscător al voinţei Dumnezeului meu.”
1285. Ibidem, p. 166.
1286. Ibididem.
1287. Ibididem: „În acest război pe care ai de gând să-l porneşti împotriva roma-
nilor, vei fi întrecut.”
1288. Ibididem: „totuşi, puterea şi imperiul tău nu-ţi vor scăpa din mâini curând.”
1289. Ibididem: „vei
dispune de ele, până când Dumnezeu ţi le-a hărăzit.”
1290. Ibididem.
1291. Ibidem, p. 208: „Aceasta se întâmplă, desigur, din însăşi voinţa lui Dum-
nezeu. […] El a hotărât acum […] că acest oraş va încăpea, în cele din urmă, pe mâna
duşmanilor şi că voi, împreună cu mine sunteţi sortiţi tiraniei barbarilor.”
1292. Ibidem, p. 252.
1293. CCL/I/183.
1294. V. EGU/20.
1295. V. Ibidem, p. 24.
1296. V. Ibidem, p. 36.
1297. V. Ibidem, p. 91, 106.
1298. V. operele sale în vol. II al operelor unchiului său, ed. Basel, 1573, apud
EGU / 128-129.
1299. V. EGU/128.
1300. V. Stefano Guazzo, La civil conversatione, Veneţia, 1586, apud EGU/143.
1301. V. G. Cardano, De rerum varietate, apud EGU/176-177.
1302. V. EGU/15, 24.
444
ANTAL GYÖNGYVÉR
1303. V. Francesco Guicciardini,
Opere inedite, Florenţa, 1858, v. II, p. 13,
apud
EGU/173.
1304. Apud CCL/I/LI.
1305. V.
EGU/174.
1306. V.
Ibidem, p. 175.
1307. Apud CCL/I/128.
1308. Apud EGU/202-205.
1309. Apud CCL/I/LXXX.
1310. V. J.A. Komensky,
Labirintul lumii şi paradisul inimii, Polonia, 1631,
apud
CCL/III/207-208.
1311. V.
CCL/I/C.
1312. Apud CCL/II/141.
1313. NOHA/164, v. nota 1283.
1314. Ibidem, p. 208: „aceasta, prin oracolul Său, îmi este deja demult cunoscut.”
1315. Ibidem, p. 206.
1316. Ibidem, p. 204: „Nu vedem lămurit ce leac trebuie să folosim împotriva
acestui rău.”
1317. Ibidem, p. 164: „[tu] Îl ignori pe Dumnezeul meu […]. Religia [Lui] şi
popoarele pătrunse de credinţa Sa tu ţi-ai pus în gând să le persecuţi.”
1318. Ibididem: „Nu este posibil a pătrunde ceva din nemărginita Sa înţelepciune.”
1319. Ibidem, p. 208.
1320. V.
CCL/I/183.
1321. Ibidem, III, p. 206.
1322. V.
EGU/19, 109.
1323. NOHA/164: „Află că Însuşi Dumnezeu, mâniat pentru păcatele poporului
său, pentru ca pe cei decăzuţi de la dreptate şi de la crezul cel adevărat în necredinţă
[…] să-i readucă, prin tine îmboldiţi, […] la credinţa Sa cea adevărată, […] şi la o
viaţă dreaptă, a pus acum sabia Sa în mâinile tale.”
1324. Ibidem, p. 208: „Attila nu v-ar putea ataca şi nu şi-ar putea încerca forţa
împotrivă-ne, dacă, prin păcatele noastre, nu L-am fi stârnit pe Dumnezeu.”
1325. Ibidem, p. 26: „Consolidaţi şi sporiţi în Sciţia, deoarece teritoriile pe care
le locuiau pe atunci abia le mai încăpeau mulţimea, hunii au decis să invadeze acele
popoare care trăiau la Apus.
1326. Ibidem, p. 30: „Încrezându-se din cauza acestei victorii, […] fiind cucerite
mai întâi popoarele barbare vecine, croindu-şi [apoi] drum cu armele printre besi,
cumanii albi, susdali, ruteni, au ajuns în Cumania Neagră, care acum se numeşte
Moldova, de unde au trecut prin acea parte a Ungariei, care odinioară se chema partea
apuseană a Daciei, şi şi-au aşezat tabăra pe malul nordic al râului Tisa.”