Nicolaus olahus

NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 

447

1346.  Ibidem,  p.  264:  “Ori  […] Attila,  datorită  puterii  firii  şi  a  bunei  condiţii 

fizice, va fi putut cu uşurinţă împlini […] atâţia ani solari.”

1347. V.G. Cardano, De aeternitatis arcanis, apud EGU/176.

1348. V. Plethon, Despre legi, cf. CCL/I/183.

1349. V. EGU/63.

1350. Apud CCL/I/140.

1351. NOHA/164-166: “ca pe cei decăzuţi de la […] crezul cel adevărat la necre-

dinţă  […]  să-i  readucă  […]  la  modestie,  măsură,  dreptate,  afecţiune  şi  înţelegere 

reciprocă, la cumpătare, la dărnicie faţă de cei nevoiaşi, la preţuirea celor cinstite, la 

ascultarea adevărului […] şi la preocupări drepte şi alte virtuţi, precum şi la credinţa 

Sa cea adevărată […] şi la o viaţă dreaptă […], ca poporul Său să se întoarcă […] la o 

chibzuinţă mai bună.”

1352.  Ibidem, p. 208: “[Dumnezeu] a hotărât […] ca, ispăşind acum, prin aceste 

chinuri de o clipă, păcatele cărnii de care suntem robiţi, să zburăm bucuroşi spre a 

vedea viaţa divină şi cerească şi să-I fim părtaşi la fericire. […] Acele răsplăţi cereşti 

[…] sunt […] fericite [şi] nepieritoare şi nu se vor sfârşi în nici un veac. Aşadar, nici 

suferinţa, nici chinul trupului să nu vă înspăimânte; acesta, dacă veţi fi fost statornici 

în credinţă, este începutul vieţii eterne.”

1353. V. Coluccio Salutati, Epistolario, III, pp. 416-420, apud EGU/36.

1354. V. Bernardino da Siena, Le prediche volgari, Milano, 1936, apud EGU/43.

1355. V. EGU/51.

1356. V. Ibidem, p. 63.

1357. V. Ibidem, p. 70.

1358. V. Ibidem, pp. 132 sqq.

1359. V. Iacopo Zabarella, De rebus naturalibus, Veneţia, 1590, apud EGU/140.

1360. V. Giordano bruno, De l’infinito şi De immenso, apud EGU/189-193.

1361.  V.  textul  original  în  limba  latină  în  Merényi  Lajos, Op.cit.,  pp.136-160; 

“Pentru că astfel am fost creat din nimic de Tine, încât prin moartea trupului să mă 

întorc  din  nou  în  pulbere  şi  apoi,  în  puterea  veşnicei  fericiri,  care  va  urma  în  ziua 

dintâi, potrivit voii Tale şi a unicului Tău Fiu, să renasc, […], invocând harul Tău, 

al Fiului tău şi al Sfântului Duh, îmi redactez testamentul. Mai întâi, îmi încredinţez 

umil sufletul în mâinile Tale, Tată atotputernic, […], iar acest trup al meu trecător îl 

încredinţez ţărânei – mamei mele – din care am fost făcut” (t.n.). 

1362. NOHA/210: “Nicasius şi fecioara Eutropia […] aleargă bucuroşi, cântând 

imnuri, la templul Fericitei Fecioare – pe care îl ridicase acest fericit episcop –, cu 

gândul  ca  unde  înălţaseră  rugăciuni  pe  când  soarta  le  surâdea,  acolo  să-şi  redea  şi 

sufletul, în ceasul din urmă, lui Dumnezeu.”

1363. C71/426: “Sufletul [i-]l păstrează cerul însuşi.”

1364. C70/424: “Spiritul [său] cu dulce ambră se hrăneşte.”

---

448

 

ANTAL GYÖNGYVÉR

1365. C58/410.

1366. C59/410: “Spiritul, care a zămislit opere, trăieşte.”

1367. C45/405.

1368. C15/380 – v. originalul în limba greacă şi traducerea în limba latină a lui            

Hipper András.

1369. V. Ibididem.

1370. Ibididem: “Viaţa trupului şi a sufletului una singură va  fi.”

1371. C11/378: “Mă rog să fi cel care-şi aminteşte […] de sufletul sfios.”

1372. Ibididem: “Fii convins, de altfel că ea [evlavia] stă în puterile sufletului 

împăcat.”

1373. NOHA/168: “[…] Sufletul lui Attila se zbătea în fel şi chip între speranţă şi 

teamă.”

1374. V. C23/394.

1375. C11/378: “ceresc este cel a cărui grijă ţi-a fost încredinţată.”

1376. C68/422: “sufletul ceresc încotro mă poartă acum?”

1377. C42/404: “sufletul tânjeşte după cer.”

1378. C11/379: “Fiind zămislit cuvântul prin voinţă divină, această hrană cerească 

să-ţi fie de exemplu vieţii şi aliment trupesc.”

1379. EGU/202 sqq.

1380. Ibidem, p. 23.

1381. V. Ibidem, p. 37.

1382. V. Coluccio Salutati, Op.cit., pp. 416-420, apud EGU/36.

1383. V. EGU/73. 

1384. V. Ibididem.

1385.  V.  Barbarii  epistolae  et  orationes,  Florenţa,  1943,  II,  pp.  90-93,  apud 

EGU/73.

1386. V. EGU/93.

1387. V. Stefano Guazzo, Op.cit., apud EGU/150.

1388. V. EGU/162-163.

1389. V. Fr. Rabelais, Gargantua şi Pantagruel, Ed. pentru literatură universală, 

1967, trad. Al. Hodoş, Cartea a II-a, cap.VIII.

1390. V. scrisoarea lui Petrus Nannius în Olahus – Corespondenţa, pp. 178-180.

1391. C35/402.

1392. Ibididem: “Eu am oferit doar subiectul; cel care cauţi măiestrie, poţi să scrii 

tu însuţi mult mai elegant decât mine.”

1393. C73/427:  “Nu prin dorinţă, ci prin soartă s-a săvârşit Erasmus, totuşi jelim 

acum din pricina ambelor nume.”

---