Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 451
1439. Cf. EGU/55. 1440. Apud CCL/I/145-151. 1441. Apud Ibidem, I, p. 169. 1442. V.T. Tasso, Il Minturno…, în Prose filosofiche, Florenţa, 1847, cf. EGU/158. 1443. Apud Ibididem. 1444. Apud Ibididem. 1445. V. nota 255 a prezentei lucrări; apud CCL/I/68. 1446. V. nota 1442. 1447. V. Giulio Castellani, Opusculi volgari, Florenţa, 1847, apud EGU/118 şi Girolamo Fracastrolo, Opera omnia, Veneţia, 1584, apud EGU/157. 1448. Apud EGU/114. 1449. Apud Ibidem, p. 155. 1450. V. Romei, Discorsi, pp. 13-14, apud EGU/115. 1451. V. Alessandro Sardo, Discurs despre frumuseţe, apud EGU/116. 1452. V. De Firenzuola, Opere, Florenţa, 1848, I, pp. 81-131, 239-280, 281-305, cf. EGU/117. În afară de opera sa, Delle bellezze delle donne, v. şi Federigo Luigini, Il libro della bella donna, în vol. Trattati del’ 500 sulla donna, Bari, 1913. 1453. NOHA/20: „remarcabile prin frumuseţe, mândrie şi ţinuta trupului”. 1454. Ibidem, p. 202: „nu mai puţin deosebită prin frumuseţea trupului, decât prin toată zestrea sa sufletească.” 1455. Ibidem, p. 242: „la fel de distinsă ca credinţă şi sfiiciune ca şi ca neam, însă de o frumuseţe atât de ieşită din comun, încât între cea uşor orice altă femeie a acelui oraş”.
frumoasă decât toate celelalte femei”. 1457. C23/394: „Apelles a pictat doar imaginea trupului, nu a putut reda frumoasele virtuţi ale sufletului.” 1458. C16/381: „Îţi va fi adusă, iată, Mărgărinta, neprihănită soaţă care ea însăşi e mai frumoasă decât frumosu-i nume.” 1459. C24/395: „Astfel, desfătarea şi inocenta virtute vor spori pentru tine.” 1460. C16/381: „Fericit acela care va fi putut oferi o asemenea viaţă soţiei şi va fi putut împlini şi ale sale îndatoriri!” 1461. C20/385: „Şi cum înrămureşte mălinul înflorit, aşa să-ţi stea prietenoşii copii în jurul mesei.” 1462. Ibididem: „Fericit cine va fi putut duce un asemenea trai şi aduce, după datină, îndreptăţite mulţumiri lui Dumnezeu!” 1463. V. C70/424. 452 ANTAL GYÖNGYVÉR 1464. V. Ibidem, p. 426: „Oh, aş fi fost atât de fericit dacă soarta mi-ar fi îngăduit să văd ochii cei dragi ai prietenului în viaţă!” 1465. V. C3/373. 1466. V. C2/373: „Stăpânul [este] fericit prin soarta ta, dar fericit [eşti] şi tu, care îi porţi de grijă, nu fără laudă, stăpânului.” 1467. C58/410: „Oh, fericit cine a văzut alesele cinstiri ale patriei, dar nu a vrut să vadă ruinarea aceleia!” 1468. C65/417. 1469. C68/422: „Mă bucur că a evitat ca în acest secol perfid şi nelegiuit de acum să-i fie batjocorite moravurile.” 1470. C15/380: „ţinuturile pline de cele bune”. 1471. NOHA/174: „Câtă […] fericire în viaţă [ne] va aduce regatul Galiei […] odată adăugat imperiului nostru!” 1472. Ibidem, p. 207: „Să zburăm bucuroşi spre […] viaţa cerească şi să fim părtaşi la fericirea aceleia […]. Acele răsplăţi cereşti […] sunt […] fericite […] şi nu se vor sfârşi niciodată, în nici un veac.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 453
1491. C22/387: „Priveşte cum eu, dătător de roade, înconjor nemărginitul univers cu lumina-mi limpede, purtat de caii cei repezi, ca, la sosirea mea, întinsul pământ să dea seminţe, iar pomilor să nu le lipsească speranţa.”
fuseseşi primit în rândurile noastre.” 1493. Ibidem, p. 389: „Oh, părinte tymbrean, care luminezi pământul cu limpede rază şi călăuzeşti sacrele inimi ale poeţilor!” 1494. V. NOHA/252: „cu un veşmânt zeiesc, cu un venerabil păr cărunt”. 1495. Ibidem, p. 264: „Înaintea morţii lui, vreo douăzeci de nopţi s-a arătat o cometă.”
1496. Ibidem, p. 112: „Se spune că […], peste noapte, se arată aici […] torţe arzând. Că din acest motiv, fântâna este la mare cinste chiar şi la turci.” 1497. Ibidem, p. 214. 1498. Ibididem: „Se spune că numeroşi cetăţeni, care se refugiaseră de teama tiranilor, văzând atâtea semne şi arătări divine […], s-au întors până la urmă în oraş.” 1499. V. Marsilio Ficino, prefaţa la ediţia Plotin, apud EGU/94. 1500. Apud EGU/200. 1501. NOHA/136: „înainte ca hunii să-şi fi putut reface puterile sleite de recenta hăcuială”. 1502. Ibidem, p. 140: „Înşirându-se, deci, cei dintâi în front, au început, pentru a-i îngrozi pe inamici, să scoată strigăte înspăimântătoare, să bată tobele după obiceiul strămoşesc, să-i doboare de departe pe duşmani cu suliţe şi săgeţi [şi] să le destrame rândurile; când le văd pe toate învălmăşite, făcând un asalt, [încep] să lupte de aproape. [Dar] nici Detricus nu zăbovea cu ai săi în purtatul luptei. Unde se concetrase atacul şi forţa mai mare, acolo se împotriveau alor noştri, se apărau vitejeşte pe sine şi [îi apărau] pe ai lor. Însă hunii, în locul unde se năpustiseră, rădeau totul, ucigând. De la primul licăr al zorilor, până la orele nouă ale zilei s-a luptat crâncen. În cele din urmă, duşmanii, primind multe răni, dau îndărăt. Hunii omoară pretutindeni pe toţi fugarii pe care îi putuseră urmări. Maternus a fost ucis în această bătălie; Detricus a scăpat, grav rănit în frunte de o săgeată; cu greu, până la urmă i s-a vindecat această rană. De la rana pricinuită, lui Detricus i s-a dat de către huni porecla de nemuritorul […]. Atât sânge a curs pe locul de luptă, încât s-a îmbibat aproape tot câmpul. Nici hunii nu au dobândit o victorie uşoară şi fără [jertfă de] sânge, căci se spune că au fost ucişi patruzeci de mii dintre ei, printre care au căzut şi căpeteniile Béla, Keme şi Kadicsa […]. Cea mai mare parte a inamicilor a pierit, în afară de puţinii care au putut scăpa prin fugă.”
duiau din răsputeri, fiecare ba îndrumând, îmbărbătând, ba scoţând în evidenţă nepu- tinţa şi puţinătatea duşmanilor, ca militarii să se opună mai îndârjit şi mai brav vrăjmaşilor, ba înşişi alergau către locul unde inamicii ameninţau mai puternic, se purtau vitejeşte, luptau, făceau dovada virtuţii lor. Dar nici romanii nu conduceau fără
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|