Nicolaus olahus

456

 

ANTAL GYÖNGYVÉR

1523. Ibididem: „Poruncind să cânte din surle trâmbiţaşii, ca să nu ofere duşma-

nilor vreun semn al fricii care l-a cuprins din cauza lor, ci, mai degabă, să pară prin 

aceasta că este pregătit şi că vrea să-i cheme din nou la luptă, aşteaptă năvala vrăj-

maşilor petrecând noaptea fără să doarmă.”

1524. Ibidem, pp. 236-238: „Attila, deşi suporta cu inima grea aceste ieftine repro-

şuri ale soldaţilor, totuşi, ca nu cumva rezistenţa acestui singur oraş să-i umbrească 

gloria, în plină floare deja în întreaga lume, datorită isprăvilor fără număr, strălucit 

înfăptuite, […] a hotărât să stăruie […] în asediu.”

1525. Ibidem, p. 244: „[…] pe acestea, din pricina măreţei clădirilor […], le-a 

cruţat, ca să nu fie incendiate.”

1526. Ibidem, p. 248: „[…] începe să cugete în sinea lui, oare să-şi ducă armata 

împotriva Romei, căci era neliniştit de întâmplarea lui Alaric, regele goţilor, despre 

care aflase că, după ce cucerise şi prădase înaintea sa acel oraş, a murit pe neaşteptate.”

1527. Ibidem, pp. 256-258: „Împotriva a ceea ce stabilise înainte […] se gândea 

zi şi noapte ca, după ce a biruit deja Europa, să-şi îndrepte forţele împotriva Asiei, 

Asiriei [şi] Egiptului.”

1528.  V.  Francesco  Petrarca,  scrisoarea  către  călugărul  Dionigi  da  Borgo  San 

Sepolcro, apud EGU/30. 

1529. V. Idem, Familiarum rerum liber I, Florenţa 1933, apud EGU/27.

1530.  V.  Leonardo  Bruni,  Vita  di  Messer  Francesco  Petrarca,  Florenţa,  1847, 

apud EGU/27.

1531. Barbaro se declară împotriva filosofilor care „separă filosofia de elocvenţă”; 

v. EGU/73.

1532. Apud EGU/103.

1533. V. Stefano Guazzo, Op.cit., Venţia, 1586, cf. EGU/150.

1534. V. EGU/151.

1535. V. Ermolao Barbaro, Epistolae et orationes, Florenţa, 1943, II, pp. 90-93 şi 

Poliziano, Lamia şi Dialectica, cf. EGU/71-73. 

1536. NOHA/178: „soldaţii au prins atât curaj, s-a răspândit o asemenea nerăbdare 

între  cei  care  cereau  bătălia,  au  izbucnit  pretutindeni  atâtea  strigăte  ale  tuturor,  de 

parcă voiau să atace primii inamicul, de bună-voie.”

1537. Ibididem.

1538. Ibidem, pp. 170-172: „Căci ce datorie a fost vreodată, în vremea noastră, 

mai hotărâtoare, mai apăsătoare şi mai primejdioasă decât [cea de] acum, când este 

în joc regatul, soarta şi viaţa noastră? […] Lăsând la o parte toate celelalte isprăvi 

ale voastre din anii trecuţi, duse la bun sfârşit cu un mare curaj, ce momente mari şi 

grele nu aţi depăşit [oare] cu inima vitează în Germania întreagă şi pe alte pământuri 

vrăjmaşe […]? Ce griji, ce cazne, ce primejdii […] nu am întâmpinat vreodată în rând 

cu voi, cu aceeaşi dârzenie? Ce succes m-a făcut vreodată mai trufaş?”

1539. Ibididem: „Nevoia [este] pentru muritori un bici [= ţepuşă] neîndurător.” 

---

NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 

457

1540. Ibididem: „Priviţi ce inamic puternic […], cât de numeros şi ce înarmat!”

1541. Ibididem: „trebuie ori să câştigăm […] victoria […], ori să murim cu toţii, 

până la unul.”

1542. Ibidem, p. 174: „Dacă ne-am hotărî […] să ne retragem treptat, ce ar fi 

mai nedemn de gloria noastră, dobândită deja prin victorii numeroase şi măreţe, ce ar 

fi dezonorant, ce ma ruşinos pentru noi, ce mai potrivit numelui de scit – detemut în 

întreaga lume – ce mai potrivnic vituţilor şi vitejiei străbunilor noştri, decât acest soi de 

fugă? Se ştie că întotdeauna este mai bine şi mai frumos a muri cu demnitate şi glorie 

şi a ne întâlni manii strămoşilor, decât, evitându-ne duşmanii printr-o fugă ruşinoasă, 

după obiceiul celor neputincioşi în luptă şi al laşilor, a duce o viaţă netrebnică şi plină 

de umilinţă.”

1543. Ibididem: „ Ce ne poate fi dăruit de zeii nemuritori mai plăcut, mai favorabil 

şi mai fericit decât aceasta?”

1544. Ibidem, p. 178: „Astăzi este cu putinţă ca stăpânirii noastre să-i fie anexat, 

fără greutate, un regat imens şi foarte ales. ”

1545. Ibididem: “Să-i urmaţi, mai întâi, pe zeii nemuritori, […] apoi pe mine, 

atât  comandantul,  cât  şi  tovarăşul  vostru  de  luptă.  Zeii  vor  ocroti  destinul  vostru, 

[vă] vor spori puterile, gloria şi stăpânirea. Iar eu nu vă voi părăsi nicăieri […]. Fiţi, 

deci, cu ochii pe mine […], urmaţi faptele mele şi, până mă veţi vedea    purtându-mă 

bărbăteşte,  nu-l  slăbiţi  pe  inamic  din  înverşunarea  voastră  zeloasă  şi  neabătută, 

zdrobiţi-l, nimiciţi-l! Vom obţine victoria fără preţul unei mari primejdii, dacă vom 

lupta împotriva duşmanilor cu aceeaşi vitejie şi uniţi în suflet” [s.n.].

1546. V. mai sus, passim, prezenta lucrare.

1547. V. Ibididem.

1548. V. C35/401.

1549.  V.  Speroni,  Dialog  despre  limbi,  în  Dialoghi,  Veneţia,  1552,  apud. 

EGU/151.

1550. Apud Ibidem, p. 57.

1551. V. J. Burckhardt, Op.cit., I, p. 300.

1552. V. N. Iorga, Pagini de tinereţe, Editura pentru literatură, Buc., 1968, II, p. 

221.

1553.  V.  G.  Carducci,  Scrieri  alese,  Editura  pentru  literatură  universală,  Buc., 

1964, p. 295.

1554. V. scrisoarea din 1537, în Ipolyi Arnold, Op.cit., p. 597. 

1555. V. scrisoarea din 23 august 1533, în Ibidem.

1556. V. scrisoarea din 15 octombrie 1537 în Ibidem.

1557. Apud Olahus – Corespondenţa, pp. 201-202.

1558. V. scrisoarea din 22 decembrie 1537, apud Olahus – Corespondenţa, pp. 

196-198.

---