Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
454 ANTAL GYÖNGYVÉR vlagă atacul împotriva hunilor; îşi apărau trupul şi viaţa, făceau un mare omor şi măcel printre ai noştri […]. Bătălia devine, aşadar, cumplită, masacrul, mare de ambe părţi; câmpul se acoperă, în ambele lorcuri, de morţi.”
de crunt, încât cu greu dăinuie în amintirea omenirii vreunul mai necruţător vreodată.” 1505. Ibidem, p. 200: „nimeni dintre muritori nu îndrăznea să purceadă la apă- rarea zidurilor”. 1506. Ibidem, p. 210: „Ei ucideau pe cei ce le ieşeau în drum, omorau tineri şi copii, nu ţineau cont de vârstă şi sex.” 1507. Ibidem, p. 214. 1508. Ibidem, p. 240: „militarii […] ocupă oraşul, îl devastează, ucid peste tot [s.n.] tineri, maturi, bătrâni, nu se îndură de vârstă sau sex […]. Toate câte erau în oraş sunt date pradă militarilor.”
păsările se tânguie dulce, cu gâtlejul descătuşat, şi când câmpiile se primenesc cu flori încântătoare şi cu verdeaţă, când pe coaste se răspândeşte dulcea mireasmă a toporaşilor.” 1510. Ibididem: „Atunci, Cezarul cheamă laolaltă popoarele înarmate şi în putere de luptă […].” 1511. C22/385-386: „Pe aici curge, cu un plăcut clipocit, un râu cristalin, alinân- du-mi durerile inimii cu dulcele [său] susur. Aici, sub frunzişul umbros, începe pri- vighetoarea să dea glas vechilor, întristătoarelor sale tânguiri. Pretutindeni, alte gureşe păsări se străduiesc, care mai de care, să întreacă această cântăreaţă printr-un pătrunzător ciripit. // Atunci, trupul se cufundă într-o nemărginită jale, iar în blânda lumină somnul biruie ochii. […] (Căci mi se arată că am înainte-mi sfânta ceată.) […] Îmi pare – bietul de mine – că Apollo, cu buclele sale, stă înainte-mi.”
Ceres; cei vechi i-au hărăzit lui Matheus acest pământ pe care Nittria şi Vagul îl scaldă cu undă zglobie, fiecare intrând cu al său curs în Istru. Între aceste repezi căi de apă se zăreşte domeniul numit Rendva, al lui Emericus al nostru. Chiar aici, sute de brazde sunt trase cu plugurile, iar bogatele păşuni răsună de mugetul vitelor fără de număr şi sunt aici miei behăind neîncetat, iar caprele încing lupte, încrucişându-şi coarnele.” 1513. Ibidem, p. 390-391: „Şi păşim peste vestitele praguri în casa cea cuvioasă, pe care, chiar înaintea intrării, o luase cu asalt, strălucind în mătăsuri şi veşminte de la Ebrul cel lacom sau pe care le-a dat Franţa bogată [şi] Anglia, o nesfârşită mulţime de oameni, fiecare aşteptându-şi gazda. Şi ciocnesc cupe cu darul scump al lui Bacchus, bătând pământul cu picioarele în [ritm] de trei-patru. Servitorii înteţesc aplauzele, iar slujnicele îi urmează. Şi, pe deasupra, ziua întreagă o împlinesc prin cântece; iar casa, acoperită în interior cu tapete pictate, cu verdeaţă şi, dintre flori, cu viorele şi trandafiri răspândea plăcut parfum de scorţişoară şi de nard scump şi de boabe de tămâie şi de şofran înmiresmat. […] Distinsele, vestitele doamne şi frumoasele copile stăteau la
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 455
un loc cu corul de fecioare. // În mijlocul sălii, sunt aşternute mese de douăsprezece persoane, împovărate cu bucate şi cu vin ameţitor. Cei tineri, ca şi alesele doamne, se aşază la masă, pentru a cinsti ziua cu vin şi veselie. Calninus stă acolo, acoperit cu pietre preţioase şi cu purpură, şi ţine în ambele mâini câte o cupă – dăruitele răsplăţi ale vitejiei din zilele de odinioară – pocalele mentoree măiastru lucrate cu mâna. […] // Apoi, ne îndreptăm către castul pat al doamnei, acoperit cu neprihănite viorele şi trandafiri de purpură. Un aşternut îngrijit ales şi un văl lucrat fin cândva cu mâna împodobeau patul conjugal. Întreaga odaie scăpăra de ornamente aurii şi de verzi smaralde înşirate şi prinse de pat.” 1514. NOHA/146: „corturi ţesute cu un uimitor meşteşug”; „cel pe care însuşi îl folosea era din mătase, şi împodobit cu aur [şi] pietre întreţesute, cu pietre preţioase interpuse; legăturile şi încheieturile de îmbinare ale acelora le decorau briliante”; „celălalt, în care erau ţinuţi caii, [era] pe de-a-ntregul din mătase”; „patul, […] apoi obiectele de [servit] masa şi [cele] pentru ospeţe şi de bucătărie, şeile, falerele şi restul podoabelor cailor [erau] meşteşugite din aur şi perle.” 1515. Ibidem, p. 44. 1516. Ibidem, p. 70: „Pe amintita câmpie a Dunării poţi vedea, zăcând în plină zi, mulţi oameni care mistuie vinul grozav de dulce, dat pe gâtlej, fără măsură, la Pesta, şi care, de-a lungul a [multe] ore, se dezaburesc şi se limpezesc de el.”
aşezat la început de împăratul Honorius în fruntea oştilor sale […], săvârşise nenu- mărate remarcabile fapte de vitejie.”
decât a celui mai neputincios dintre voi. Chiar de a săvârşit vreodată ceva, a făcut-o, de fapt, determinat, sprijinit şi încurajat de tovărăşia voastră, camarazi. Fie, există în el o brumă de pricepere în ale milităriei: pe aceea [, însă,] a deprins-o, desigur, prin învăţătura voastră.”
noapte nu a putut să le sporească prea mult tăria şi curajul; cu aceia se vor măsura, pe care ieri i-au zdrobit în mare parte, i-au pus pe fugă şi i-au doborât ca pe nişte vite. [În schimb], lor, dincolo de sufletul de neînfrânt, şi puterile le sunt deja călite în marele tumult al îndeletnicirilor militare, pentru a duce vitejeşte la bun sfârşit toate cele rămase; sarcina lor este mai sigură, pentru că în tabără sunt înconjuraţi, ca de un zid, de tot felul de aparate de război bine întărite. Şi astfel, nu este nimic înspăimântător, norocul le va surâde; să-l urmeze pe el, comandantul lor […].” 1521. Ibidem, p. 186: „cu sufletul la fel de zbuciumat, nu credea în victorie […], se temea de toate, se îngrijea de trebuirle sale, în caz că s-ar întâmpla ceva nedorit.” 1522. Ibidem, p. 188: „[…] le dezvăluie în taină că, dacă, pătrunzând în tabără, inamicii le vor fi superiori, el se va urca pe grămada formată din şeile adunate. Că, de aceea, îi îndeamnă, îi încurajează, îi roagă să-i dea foc, că a ales să moară mai bine prin gestul alor săi, decât să ajungă, printr-o nespusă ruşine, în robie la duşmani. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|