62
ultima lui B.A., propunere pe care G.V. a acceptat-o. Continuându-şi intenţiile criminale, D.A.,
aflându-se în apartamentul lui G.V., prin înşelăciune, sub pretextul că vrea să ia cunoştinţă de
recipisele lui B.A. care confirmau datoria faţă de C.V., folosindu-se de faptul că aceasta se afla
în altă odaie, a sustras aceste recipise. Ulterior, el împreună cu R.B. şi cu persoane neidentifi-
cate de organul de urmărire penală, alias „Ibraghimov” şi „Cotovschi”, la mijlocul lunii mai
1997 s-au deplasat la domiciliul lui B.A. şi, prezentânu-se drept rude ale părţii vătămate, prin
ameninţare cu violenţa au cerut de la B.A., în costul restituirii datoriei faţă de G.V., trans-
miterea dreptului de proprietate asupra apartamentului său nr.44 de pe str. Independenţei, 42/1,
mun. Chişinău. Recunoscând datoria faţă de G.V., B.A. a căzut de acord să transmită
apartamentul mamei sale în schimbul stingerii datoriei. La 19 mai 1997, B.M. mama lui B.A., a
transmis gratuit, prin contract de vânzare-cumpărare, apartamentul sus-indicat în proprietatea
soţiei lui D.A., iar acesta i-a restituit lui B.A. recipisele care confirmau datoria de 26 000 dolari
SUA avută faţă de G.V. Ulterior, apartamentul a fost vândut lui C.S., iar banii primiţi în urma
acestei tranzacţii au fost însuşiţi de către D.A. [57]
Prin excelenţă, acest caz atestă lipsa instigării din partea lui G.V. la samavolnicie, avându-
se în vedere că iniţiativa a apărut din partea lui D.A.; or, nu poate exista instigarea faţă de o
persoană care era deja hotărâtă să săvârşească infracţiunea [8, p.364]. Dimpotrivă, în situaţia în
care o persoană se foloseşte de serviciile extorcatorilor profesionişti pentru a obţine achitarea
unei datorii inexistente, pretinsul „creditor” trebuie recunoscut ca instigator sau organizator la
infracţiunea de şantaj, iar cel care comite latura obiectivă, cunoscând despre inexistenţa datoriei
faţă
de persoana care l-a instigat, trebuie considerat ca autor al infracţiunii de şantaj.
Un alt aspect al cererii patrimoniale este caracterul ultimativ al acesteia. Ceea ce presupune
încunoştinţarea prin care făptuitorul solicită victimei, insistent şi categoric, îndeplinirea cererii
patrimoniale într-un
anumit termen, în caz contrar urmând să-şi materializeze ameninţările.
De asemenea, cererea făptuitorului trebuie să vizeze gratuitatea transmiterii bunurilor,
dreptului asupra acestora ori gratuitatea săvârşirii acţiunilor cu caracter patrimonial. Aceasta
deoarece caracterul oneros al cerinţelor patrimoniale exclude o atentare asupra patrimoniului. De
aceea, considerăm că lipsa unei stipulări exprese a gratuităţii executării cerinţelor patrimoniale în
prevederea de la art.189 CP RM constituie o lacună legislativă, care trebuie înlăturată. Astfel,
propunem completarea alin.(1) art.189 CP RM, astfel încât după cuvintele „transmite” şi
„acţiuni” să urmeze cuvintele „gratuit” şi, respectiv, „neechivalente”. Aceasta se impune mai cu
seamă pe fundalul faptului că aspectul
pro bono al realizării, în totalitate sau în parte (vădit
neechivalent), a pretenţiei de către victimă constituie şi un criteriu de delimitare dintre şantaj şi
infracţiunea de constrângere de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei (art.247 CP
63
RM). De exemplu,
G.V., împreună cu B.I. şi cu alte persoane neidentificate de organul de
urmărire penală, în perioada lunilor de vară ale anului 1999, ameninţându-l pe C.V. cu violenţa
şi cu moartea, i-au cerut, din motive inventate, recolta de grâu pe care acesta o avea în
hambarul din s.Struzeni, r-nul Râşcani. Înspăimântat de realizarea violenţei, C.V. le-a transmis
175 tone de grâu, la preţul de 1,5 lei pentru un kg (sublinierea ne aparţine –
n.a.)
, în valoare
totală de 262 500 lei, proprietate a S.A. „Ogorul de Aur” [76]
.
Pentru a identifica soluţia de încadrare în speţa propusă, ne vom prevala de datele statistice
privind preţurile medii de vânzare la producţia agricolă din anul 1999, potrivit cărora preţul la
grâu (exclusiv seminţe de soi) constituia 577 lei pentru o tonă, iar la seminţele de soi de grâu –
1592 lei pentru o tonă [111]. Prin urmare,
considerăm că în acest caz făptuitorii au efectuat o
contraprestaţie echivalentă, motiv pentru care cele comise de către G.V. împreună cu B.I. şi cu
alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală constituie constrângere de a încheia o
tranzacţie (art.247 CP RM).
Gratuitatea semnifică lipsa din partea făptuitorului a contraprestaţiei echivalente, precum şi
lipsa intenţiei făptuitorului de a efectua o asemenea contraprestaţie în viitor.
De aceea, la aprecie-
rea caracterului gratuit al conţinutului cerinţelor patrimoniale trebuie să luăm în consideraţie
aspectul temporal al transmiterii contraechivalentului bunurilor, dreptului asupra bunurilor sau al
săvârşirii acţiunilor cu caracter patrimonial. În principiu, răspunderea penală pentru şantaj nu va
fi exclusă în situaţia transmiterii de către făptuitor victimei a echivalentului, chiar şi integral,
după ce organelor de drept le-a devenit cunoscut faptul transmiterii bunurilor, a dreptului asupra
acestora sau săvârşirii de către victimă a acţiunilor cu caracter patrimonial, ceea ce constituie
fapt epuizat.
Deşi nu se conţine în interpretarea de bază dată cererii în pct.2 al Hotărârii Plenului CSJ a
RM nr.16/2005, aşa cum rezultă din pct.4 al aceluiaşi act judiciar interpretativ, ca excepţie,
cererea poate avea caracter voalat: insistenţa făptuitorului ca victima să transfere o anumită sumă
de bani pe contul bancar indicat de el, sau să achite livrarea unor mărfuri inexistente, sau să
achite livrarea mărfurilor furnizate la un preţ cu bună-ştiinţă exagerat, sau să i se transmită
gratuit sau la un preţ cu bună-ştiinţă diminuat bunurile care sunt obiectul unui contract de
vânzare-cumpărare, sau să stingă o datorie inexistentă, sau să angajeze pe cineva într-o funcţie
fără ca aceasta să fie realmente exercitată, sau să includă pe cineva în mod neîntemeiat în rândul
persoanelor care au dreptul la înlesniri patrimoniale sau la o cotă-parte din venituri, sau să
plăteasă, chipurile, pentru paza încăperii, sau să săvârşească oricare alte acţiuni care pot aduce
câştiguri materiale făptuitorului ori altor persoane indicate de el.