Codul Penal al Republicii Austria

Partea specială

Titlul I. Fapte penale contra integrității corporale și vieții (Știu că în CP român apare infracțiuni contra..., dar în traducere as prefera să lăsăm fapte penale, vezi art. 17 Categorii de fapte penale. Dacă punem infracțiuni, excludem delictele.)
Art. 75. Omorul

Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu pedeapsa detențiunii pe viață.

Art. 76. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

Fapta persoanei care se aflată într-o stare emoțională violentă și care ajunge să ucidă o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Art. 77. Uciderea la cererea victimei

Uciderea săvârşităsăvârșită la cererea explicită, serioasă şi repetată a victimei se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 78. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 79. Uciderea nou-născutului săvârșităsăvârșită de către mamă

Uciderea copilului nou-născut săvârşităsăvârșită de către mamă în timpul nașterii sau în timp ce încă se află în stare de tulburare psihică se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la 5 ani.

Art. 80. Uciderea din neglijență

(1) Uciderea din neglijență a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin fapta săvârşităsăvârșită s-a cauzat moartea mai multor persoane, făptuitorul se pedepsește cu închisoarea de până la doi ani.
Art. 81. Uciderea din gravă neglijență gravă

(1) Fapta persoanei care ucide din gravă neglijență gravă (art. 6 alin. 3) se pedepsește cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care determină din neglijență moartea unei alte persoane după ce, anterior săvârșirii faptei, chiar dacă doar din neglijență, și-a induss-a transpus prin consumul de alcool sau prin consumul unei alte substanțe euforizante într-o stare de intoxicație care nu îl face iresponsabil, deși a prevăzut sau ar fi putut să prevadă că urmează să exercite o acțiune a cărei exercitare în această stare este de natură să producă sau să agraveze potențeze un pericol pentru viața, sănătatea sau siguranța fizică a altei persoane.

(3) Cu închisoarea între 6 luni și 5 ani se pedepsește fapta persoanei care acționează din gravă neglijență gravă (art. 6 alin. 3) sau care se află în situația descrisă la alin. 2, determinând moartea unui număr mai mare de persoane.

Art. 82. Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate

(1) Fapta persoanei care pune în pericol viața altei persoane prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate și o abandonează în această stare se pedepsește cu închisoarea între 6 luni și 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care pune în pericol viața altei persoane aflate sub protecția sa sau pe care are obligația să o asiste în orice alt mod (alin. 2) prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate și o abandonează în această stare.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei expuse pericolului făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 an la 10 ani.

Art. 83. Vătămarea corporală

(1) Vătămarea corporală a altei persoane sau a sănătății acesteia se pedepsește cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și abuzul corporal asupra unei alte persoane și care are ca urmare vătămarea corporală sau a sănătății săvârșită din neglijență.
Art. 84. Vătămarea corporală gravă

(1) Nu sunt de acord cu atingerile aduse unei persoane, în original scrie abuz, dar dacă doriți, puteți înlocui cu brutalizarea unei persoane sau atentarea la integritatea fizică a unei persoane, dar ne îndepărtăm de original.Abuzul corporal asupra unei alte persoane și care are ca urmare o vătămare corporală săvârșită din neglijență care necesită pentru vindecare și cauzează o incapacitate de muncă de mai mult de 24 de zile sau un traumatism grav sau gravă deteriorare a stării de sănătate se pedepsește cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care săvârșește o vătămare corporală (art. 83 alin. 1 sau alin. 2) asupra unui funcționar public, martor sau martor-expert în timpul sau ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu sau a obligațiilor acestora.

(3) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care a săvârșit minimum trei fapte distincte (art. 83 alin. 1 sau alin. 2) fără un motiv aparent și prin uz de violență considerabilă.

(4) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepsește fapta persoanei care produce o vătămare corporală altei persoane sau o vătămare a stării de sănătate a acesteia care are ca urmare, chiar dacă doar din neglijență, o vătămare corporală sau o gravă vătămare a stării de sănătate (alin. 1) a acesteiaa celeilalte persoane.

(5) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei de vătămarea corporală (art. 83 alin. 1 sau alin. 2)

1. săvârșită într-un mod care presupune un pericol de moarte,

2. săvârșită împreună cu minimum alte 2 persoane în baza unei înțelegeri infracționale sau

3. care cauzează suferințe fizice inutile.
Art. 85. Vătămarea corporală cu consecințe grave de durată

(1) Abuzul corporal săvârșit asupra unei persoane și care cauzează acesteia din neglijență, în mod irevocabil sau pe timp îndelungat

1. pierderea sau o gravă deteriorare a vorbirii, vederii, auzului sau capacității de reproducere,

2. o mutilare considerabilă sau o desfigurare evidentă sau

3. o gravă suferință, infirmitate sau incapacitate de muncă

se pedepsește cu inchisoareînchisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu închisoarea de la 1 la 10 ani se pedepsește fapta persoanei de vătămarea corporală a altei persoane sau de vătămare a stării de sănătate a acesteia și care produce din neglijență persoanei vătămate o urmare gravă de durată (alin. 1).
Art. 86. Vătămarea corporală urmată de moartea victimei

(1) Abuzul corporal săvârșit asupra unei persoane și care cauzează din neglijență moartea acesteia se pedepsește cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(2) Abuzul corporal sau deteriorarea stării de sănătate săvârșite asupra unei persoane și care cauzează din neglijență moartea acesteia se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 15 ani.
Art. 87. Vătămarea corporală gravă săvârșită cu intenție

(1) Vătămarea corporală gravă produsă cu intenție asupra unei persoane (art. 84 alin. 1) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(2) Dacă fapta are o urmare gravă (art. 85) făptuitorul se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei vătămate cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Art. 88. Vătămarea corporală din neglijență

(1) Vătămarea corporală din neglijență a unei persoane sau a sănătății acesteia se pedepsește cu închisoarea de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu acționează din gravă neglijență gravă (art. 6 alin. 3) și

1. persoana vătămată este înrudită cu făptuitorul pe linie ascendentă sau descendentă sau afin sau este soțul/soția, partenerul în cadrul unui parteneriat civil, fratele sau sora sau considerată alt aparținător al făptuitorului în înțelesul dispozițiilor de la art. 72 alin. 2,

2. fapta nu are ca rezultat o deteriorare a stării de sănătate sau incapacității de muncă a altei persoane care să necesite pentru vindecare mai mult de 14 zile sau

3. făptuitorul exercită o profesie legal reglementată în domeniul medical și vătămarea corporală s-a produs în exercitarea profesiei,

fapta sa nu va fi pedepsită conform alin. 1.

(3) Fapta persoanei care acționează din gravă neglijență gravă (art. 6 alin. 3) sau în cazul prevăzut la art. 81 alin. 2 produce o vătămare corporală sau o deteriorare a stării de sănătate a altei persoane se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 are ca urmare o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1) făptuitorul se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Dacă fapta prevăzută la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1) făptuitorul se pedepsește cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă urmarea este vătămarea corporală gravă (art. 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane pedeapsa este închisoarea de până la 3 ani.
Art. 89. Punerea în pericol a siguranței fizice (în original avem körperliche Sicherheit, integritatea fizică apare în multe locuri în original, dar sub forma körperliche Unversehrtheit, deci austriecii fac distincția între cele două concepte, deci aș lăsa siguranța fizică. Traducere din doctrina: Art. 89 reglementează un delict de pericol pentru a cărui existență trebuie să avem un pericol concret cel puțin pt o persoană. Nu contează dacă un accident concret s-a produs sau nu, este suficientă existența pericolulul concret. De exemplu un conducător auto obosit care reușește în ultimul moment să tragă de volan pt a evita un impact frontal cu un autovehicul care rulează pe sensul de mers opus.

Fapta persoanei care cu intenție, din gravă neglijență (art. 6 alin. 3) sau din neglijență în împrejurările descrise la art. 81 alin. 2 cauzează un pericol pentru viața, sănătatea sau siguranța fizică a altei persoane se pedepsește cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 de zile-amendă.

Art. 90. Acordul persoanei vătămate

(1) Vătămarea corporală sau punerea în pericol a siguranței fizice nu este ilegală dacă persoana vătămată este de acord cu acestea și dacă vătămarea sau punerea în pericol în sine nu contravin bunelor moravuri.

(2) Sterilizarea efectuată de către un medic asupra unei persoane cu acordul acesteia nu este ilegală dacă fie persoana a împlinit deja vârsta de 25 de ani, fie intervenția nu contravine din alte motive bunelor moravuri.

(3) Nimeni nu poate fi de acord cu mutilarea sau vătămarea în alt mod a organelor genitale de natură să cauzeze o limitare de durată a trăirilor percepțiilor sexuale.

Art. 91. Încăierarea

(1) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie se pedepsește fie și numai pentru această participare nu înțeleg între ce anume trebuie diferențiat. Dacă e vorba de bătaie versus încăierare, și în original avem 2 cuvinte diferite cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă dacă încăierarea a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1), iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care participă activ la un atac al mai multor persoane se pedepsește fie și numai pentru această participare vezi mai sus, dacă e vorba de cuvântul atac, confirm că și în original este atac cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă dacă atacul a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală, iar dacă a cauzat o vătămare corporală gravă unei alte persoane cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane cu închisoarea de până la 2 ani.

(2a) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie sau un atac al mai multor persoane în zona de securitate de la o manifestare sportivă (art. 49a din Legea privind activitatea poliției de siguranță) se pedepsește fie și numai pentru această participare cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(3) Făptuitorul care nu poate fi acuzat de participare nu va fi pedepsit.
Art. 92. Chinuirea sau neglijarea persoanelor minore, tinere sau lipsite de apărare

(1) Fapta persoanei care cauzează chinuri fizice sau morale unei persoane aflate sub autoritatea sau protecția sa și care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza unei infirmități, boli sau a unei dizabilități psihice este lipsită de apărare se pedepsește cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care își neglijează grav obligația de exercitare a autorității și protecției asupra unei astfel de persoane, afectând fie și doar din neglijență sănătatea și dezvoltarea fizică sau intelectuală a acesteia.

(3) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală de durată (art. 85) făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 1 la 10 ani.

Art. 93. Suprasolicitarea persoanelor minore, tinere sau care necesită menajare

(1) Fapta persoanei care suprasolicită o persoană care depinde de ea sau care se află sub autoritatea sau protecția sa și care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza stării sale de sănătate necesită în mod evident a fi menajată, din răutate sau fără cea mai mică considerație, cauzând astfel fie doar din neglijență un pericol de moarte sau o vătămare corporală sau deteriorare a sănătății semnificativă asupra victimei se pedepsește cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la art. 92 alin. 3, se vor dispune pedepsele acolo menționate la această dispoziție.
Art. 94. Abandonarea unei persoane rănite

(1) Fapta persoanei care omite să acorde ajutorul necesar unei persoane a cărei vătămare corporală (art. 83) a cauzat-o, chiar dacă nu în mod ilegal, fie si nu în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă abandonarea are ca urmare o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1) a persoanei făptuitorul se pedepsește cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este de închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă dacă acordarea de ajutor este dificilă. Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol de moarte sau a unei grave vătămări corporale sau deteriorări a stării de sănătate sau prin lezarea altor interese considerabile.

(4) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă conform art. 1 și 2 dacă este pasibil de aceeași pedeapsă sau de o pedeapsă mai mare pentru fapta de vătămare.
Art. 95. Omisiunea acordării de ajutor

(1) Fapta persoanei care în cazul producerii unui accident sau al unui pericol public (art. 176) omite să acorde ajutorul necesar în scopul salvării unei persoane dintr-un pericol de moarte sau de la o vătămare corporală sau deteriorare a stării de sănătate considerabile se pedepsește cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amenda de până la 360 de zile-amendă, iar dacă omisiunea acordării de ajutor a avut ca urmare moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de până la 1 an sau amenda de până la 720 de zile-amendă, cu excepția cazului în care acordarea de ajutor era dificilă pentru făptuitor.

(2) Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol pentru integritatea corporală și viața sau prin lezarea altor interese considerabile.
Titlul II. Întreruperea de sarcină
Art. 96. Întreruperea de sarcină

(1) Fapta persoanei care, cu acordul femeii gravide, întrerupe sarcina acesteia se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă, iar dacă fapta este săvârșită ca îndeletnicire pedeapsa este de până la 3 ani.

(2) Dacă autorul faptei nu este de profesie medic fapta se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta este săvârșită ca îndeletnicire sau are ca urmare moartea femeii gravide pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.

(3) Fapta femeii care își întrerupe singură sarcina sau care permite altei persoane să o facă se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Art. 97. Neimputabilitatea întreruperii de sarcină

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută la art. 96

1. dacă întreruperrea de sarcină se produce în primele 3 luni de la debutul sarcinii în urma unei recomandări medicale, fiind efectuată de către un medic;

sau

2. dacă întreruperea de sarcină este necesară în vederea împiedicării producerii unui pericol la adresa vieții care nu poate fi înlăturat în alt mod sau a unor prejudicii legate de sănătatea fizică sau morală a gravidei sau dacă există un pericol real ca nou-născutul să aibă grave probleme psihice sau fizice sau dacă gravida nu împlinise vârsta de 14 ani la data când a rămas gravidă și în toate aceste cazuri întreruperea este efectuată de către un medic; sau

3. dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situație care ar putea să îi fie fatală și care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care ajutorul medical nu poate fi acordat în timp util.

(2) Nici un medic nu poate fi obligat să efectueze o întrerupere de sarcină sau să participe la aceasta, cu excepția cazului în care întreruperea este necesară fără întârziere în scopul salvării gravidei dintr-o situație care ar putea să îi fie fatală și care nu poate fi înlăturată în alt mod. Aceste prevederi se aplică și persoanelor care lucrează în profesii medicale reglementate.

(3) Nimeni nu poate fi penalizat în nici un fel pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină neimputabile sau pentru participarea la aceasta sau pentru refuzul de a efectua sau de a participa la o astfel de întrerupere de sarcină.

Art. 98. Întreruperea de sarcină fără acordul gravidei

(1) Fapta persoanei care, fără acordul gravidei, procedează la întreruperea sarcinii acesteia se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea gravidei pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepsește conform alin. 1 dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situație care ar putea să îi fie fatală și care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care acordul gravidei nu poate fi obținut în timp util.
Titlul III. Fapte penale contra libertății
Art. 99. Lipsirea de libertate în mod ilegal

(1) Fapta persoanei care lipsește de libertate în mod ilegal o altă persoană sau care o privează pe aceasta în alt mod de libertate se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care lipsește de libertate în mod ilegal o altă persoană mai mult de o lună sau acționează în așa fel încât o supune pe aceasta la suferințe considerabile sau săvârșește fapta în împrejurări care implică dezavantaje extrem de grave se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

Art. 100. Răpirea unei persoane alienate mintal sau lipsite de apărare

Fapta persoanei care răpește o persoană alienată mintal sau lipsită de apărare cu intenția de a o abuza sexual sau de a o pune la dispoziție pentru a fi abuzată sexual de către un terț se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 101. Răpirea unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani

Fapta persoanei care răpește un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani cu intenția de a îl abuza sexual sau de a-l pune la dispoziție pentru a fi abuzat sexual de către un terț se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 102. Răpirea în scop de șantaj

(1) Fapta persoanei care răpește o persoană fără acordul acesteia, prin uz de violență sau după ce a obținut acordul acesteia prin amenințare aș spune că nu poate lipsi, nici mie nu îmi sună bine, dar la ei este un concept consacrat, apare ca atare si la art. 107. Austriecii simt nevoia să fie foarte exacți și să nu lase loc de interpretări. Dacă avem o persoană care tunde iarba când e oră de liniște și un vecin nervos vine la el și îl amenință că îi ia mașina de tuns, instanța nu va considera că e amenințare periculoasă. Dacă îl amenință că îi omoară, se schimbă treaba. Așa că legiuitorul austriac distinge ca să nu lase loc de abuzuri și condamnări aberante. periculoasă sau prin viclenie, sau care pune stăpânire pe aceasta în orice alt mod în scopul de a constrânge un terț la o acțiune, tolerare sau inacțiune se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care

1. cu intenția menționată la alin. 1 răpește sau pune stăpânire în orice alt mod pe un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află sau

2. profitând de o răpire sau luare în stăpânire a unei persoane în orice alt mod, săvârșită fără intenția de constrângere, constrânge un terț la o acțiune, tolerare sau inacțiune.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei care a fost răpită sau pe care făptuitorul a pus stăpânire în orice alt mod, făptuitorul se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu detențiunea pe viață.

(4) Dacă făptuitorul lasă de bună voie, renunțând la prestația vizată, persoana răpită sau pe care a pus stăpânire în orice alt mod să revină fără a-i fi pricinuit vreun rău serios în mediul ei de viață, fapta acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Art. 103. Predare la o putere străină

(1) Fapta persoanei care predă o altă persoană fără acordul acesteia, prin uz de violență sau după ce a obținut acordul acesteia prin amenințare periculoasă sau prin viclenie, precum și fapta persoanei care predă un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află unei puteri străine se pedepsește dacă făptuitorul sau persoana predată este cetățean austriac sau dacă persoana predată se afla în Austria la data săvârșirii faptei cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Dacă prin faptă victima nu este expusă unui pericol considerabil făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.
Art. 104. Traficul de sclavi

(1) Fapta persoanei care face trafic de sclavi sau care lipsește o altă persoană de libertate sub formă de sclavie sau altă formă similară sclaviei se pedepsește cu închisoare între 10 ani și 20 de ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care determină luarea unei persoane în sclavie sau într-o situație similară sclaviei sau care determină intrarea unei persoane în sclavie sau într-o situație similară sclaviei.
Art. 104a. Traficul de persoane

(1) Fapta persoanei care, prin utilizarea de mijloace necinstite, racolează, adăpostește sau primește în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană majoră cu intenția de a fi exploatată (alin. 3) se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Mijloace necinstite sunt uzul de violență sau amenințarea periculoasă, inducerea în eroare, abuzul de autoritate, abuzul de o situație limită, de o boală psihică sau de o stare care face ca persoana să fie lipsită de apărare, intimidarea și oferirea sau primirea unui favor pentru predarea controlului asupra persoanei.

(3) Exploatarea cuprinde exploatarea sexuală, exploatarea prin prelevarea de organe, exploatarea prin muncă, exploatarea în scop de cerșit, precum și exploatarea în scopul săvârșirii de fapte penale.

(4) Persoana care săvârșește fapta în cadrul unei organizații criminale, prin utilizarea de forță sau în așa fel încât prin faptă viața persoanei este pusă în pericol cu intenție sau din gravă neglijență gravă (art. 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui grav prejudiciu grav pentru persoană se pedepsește cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(5) Cu închisoare de la 1 la 10 ani se pedepsește și fapta persoanei care racolează, adăpostește sau primește în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană minoră cu intenția de a fi exploatată (alin. 3).

Art. 105. Constrângerea

(1) Fapta persoanei care constrânge o altă persoană, prin uz de violență sau prin amenințare periculoasă, la o acțiune, tolerare sau inacțiune se pedepsește cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu este imputabilă fapta atunci când uzul de violență sau amenințarea ca mijloc de a ajunge la scop nu contravine bunelor moravuri.
Art. 106. Constrângerea gravă

(1) Persoana care săvârșește fapta de constrângere prin aceea că

1. amenință cu moartea, cu o gravă mutilare sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin energie nucleară, radiații ionizante sau materiale explozive sau cu distrugerea existenței economice sau a poziției sociale,

2. aduce persoana constrânsă sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forța sau amenințarea periculoasă, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare sau

3. determină persoana constrânsă la practicarea prostituției sau la participarea la o reprezentare pornografică (art. 215a alin. 3) sau la orice altă acțiune, tolerare sau inacțiune care lezează interese deosebit de importante ale persoanei constrânse sau ale unui terț

se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei constrânse sau a altei persoane împotriva căreia este îndreptată forța sau amenințarea periculoasă făptuitorul se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(3) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanaei care săvârșește fapta de a constrânge un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, în cadrul unei organizații criminale, prin utilizarea de forță sau în așa fel încât prin faptă viața minorului este pusă în pericol cu intenție sau din gravă neglijență (art. 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui grav prejudiciu pentru persoană.

Art. 106a. Căsătoria cu forța

(1) Fapta persoanei care constrânge, prin uz de violență sau prin amenințare periculoasă sau prin amenințare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie, o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și fapta persoanei care, cu intenția de a forța o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil (alin. 1) într-un alt stat decât statul a cărei cetățenie o deține sau în care își are reședința obișnuită, o determină prin inducere în eroare cu privire la această intenție sau prin uz de violență sau prin amenințare periculoasă sau prin amenințare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie să se deplaseze într-un alt stat sau o transportă într-un alt stat prin uz de violență sau prin exploatarea erorii în care aceasta se află cu privire la această intenție.

(3) Dispozițiile art. 106 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Art. 107. Amenințarea periculoasă

(1) Fapta persoanei care amenință în mod periculos o altă persoană în scopul de a- îi provoca teamă și neliniște se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care care amenință în mod periculos o altă persoană cu moartea, cu o gravă mutilare sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin energie nucleară, radiații ionizante sau materiale explozive sau cu distrugerea existenței economice sau a poziției sociale sau aduce persoana amenințată sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forța sau amenințarea periculoasă, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare se pedepsește cu închisoarea de până la 3 ani.

(3) În cazurile prevăzute la art. 106 alin. 2 se va dispune pedeapsa acolo menționată.

(Observație: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 56/2006)
Art. 107a. Urmărirea constantă

(1) Fapta persoanei care urmărește o altă persoană în mod constant (alin. 2) se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) O persoană urmărește o altă persoană în mod constant atunci când o face într-un mod care este de natură a o limita pe aceasta din urmă în ce privește modul de viață, pe o perioadă mai lungă de timp în mod continuat

1. caută apropierea în spațiu de aceasta,

2. ia legătura cu aceasta prin intermediul mijloacelor de telecomunicație sau prin utilizarea unui alt mijloc de comunicare sau prin intermediul unor terți,

3. face comenzi de bunuri și servicii pentru aceasta prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei sau

4. determină terți prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei să ia legătura cu aceasta.

(3) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei urmărite în înțelesul dispozițiilor alin. 2 făptuitorul se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 107b. Uzul de violență în formă continuată

(1) Fapta persoanei care face uz de violență împotriva unei alte persoane în mod continuat pe o perioadă mai lungă de timp se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.

(2) De violență în înțelesul dispozițiilor de la alin. 1 uzează persoana care abuzează fizic o altă persoană sau care săvârșește cu intenție fapte penale contra integrității corporale și vieții sau contra libertății, cu excepția faptelor penale prevăzute la art. 107a, 108 și 110.

(3) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepsește fapta persoanei care

1. săvârșește fapta împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau care din cauza unei infirmități, boli sau a unei dizabilități psihice este lipsit de apărare sau

2. prin faptă instituie un control exhaustiv asupra comportamentului persoanei vizate sau determină o limitare considerabilă a modului de viață autonom al persoanei vizate.

(4) Fapta persoanei care săvârșește o faptă prevăzută la alin. 3 în mod chinuitor sau care săvârșește prin uz de violență în formă continuată conform alin. 3 în mod repetat fapte penale contra libertății și integrității sexuale se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Dacă una din faptele prevăzute la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (art. 85) sau dacă violența în înțelesul dispozițiilor alin. 3 este exercitată timp de mai mult de un an, făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

(5) Făptuitorul nu se pedepsește conform dispozițiilor de mai sus dacă fapta este sancționată mai sever prin alte dispoziții.

Art. 107c. Hărțuirea în formă continuată prin intermediul mijloacelor de telecomunicație sau a unui sistem informatic

(1) Fapta persoanei care prin intermediul mijloacelor de telecomunicație sau prin utilizarea unui sistem informatic și într-un mod de natură să limiteze modul de viață al persoanei, pe o perioadă mai lungă de timp și în formă continuată

1. lezează onoarea unei persoane într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni sau

2. divulgă fapte sau imagini având legătură cu sfera vieții private a unei persoane, fără acordul persoanei, într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni

se pedepsește cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei vizate în înțelesul dispozițiilor alin. 1 făptuitorul se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 108. Frauda

(1) Persoana care cu intenție prejudiciază drepturile unei alte persoane prin aceea că o determină sau determină prin fraudă un terț la o acțiune, tolerare sau inacțiune care cauzează prejudiciul se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Drepturile suverane nu sintsunt considerate drepturi în înțelesul dispozițiilor de la alin. 1.

(3) Făptuitorul se pedepsește doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 109. Violarea de domiciliu

(1) Fapta persoanei care forțează intrarea în locuința unei alte persoane prin uz de violență sau prin amenințare cu forța se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepsește doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) Fapta persoanei care pătrunde în modalitatea descrisă la alin. 1 într-o casă, locuință, un spațiu închis destinat serviciilor publice sau exercitării unei profesii sau meserii sau într-un spațiu îngrădit care aparține în mod nemijlocit de o casă,

1. intenționând să facă uz de violență împotriva unei persoane sau a unui bun aflat acolo,

2. poartă asupra sa sau, cu știința sa, un alt participant (art. 12) poartă asupra sa o armă sau un alt mijloc menit să contracareze sau să împiedice rezistența unei persoane sau

3. încearcă pătrunderea mai multor persoane,

se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 110. Tratamentul neautorizat

(1) Fapta persoanei care tratează o persoană, fără acordul acesteia, fie chiar conform regulilor medicinii științifice, se pedepsește cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu a obținut acordul persoanei tratate, crezând că prin amânarea tratamentului viața sau sănătatea persoanei tratate ar fi serios pusă în pericol, fapta sa se pedepsește conform alin. 1 doar dacă așa-zisul pericol nu a existat și el ar fi putut să fie conștient de acest lucru dacă ar fi dat dovadă de suficientă grijă (art. 6).

(3) Făptuitorul se pedepsește doar la plângerea prealabilă a persoanei tratate în mod neautorizat.