Codul Penal al Republicii Austria

Titlul XXIII. Uzurparea și înșelăciunea pentru dobândirea unei calități oficiale
Art. 314. Uzurparea de calități oficiale

Fapte persoanei care își arogă exercitarea unei calități oficiale sau, fără să fie autorizată, exercită o acțiune care nu poate fi exercitată decât în baza unei calități oficiale se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Art. 315. Înșelăciunea pentru dobândirea unei calități oficiale

Fapta persoanei care în mod conștient înșeală o entitate chemată să investeascăcompetentă cu investirea în cu funcții calități oficiale cu privire la un aspect care, conform legii sau al unui regulament, ar exclude investirea într-ocu o anumită funcțiecalitate oficială, facândfăcând ca prin aceasta să fie investită cu respectiva calitate oficială se pedepsește cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Titlul XXIV. Perturbarea relațiilor cu străinătatea
Art. 316. Agresiuni de înaltă trădare împotriva unui stat străin

(1) Fapta persoanei care atentează (art. 242 alin. 2) să schimbe prin violență sau prin amenințarea cu violența Constituția unui stat străin sau să separe un teritoriu aparținând unui stat străin se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispozițiile art. 243 se aplică în mod corespunzător.
Art. 317. Denigrarea simbolurilor străine

Fapta persoanei care, într-un mod care face ca fapta să devină cunoscută publicului larg și plin de ură, jignește, își exprimă lipsa de respect sau denigrează un drapel sau un simbol național al unui stat străin sau al unei instituții interstatale care a fost expus de către o autoritate națională sau de o reprezentanță a statului străin sau a organizației interstatale conform regulilor generale ale dreptului internațional sau al acordurilor interstatale sau un imn al unui stat străin intonat la o ocazie oficială se pedepsește cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Art. 318. Condiții cu privire la sancționare

(1) În cazurile prevăzute la art. 316 și 317 acțiunea penală se pune în mișcare împotriva făptuitorului doar cu aprobarea Guvernului Federal.

(2) Dispozițiile art. 316 și 317 se aplică doar dacă Republica Austria are relații diplomatice cu statul lezat și reciprocitatea este garantată conform informării din partea Ministerului Federal de Externe.

(3) Pentru faptele penale prevăzute la art. 317 îndreptate împotriva unei organizații interstatale făptuitorul se pedepsește doar dacă Republica Austria face parte din această organizație.

Art. 319. Serviciul de informații militare pentru un stat străin

Fapta persoanei care deschide sau exploatează sau susține în orice mod în Austria un serviciu de informații militare în slujba unei puteri străine sau a unei organizații interstatale se pedepsește cu închisoare de până la 2 ani.

Art. 320. Interdicția sprijinirii părților într-un conflict armat

(1) Fapta persoanei care în mod conștient în Austria în timpul unui război sau al unui conflict armat la care Republica Austria nu participă sau în condițiile unui pericol iminent al unui astfel de război sau conflict

1. echipează sau înarmează o formație militară sau un vehicul de apă, terestru sau aeronautic al uneia dintre părți în vederea participării la acțiuni de război,

2. formează sau menține un corp de voluntari sau deschide sau exploatează un punct de reclamă pentru acestea sau pentru forțele de apărare ale uneia dintre părți,

3. exportă din Austria mijloace de luptă contrar dispozițiilor existente sau le tranzitează prin Austria,

4. acordă un credit de finanțare în scopuri militare sau organizează o adunare publică sau

5. transmite în mod neautorizat o informație militară sau deschide sau utilizează în acest scop un sistem de comunicații

pentru una dintre părți se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispozițiile alin. 1 nu se aplică în cazurile în care se pune în executare

1. o decizie a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

2. o decizie în temeiul Titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

3. o decizie în cadrul Organizației de Securitate și Colaborare în Europa (OSCE) sau

4. o altă operațiune de pace conform principiilor care stau la baza Cartei Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi măsuri de prevenire a unei catastrofe umanitare sau de interzicere a încălcării grave și sistematice a drepturilor omului, în cadrul unei organizații internaționale.
Titlul XXV. Genocid, infracțiuni contra umanității, infracțiuni de război
Art. 321. Genocidul

(1) Fapta persoanei care, cu intenția de a distruge în întregime sau în parte un grup caracterizat prin apartenența la o biserică sau comunitate religioasă, la o rasă, un popor, un trib sau un stat, ucide membri ai grupului, le cauzează vătămări corporale (art. 84 alin. 1) sau mintale grave, supune grupul la condiții de existență de natură să ducă la moartea tuturor membrilor acestuia sau a unei părți a acestuia, impune măsuri care vizează împiedicarea nașterilor în cadrul grupului sau transferă forțat copii din grup în alt grup, prin uz de violență sau prin amenințarea cu violența se pedepsește cu detențiunea pe viață.

(2) Fapta persoanei care se înțelege cu o altă persoană cu privire la săvârșirea împreună a uneia din faptele penale prevăzute la alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani.
Art. 321a. Infracțiuni contra umanității

(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic împotriva unei populații civile

1. ucide o persoana (art. 75) sau

2. cu intenția de a distruge în întregime sau în parte o populație supune populația sau părți ale acesteia la condiții de existență de natură să ducă la distrugerea în întregime sau parțială a acesteia

se pedepsește cu detențiunea pe viață.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1, săvârșește fapta de sclavie (art. 104) se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detențiunea pe viață, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu detențiunea pe viață.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. săvârșește fapta de trafic de persoane (art. 104a),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internațional, izgonește sau transferă forțat populația din teritoriul pe care se află în mod legal într-un alt teritoriu,

3. cauzează unei persoane care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional,

4. violează o persoană (art. 201) sau o agresează sexual (art. 202), o constrânge la prostituție (art. 106 alin. 3), o sterilizează forțat (art. 85 punctul 1) sau, cu intenția de a influența compoziția etnică a unei populații sau de a săvârși alte încălcări grave ale dreptului internațional, deține ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forțat sau

5. provoacă dispariția forțată a unei persoane (art. 312b)

se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detențiunea pe viață.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. cauzează unei persoane o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internațional, lipsește de libertate grav o persoană sau

3. persecută un grup sau o comunitate determinate prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă este săvârșită cu intenția de a menține un regim instituționalizat de opresiune sistematică și asuprire a unui grup rasial de către un altul cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

Art. 321b. Infracțiuni de război contra persoanelor

(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ucide o persoană (art. 75) protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional se pedepsește cu detențiunea pe viață.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ia ostatic o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detențiunea pe viață.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional și care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţesuferințe fizice sau psihice grave ce depăşescdepășesc consecinţele sancţiunilorsancțiunilor admise de către dreptul internaţional sau

2. violează o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional (art. 201) sau o agresează sexual (art. 202), o constrânge la prostituție (art. 106 alin. 3), o sterilizează forțat (art. 85 punctul 1) sau, cu intenția de a influența compoziția etnică a unei populații sau de a săvârși alte încălcări grave ale dreptului internațional, deține ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forțat

se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detențiunea pe viață.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional chinuri fizice sau psihice grave sau o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. 1),

2. mobilizează forțat în forțele armate persoane care nu au împlinit vârsta de 15 ani sau le înrolează în acestea sau mobilizează forțat persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani în grupuri armate sau le înrolează în acestea sau utilizează persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani pentru participare activă la ostilități,

3. izgonește totalitatea sau o parte a populației civile sau o transferă forțat într-un alt teritoriu sau dispune această izgonire sau acest transfer, dacă nu este vorba despre o strămutare temporară, necesară pentru siguranța persoanelor civile în cauză sau din motive militare imperioase,

4. aplică unei persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional sau pune în executare o pedeapsă semnificativă, fără ca această persoană să fi fost condamnată definitiv în cadrul unui proces ordinar nepartinic, cu respectarea garanțiilor juridice de drept internațional,

5. aduce o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional, aflată în custodia celeilalte părți beligerante, în pericol de moarte sau îi cauzează o gravă deteriorare a sănătății, prin aceea că, cu încuviințarea acesteia,

a) face experimente pe o astfel de persoană care nu sunt necesare nici din punct de vedere medical, nici nu sunt realizate în interesul acesteia,

b) prelevează acestei persoane țesuturi sau organe în scop de transplant, dacă nu este vorba de recoltare de sânge sau piele în scopuri terapeutice în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei, cu aprobarea benevolă și expresă a persoanei în cauză sau

c) supune o astfel de persoană în orice alt mod unei proceduri medicale care nu este necesară având în vedere starea de sănătate a persoanei și care nu se află în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei sau

6. tratează o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional în mod semnificativ degradant sau umilitor,

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(5) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. deportează sau deține (art. 99) sau întârzie în mod nejustificat repatrierea unei persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional,

2. în calitate de aparținător al unei puteri ocupante transferă o parte a propriei populații civile în teritoriul ocupat sau izgonește sau transferă o parte a populației din teritoriul ocupat în interiorul acestuia,

3. constrânge o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional să intre în serviciul forțelor armate ale unei puteri străine (art. 105) sau

4. constrânge (art. 105) un aparținător al părții inamice să participe la acțiuni de război împotriva propriei țări

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(6) Persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional sunt persoanele protejate în sensul Convențiilor de la Geneva privind protecţiaprotecția victimelor conflictelor armate, publicate în BGBl. nr. 155/1953, și a Protocoalelor Adiționale I și II (Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale (Protocolul I) inclusiv anexele și Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional (Protocolul II) inclusiv Declarație și Rezerve, publicat în BGBl nr. 527/1982), în special răniți, bolnavi, naufragiați, aparținători ai forțelor armate și combatanticombatanți ai părții inamice care au depus armele necondiționat sau care nu mai sunt combatanți, prizonieri de război și persoane civile, dacă și atâta timp cât ultimii nu participă în mod nemijlocit la ostilități.
Art. 321c Infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi

Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. jefuiește sau distruge, fără ca aceasta să fie justificată de necesități militare, contrar dispozițiilor de drept internațional, alte bunuri ale părții inamice sau ale aparținătorilor acesteia, și le însușește sau le rechiziționează,

2. distruge în mare cantitate bunuri în înțelesul Convenției pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, publicată în BGBl. nr. 58/1964, sau și le însușește sau

3. dispune, contrar dispozițiilor de drept internațional, suspendarea sau stingerea drepturilor și pretențiilor tuturor sau a unei părți a aparținătorilor părții inamice sau declararea ca fiind inadmisibile în justiție

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Art. 321d. Infracțiuni de război contra misiunilor internaționale și utilizarea fără drept de semne distinctive și embleme

(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşeazădeclanșează un atac împotriva personalului, instalaţiilorinstalațiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menţineremenținere a păcii, conform Cartei NaţiunilorNațiunilor Unite, şi care se bucură de protecţiaprotecția pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;

2. declanşeazădeclanșează un atac împotriva personalului, clădirilor, materialului, unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care, în acord cu dreptul internațional umanitar, utilizează semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva privind protecţiaprotecția victimelor conflictelor armate sau a Protocoalelor Adiționale I și II (Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale - Protocolul I - inclusiv anexele și Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional - Protocolul II) inclusiv Declarație și Rezerve, precum și de Protocolul Adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind adoptarea unui semn distinctiv adițional (Protocolul III), publicat în BGBl. III nr. 137/2009

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de ConvenţiileConvențiile de la Geneva privind protecţiaprotecția victimelor conflictelor armate sau de Protocolul III al acestora steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului, ale unor state neutre sau al altor state care nu participă la conflict ori ale OrganizaţieiOrganizației NaţiunilorNațiunilor Unite, cauzând astfel vătămarea corporală gravă (art. 84 alin. 1) a unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Art. 321e. Infracțiuni de război constând în utilizarea de metode interzise în operațiunile de luptă

(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşează un atac împotriva populaţieipopulației civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităţiostilități,

2. declanşeazădeclanșează un atac împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internaţional umanitar, în special bunuri culturale,

3. desfăşoarădesfășoară un atac asupra unor locuri neapărate sau zone demilitarizate,

4. utilizează bunuri culturale aflate sub protecție suplimentară sau vecinătatea acestora în scopul sprijinirii operațiunilor militare,

5. desfăşoarădesfășoară un atac, cunoscând (art. 5 alin. 3) că el va cauza pierderi de vieţivieți omeneştiomenești în rândul populaţieipopulației civile, răniri în rândul civililor, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionatedisproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptatașteptat,

6. declanşeazădeclanșează un atac împotriva digurilor, barajelor și centralelor nucleare, dacă acestea nu sunt obiective civile în sensul punctului 2, cunoscând că el va cauza pierderi de vieţivieți omeneştiomenești în rândul populaţieipopulației civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionatedisproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,

7. desfăşoarădesfășoară un atac, cunoscând că el va cauza pagube extinse, de durată şi grave asupra mediului înconjurător natural,

8. utilizează o persoană protejată de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional umanitar (art. 321b alin. 6) ca scut de protecție pentru a determina inamicul să se abțină de la acțiuni militare împotriva anumitor ținte,

9. utilizează ca metodă de purtare a războiului înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuiriisupraviețuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispoziţiilordispozițiilor dreptului internaţional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora,

10. în calitate de superior (art. 321g alin. 2) ordonă sau declară unui inferior aflat sub conducerea și autoritatea sa că nu va exista îndurare pentru învinși sau

11. ucide sau răneşterânește, prin viclenie, un membru al forţelor armate inamice sau un combatant al forţelorforțelor inamice

se pedepsește în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 1 – 10 cu închisoare de la 1 an la 10 ani și în cazul prevăzut la punctul 1 cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(2) Dacă una din faptele prevăzute la alin. 1 punctul 1 – 10 are ca urmare vătămarea corporală gravă (art. 84 alin. 1) a unei persoane protejate de dispoziţiiledispozițiile dreptului internaţional umanitar (art. 321b alin. 6), făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei astfel de persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.
Art. 321f. Infracțiuni de război constând în utilizarea de mijloace interzise în operațiunile de luptă

(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. utilizează otravă sau arme cu substanţesubstanțe otrăvitoare,

2. utilizează arme biologice sau chimice sau

3. utilizează proiectile care se dilată sau se aplatizează cu ușurință în corpul omului, în special proiectile cu cămașă dură care nu înconjoară miezul în întregime sau care este prevăzută cu incizii

se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare vătămarea corporală gravă (art. 84 alin. 1) a unei persoane, făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă mijloacele utilizate (alin. 1) sunt concepute pentru distrugerea în masă se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.
Art. 321g. Răspunderea superiorului

(1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (alin. 2), omite să împiedice un inferior aflat sub conducerea și autoritatea sa să săvârșească o faptă prevăzută în acest Titlu se pedepsește la fel ca un făptuitor al faptei săvârșite de inferior.

(2) Superiorii sunt superiori militari sau civili, precum și persoane care, fără a fi superiori militari sau civili, exercită putere de conducere și control în cadrul unei trupe, al unei organizații civile sau al unei întreprinderi.
Art. 321h. Încălcarea obligației de supraveghere

(1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (art. 321g alin. 2), omite să supravegheze corespunzător un inferior aflat sub conducerea și autoritatea sa se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă inferiorul săvârșește o faptă prevăzută la acest Titlu a cărei iminență putea fi recunoscută de superior și pe care acesta ar fi putut să o prevină se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în calitate de superior (art. 321g alin. 2), săvârșește din neglijență o faptă penală prevăzută la alin. 1 se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.
Art. 321i. Omisiunea sesizării săvârșirii unei fapte penale

Fapta persoanei care, în calitate de superior (art. 321g alin. 2), omite să sesizeze fără întârziere autorităților competente cu cercetarea sau urmărirea penală a acestor fapte o faptă prevăzută la acest Titlu, săvârșită de un inferior, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 321j. Acționarea la ordin sau alte dispoziții

Făptuitorul nu este sancționat pentru o faptă prevăzută la art. 321b – 321i dacă săvârșește fapta în executarea unui ordin militar sau al altei dispoziții cu același efect, dacă făptuitorul nu realizează că ordinul sau dispoziția este ilegală și ilegalitatea acesteia nu este evidentă.

Art. 321k. Actul de agresiune

(1) Fapta persoanei care este capabilă să controleze sau să conducă acțiunea politică sau militară a unui stat și care declanșează sau execută un act de agresiune care, având în vedere tipul, gravitatea și amploarea sa, reprezintă o încălcare manifestă a Cartei Națiunilor Unite se pedepsește cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Fapta persoanei care în condițiile alin. 1 plănuiește sau pregătește un astfel de act de agresiune se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

(3) În înțelesul alin. 1 sintagma act de agresiune desemnează o utilizare a forței armelor îndreptată împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui stat sau o altă utilizare neconformă cu Carta Națiunilor Unite de către celălalt stat.

Dispoziții finale
Art. 322. Intrarea în vigoare

(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1975.

(2) Art. 23 și dispozițiile relative la acesta cu privire la internarea într-o unitate pentru infractori recidiviști periculoși se aplică faptelor (art. 23 alin. 1 punctul 1) săvârșite anterior intrării în vigoare a acestui cod, cu următoarele precizări:

1. Internarea într-o unitate pentru infractori recidiviști periculoși se dispune doar dacă în același timp cu condițiile prevăzute la art. 23 sunt îndeplinite și condițiile privind internarea într-un cămin de muncă conform art. 1 alin. 2 din Legea privind căminele de muncă 1951, publicată în BGBL. nr. 211.

2. Internarea nu poate să dureze mai mult de 5 ani.

(3) Art. 50 și 52 alin. 3 se aplică până la data de 31 decembrie 1978 persoanelor care, la data săvârșirii faptei, împliniseră vârsta de 21 de ani, dar nu și vârsta de 28 de ani, cu precizarea că acestor persoane li se va acorda un consilier de probațiune doar dacă aceasta este justificată de motive speciale, în scopul de a preveni săvârșirea de către infractor a altor fapte penale. Același lucru se aplică până la data de 31 decembrie 1982 persoanelor care, la data săvârșirii faptei, împliniseră deja vârsta de 28 de ani.

(4) Legile care se abrogă sau se adaptează la dispozițiile prezentului cod la data intrării în vigoare a prezentului cod sunt prevăzute în legi speciale.
Art. 323. Dispoziții tranzitorii

(1) Art. 27, 28, 31 – 38 și 40 – 56 se aplică și faptelor cărora li se aplică și legile aplicabile anterior intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prezentul cod nu se aplică faptelor penale pentru care anterior intrării în vigoare a acestuia s-a pronunțat o sentință în primă instanță. După desființarea unei astfel de sentințe ca urmare a unei acțiuni în anulare, a unui apel sau rejudecării cauzei sau a unei contestații se va proceda în înțelesul art. 1 și 61 coroborat cu alin. 1.

(3) Dispozițiile prezentului cod cu privire la faptul că acțiunea penală împotriva făptuitorului se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă, la cererea sau cu acordul unei persoane de aplică și pentru fapte penale săvârșite anterior intrării în vigoare a prezentului cod, cu excepția cazului în care la momentul intrării în vigoare făptuitorul a fost deja trimis în judecată sau cererea de sancționare a fost deja emisă.

(4) În cazul faptei pentru care la data intrării în vigoare a legii de reformare a procesului penal, publicată în BGBl. I nr. 19/2004 împotriva învinuitului fuseseră deja dispuse de către instanță măsuri de căutare sau acesta fusese deja trimis în judecată, timpul în care pentru această faptă sunt în vigoare măsuri de căutare sau există un proces în instanță nu se va lua în considerare la calcularea termenului de prescripție.

Art. 324. Clauza de punere în aplicare

Ministrul Justiției răspunde de aplicarea prezentului cod.

1^ Vezi art. 17 alin. 1 (nota traducătorului)