Ion pachia tatomirescu I dum

Cele 14 versuri ale poeziei sunt dispuse astfel ^n tiparul „de bronz“ al sonetului:

I -1 (catren)

C$nd însu}i glasul g$ndurilor tace, (m@sura / m: 11) a

M@-ng$n@ c$ntul unei dulci evlavii – (-avii) b-1

Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei ? (-a-vei) b-2

Din neguri reci plutind te vei desface ? (-ace) a

II - 2 (catren)

Puterea nop]ii bl$nd însenina-vei (m: 11) b-2

Cu ochii mari }i purt@tori de pace ? (m: 11) a

R@sai din umbra vremilor încoace, (m: 11) a

Ca s@ te v@d venind – ca-n vis, a}a vii ! (m: 11) b-1

I - 3 (ter]in@ / ter]et)

Cobori încet... aproape, mai aproape, (m: 11) c

Te pleac@ iar z$mbind peste-a mea fa]@, (m: 11) d

A ta iubire c-un suspin arat-o, (-rat-o) e

II - 4 (ter]in@)

Cu geana ta m-atinge pe pleoape (-oape) c

S@ simt fiorii str$ngerii în bra]@ (-a]@) d

Pe veci pierduto, vecinic adorato ! (m: 11) e

(^n ceea ce prive}te ritmul, „dominant“ este iambul:

_ _ / _ _ / _ _ / _  / _ _ / _ ).

Dac@, ^ntre speciile genului liric, doina – }i ^ndeosebi doina de dor – «ca produs de-o transparen]@ des@v$r}it@» – dup@ cum sublinia Lucian Blaga ^n Trilogia culturii (Spa]iul mioritic) –, ^n care se oglinde}te un spa]iu-matrice, «un orizont spa]ial cu totul aparte», ^n care se exprim@ «melancolia, nici prea grea, nici prea u}oar@, a unui suflet care suie }i coboar@, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iar@}i }i iar@}i, sau dorul unui suflet care vrea s@ treac@ dealul ca obstacol al sor]ii, }i care totdeauna va mai avea de trecut ^nc@ un deal }i ^nc@ un deal, sau duio}ia unui suflet, care circul@ sub zodiile unui destin ce-}i are sui}ul }i cobor$}ul, ^n@l]@rile }i cufund@rile de nivel, ^n ritm repetat, monoton }i f@r@ sf$r}it» (BTC, 124 sq.; s.n.), atunci sonetul C$nd însu}i glasul... de M. Eminescu nu poate fi altceva dec$t o superb@ doin@ (de „dor“, „cult@“ a}adar – specie liric@ bogat ilustrat@ ^n literatura rom$n@, nu numai ^n folclorul literar, ci }i ^n poezia „nemuritorilor“ no}tri, de la Niceta Remesianu }i Dosoftei, p$n@ la Lucian Blaga, Nichita St@nescu, Marin Sorescu }. a.).

%n catrenul prim (I - 1), Eminescu, neasemuit „nepot“ al lui Orfeu («fiul regelui mitic pelasgo-daco-thrac / valah, sau arhaic-dacorom$n, Oiagru, dintre Dun@re }i Hemus»), surprinde «protagonistul liric» al textului ^n sanctuarul cunoa}terii / iubirii, sub pece]ile de aur ale Soarelui-Mo} (Tat@l-Cer / Samasua, Samo}), ori ale Soarelui-T$n@r / R@zboinic (So-Ares / „Sol Invictus“). Chemarea protagonistului liric, a Poetului ca Demiurg, ca „ziditor“ ^n Fiin]@, prin nuntirea jum@t@]ii ^n mirabilul ^ntreg, nu se declan}eaz@ ^nt$mpl@tor, ci ^ntr-o anumit@ unitate spa]io-temporal@ interioar@, ^n sine }i pentru sine, atunci c$nd ^n „sfera“ de g$nduri tace „glasul“ }i c$nd «^ng$n@ g$ndul unei dulci evlavii». Este „momentul“ revela]iei sacre („ora de iubire“) la Poetul-epopt ^n Orfism – aspect sud-thracic al Zalmoxianismului. Vectorizarea semantic@ la „sanctuarul iubirii“ se produce „^n spa]iul ^ng$n@rii“ c$ntului / versetului unei „dulci evlavii“ (aici, cu sensul de „ml@dios-^n@l]@toare“, sau de „cucernicie“ religioas@ dovedit@ numai de marii preo]i-mun]i-mioritici, ^n cazul de fa]@, de „preo]i ai iubirii“, ai lui Eros). Intensitatea dorului din doina-sonet vine dintr-o stare „cosmic@“ a suflet-poten]ialit@]ii. Chemarea protagonistului liric („a Poetului“) reverbereaz@ o hierogamie, amintind nun]ile primordiale ale unor Izanagi - Izanami (la niponi), Fu Xi - Nü Wa (la chinezi), Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer) – Dakia / Dochia (la str@mo}ii no}tri Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi, sau Dacorom$ni arhaici). El, protagonistul-liric / Poetul, apar]ine principiului energetic masculin, Yangul-t$n@r (So-Ares), }i Ea („ve}nic-adorata“, Sora-Soarelui, Cunoa}terea, Mireasa Lumii), desigur, principiului energetic feminin, Yinul-t$n@r («materia imperfect@», «^ntunericul» / «genunea ne^ncre]it@», ceea ce este „rece“, „pasivitatea“ universal@): «din neguri reci plutind te vei desface...». Spre aceast@ «hierogamie zalmoxian@» trimite }i «^ng$narea» rimelor din catrene (Maiorescu, ^n Eminescu }i poeziile lui, certific@ astfel de rime m@iastre): a-b¹ / b² (-ace: «tace», «desface», «pace», «^ncoace» / -avii: «evlavii» / «a}a vii» – substantiv / adverb-modal + verb ind. prez., pers. a II-a sg.; adverbul comparativ-modal are menirea de „a ^mbl$nzi“, ^n rima compus@, „duritatea“ ac]iunii temporal-prezente, ^n concordan]@ cu enun]ul „comparativ“: «ca-n vis...»; -a-vei – rima compus@ este ob]inut@ prin inversarea auxiliarului poten]ial ^n form@ verbal@ de interogativ-„imediat-viitor“: «asculta-vei / ^nsenina-vei...?»; „^ng$narea“ projeteaz@ „efecte“ aliterant-semantic-sincretice: avi-ave – ^n latin@, avis, „pas@re“; «secundis, bonis, avibus»; «avi mala / avibus sinistris»; ablativ sing.: ave / avi; ave ! este formul@ de salut roman / daco-roman: „fii s@n@tos !“ – ceea ce s-ar t@lm@ci printr-un „salut P@s@rii / Zborului !“). „%ng$narea“ eminescian@, antren$nd „pl$nsul“ bacovian al materiei – peste decenii –, se rezolv@ la nivelul textului at$t prin „dominanta ritmic@ iambic@“ („deraierile“ ritmice – prin trohei, peoni, coriambi etc. – sunt bine „exploatate“, textul c@p@t$nd astfel, la rostire / scandare, for]@ muzical@, „unduire magic@“), „dominant@“ solicitat@ de starea sufleteasc@, de starea de dor, c$t }i prin alitera]ie, prin reluarea grupului bisonor, alc@tuit din vocala medial@ ^nchis@, î / $, urmat@ de oclusiva nazal@, n, ^n cinci din primele }apte cuvinte ale sonetului: «C$nd însu}i glasul g$ndurilor tace, / m@-ng$n@ c$ntul...» etc.

Poetul cunoa}te puterea vorbei, for]a Cuv$ntului de la „începuturi“, c$nd „rostitul“ / „gl@suitul“ se ^ntrupa dup@ voin]a Gl@suitorului, fie ^n cuv$nt@tor, fie ^n necuv$nt@tor. Ca homo creator, Poetul „cheam@“ (}i ^nchipuindu-ne un lucru, ^ndat@ respectivul lucru este mai mult dec$t ^nainte de a ni-l fi imaginat – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i William James – apud DCech, 205 sq.), „^}i cheam@“ Jum@tatea, î}i roste}te Jum@tatea, cea de la „interven]ia chirurgical@“ a zeilor invidio}i pe Androgin (cf. PB, 189-d / 192-a, p. 36 sqq.), cea cu care poate alc@tui unitatea sacr@, întregul. Dar se ive}te ^ndoiala ^n puterea vorbei de la începuturi }i Ea, Iubita, „Jum@tatea de Aur“, trebuie s@ se desfac@ („desfac@“ – NC, 271), din Yin, «din neguri reci», ca ^n perechea sacr@, primordial@. Catrenul secund preia gradata interoga]ie-dubita]ie-„ecou“ din primul catren, ambele strofe derul$ndu-se sub pecetea spa]ialit@]ii (lui Eminescu nu ^i era str@in@ doctrina Zalmoxianismului, nici cea „orfico-pythagoreic@“, privitoare la num@r, la „primele patru conduc@toare“ ce se ^nsumeaz@ ^n „decada de aur“). Prin puterea Cuv$ntului („chemarea“ Jum@t@]ii), dac@ va fi ascultat@ / receptat@ ruga / chemarea protagonistului liric (a Poetului), Ea, Iubita (Cunoa}terea / Sora Soarelui, a Lumii Mireas@), «se des-face» din Genune, adic@ prinde „contur“ / „corporalitate“ }i, «cu ochii mari }i purt@tori de pace», urmeaz@ s@ ^nsenineze „puterea nop]ii“, spre nou@ nunt@ / hierogamie, edenic, ^ntr-o spa]io-temporalitate sacr@ aidoma celei de dinaintea c@derii ^n p@cat a perechii din rai. Al treilea vers din catrenul secund st@ sub semnul imperativului: «r@sai din umbra vremilor ^ncoace...», adic@ din timpul primordial, „petrecut ^mpreun@“. R@s@rirea Ei „^ncoace“, spre / ^n „timpul prezent“, angajeaz@ finala: «ca s@ te v@d venind – ca-n vis, a}a vii!» (compara]ia tranzitiv@ atenueaz@ impera]ia / imperativitatea). Realitatea „primordial@“, din timpul T¹, devine vis („via]a e vis“ – Pedro Calderon de la Barca, 1600 – 1681) ^n timpul secund T², sau ^n „prezentul de sanctuar“ al eroului „central“. Ter]ina ^nt$i surprinde „puterea smulgerii“ din spa]io-temporalitatea oniric-romantic@ „de genez@“, ^ntru nuntire / hierogamie, }i proiectarea (pro-jetarea) cuplului edenic-pur EL (Adam)-EA (Eva) ^n temporalitatea activ-prezent@ }i ^ntru corporalitate / real. O dinamic@ logic@ sublim@ a contradictoriului (cf. LL, 297) dob$nde}te „realitatea din vis“, care „repet@“ – ^n cazul de fa]@ – „realitatea perechii sacre / primordiale“. „Plonjarea“ ^n realitatea imediat@, ^n „prezentul receptorului“, este parc@ „filmat@ cu ^ncetinitorul“: «cobori ^ncet... aproape, mai aproape...». Pa}ii cele}ti, serafici, ai Iubitei anuleaz@ distan]ele „cosmice“, din „aproape“ ^n „mai aproape“ (valoarea stilistic@ este ob]inut@ ^n „repeti]ie“ prin „saltul“ de la pozitivul adverbului la comparativul de superioritate ale aceluia}i adverb); ter]ina secund@ oglinde}te magia atingerii / „contopirii“: «cu geana ta m-atinge pe pleoape, / s@ simt fiorii str$ngerii ^n bra]@...» (^n 1879, substantivul ple-oa-pe era „rostit trisilabic“). Totu}i, aidoma Sorei Soarelui (Absoluta Cunoa}tere), „cea pe]it@ des }i nedob$ndit@“, asemenea Eurydikei lui Orfeu, Iubita din sonetul eminescian (femeia / Eva de dinaintea c@derii perechii edenice în p@cat – constant@ a poeziei lui Eminescu din aria tematic@ «a naturii }i erosului»), nu neap@rat «copie imperfect@ a unui prototip nerealizabil» (MCr, II, 262), ^l determin@ pe protagonistul liric a rosti, dintre „telurice limite“, sf$}ietorul stih final: «pe veci pierduto, vecinic adorato !» – un ave ! spus – poate – unei m@iastre ca dintr-un v$rf de br$ncu}ian@ Coloan@ a Credin]ei f@r@ Sf$r}it...
 Spa]iu mioritic
Spa]iul mioritic este doua parte a Trilogiei culturii de Lucian Blaga – parte publicat@ în anul 1936, dup@ «Orizont }i stil» (1935) }i înainte de «Geneza metaforei }i sensul culturii» (1937) –, parte în care se relev@ }i conceptul de spa]iu mioritic drept spa]iu-matrice, sau «orizont spa]ial incon}tient», «substrat spiritual al crea]iilor anonime ale culturii populare rom$ne}ti», «orizont spa]ial cu care se simte solidar ancestralul suflet rom$nesc», «spa]iu-matrice, înalt }i indefinit ondulat, }i înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului», destin care «aici nu e sim]it nici ca o bolt@ ap@s@toare p$n@ la disperare, nici ca un cerc din care nu e sc@pare», destin care «nu e nici înfruntat cu acea încredere nem@rginit@ în propriile puteri }i posibilit@]i de expansiune, care a}a de u}or duce la tragicul hybris», destin care are «indefinite dealuri }i v@i», «destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, culmineaz@ pe plai }i sf$r}e}te pe plai» (BTc, 125).
 Stil

(lat. stylus, „condei, compozi]ie“; cf. fr. style)

Stilul desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@.

{tiin]a care are ca obiect de cercetare stilul se nume}te stilistic@. Are mai multe ramuri: stilistica literar@, care se ocup@ de stilurile beletristicii, stilistica func]ional@, care cerceteaz@ teoriile mesajelor, stilistica lingvistic@ – av$nd ca domeniu predilect „comunicarea uzual@“ – etc.

Stilul individual desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@ – de la un singur vorbitor, ^ntruc$t, dup@ o maxim@ a lui Buffon, «le styl c’est l’homme-même». Stilul individual se rafineaz@ de la simplul vorbitor de pe ogor, din uzin@, ori de pe trotuar, p$n@ la stilul individual al academicianului, al universitarului, ori al scriitorului (considerat a reprezenta treapta cea mai ^nalt@ a silului individual, „v$rful piramidei“ stilurilor individuale).

Tudor Vianu definea stilul ca fiind «expresia unei individualit@]i». Manualele definesc stilul drept ansamblu de mijloace folosite în scopul de a ob]ine efecte artistice; desigur, se refer@ ^n primul r$nd la stilul scriitorilor, actorilor }i al altor personalit@]i artistice; stilul individual este definit (tot de manuale) ca ansamblu de elemente de limb@ care sunt caracteristice unui vorbitor.

%n „opozi]ie“ cu stilul individual se relev@ stilul func]ional, adic@ limbajul folosit pe un domeniu „specializat“, socio-economic-cultural, caracteristic – dup@ aprecierea statisticienilor – fiec@reia din cele peste 160 de categorii / colectivit@]i de vorbitori (de la medici, }oferi, juri}ti, ceferi}ti }. a., p$n@ la politicieni / politologi, diploma]i, senatori }. a.).

%n general, dup@ cum subliniaz@ }i dic]ionarele de termeni literari, mai exist@: stil na]ional (definindu-se prin «tr@s@turile particulare ale unei culturi ^n contextul celei universale» – DTL, 418), stil de epoc@ (alc@tuindu-se «din elementele inedite, din culoarea, din limbajul etc. pe care le aduce cultura unei epoci fa]@ de epocile anterioare – de exemplu, Rena}terea, fa]@ de evul mediu sau fa]@ de antichitate» – ibid.), stil al unui curent literar – stilul clasicismului, romantismului, simbolismului, expresionismului, paradoxismului etc., desemn$nd «tr@s@turile generale ale unor scriitori ^ncadra]i ^n acela}i curent literar» (DTL, 419) etc.

  Stil direct
Stilul direct, sau vorbirea direct@ (dialogat@), const@ în reproducerea exact@ a replicii unui vorbitor / personaj, ori chiar a naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@ momentului vorbirii, întrerup$ndu-se numai exprimarea vorbitorului, dup@ un verb (locu]iune) de declara]ie (ori verbe, locu]iuni declara-tiv-modale: a gr@i, a întreba, a murmura, a r@spunde, a spune, a striga, a }opti, a ]ipa, a zice, a prinde glas etc.), f@r@ a se utiliza o subordonare gramatical@.

Vorbirea direct@ se poate releva dup@ un verb declarativ, „^n interiorul“ nara]iunii: «I-a zis negustorului:

– Cump@r@-mi anii...!» ({tefan B@nulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 167); ori dup@ o locu]iune:

«%nv@]@torul rupse t@cerea:

– Hai s@ mergem, p@rinte ! }i Moromete tres@ri la auzul acestui glas, se z@p@ci }i se ridic@ ^n picioare.

– Domnule ^nv@]@tor, stai pu]in... p@i... problema asta... care }coal@ }i cum s@ fac eu s@...

– Te ^nv@] eu ce s@ faci, nea Ilie ! ^l asigur@ ^nv@]@torul cu un glas binevoitor. F@ dumneata rost de bani }i te ^nv@] eu ce trebuie f@cut. Bun@ seara !» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 396).

Ca procedee grafice, semnal$nd schimbarea planului }i „anun]area“ vorbirii directe, men]ion@m: dou@ puncte (:) dup@ verbul (elementul lexical) de declara]ie, linia de dialog (–) ^naintea replicii reproduse (supra); sau ghilimelele (“...” / «...»), pentru ^ntreaga replic@ (f@r@ a se mai utiliza linia de dialog – infra); verbul (locu]iunea) de declara]ie, c$nd se afl@ ^n interiorul replicii, se izoleaz@ prin virgule, ori prin linii de pauz@: „Vreme infect@, zisei, parc@ niciodat@ iarna nu }i-a anun]at astfel sosirea...“ (M. Preda, Cel mai iubit dintre p@m$nteni, III, p. 143); „Te rog – a zis Emil cu fraza lui ^ntrerupt@ –, te rog. La obiect. Spuneai. C@ testamentul. Nu-i. O dovad@. Ce ? Nu-i. O dovad@ ?” ({tefan B@nulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 337); bog@]ia lexical-stilistic@, dinamica narativ@ permit ca verbul de declara]ie s@ fie substituit de cel cu capacitatea de a-i prelua sensul: «Moromete ^}i ridic@ }i el privirea mirat@:

– Ce e, m@, cu voi ?! Sunte]i nebuni ? Ce-a]i gonit caii @ia a}a ?» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 278).

Stilul direct legat, sau vorbirea direct@ legat@, ^nseamn@ redarea ^ntocmai a cuvintelor / replicilor cuiva, leg$ndu-le prin conjunc]ia c@ de cele ale autorului povestirii; este caracteristic vorbirii populare: «Ce s@ zic@... r@spunde unul, ia ^ntreab@ c@ muie]i-s posmagii ?» (Ion Creang@, Povestea unui om lene}).
  Stil func]ional
Stilul func]ional desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@ –, de la o categorie / colectivitate de vorbitori, îndeosebi, „specializat@“ într-un domeniu socio-economic-cultural (astrofizic@, biologie / bionic@, fizic@, geologie, hidrologie, istorie, jurisdic]ie, jurnalistic@, lingvistic@, matematic@, medicin@, meteorologie, politologie, seismologie, telecomunica]ii, transporturi etc.).

Chiar dac@ ^ntr-o limb@ exist@ peste 160 de stiluri func]ionale, acestea se pot ^nr@z@ri / constela (polariza) ^n urm@toarele patru stiluri func]ionale fundamentale: stilul beletristic (artistic / literar), stilul administrativ-juridic, stilul }tiin]ifico-tehnic }i stilul publicistic.

Stilul beletristic (artistic / literar / poetic) este stilul func]ional specific „artei cuv$ntului“, «corespunz@tor gustului estetic» (DMD, 395), fiind reprezentat de crea]iile literare ^n proz@ }i ^n versuri. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea cuv$ntului cu sens figurat, preponderente fiind figurile de stil; (2) emo]ionalitate, lucrare ^n „materie sensibil@“, producere de catharsis; (3) dinamic@ extrem-sugestiv@ de idei / sentimente; (4) selec]ie }i „rafinare“ lexical@; (5) „comunicare“ subordonat@ «emo]iei spontane a scriitorului», tendin]@ spre „maxima reflexivitate“ (ibid.) etc. Autorul beletristic ^}i poate lua libertate fa]@ de normele limbii ^ntru eviden]ierea unor noi semnifica]ii, a unor „inedite“ reliefuri lirico-semantic-sincretice.

Stilul administrativ-juridic este stilul func]ional «propriu administra]iei de stat, dispozi]iilor, ordonan]elor }i decretelor unui organ administrativ de stat» (DMD, 395). Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea preponderent@ a cuvintelor cu sens propriu / denotativ; (2) lexic specializat ^n domeniul administrativ-juridic; (3) „formule“ / „}abloane“ consacrate, specifice; (4) simplitate, claritate, precizie; (5) sintaxa stereotip@ a formularelor etc. Este ilustrat de o categorie larg@ de texte: cerere (peti]ie), coduri de legi – penale, civile, familiale, de munc@ etc., constitu]ii, coresponden]@ oficial@, curriculum vitae (autobiografie), discursuri parlamentare, documente politice, hot@r$ri judec@tore}ti, memoriu de activitate, proces-verbal, regulamente de func]ionare, scrisori de acreditare etc.

Stilul }tiin]ifico-tehnic este stilul func]ional reprezentat de totalitatea lucr@rilor }tiin]ifice / tehnice, sau de aplicare a }tiin]ei / tehnicii. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea preponderent@ a cuvintelor cu sens propriu / denotativ; (2) tendin]a textului spre „absolut@ tranzitivitate“; (3) claritate, precizie, sobrietate; (4) con]inut de g$ndire special, lexic }tiin]ific / tehnic; (5) utilizarea unor semne grafice, a unor formule „specializate“, „universalizate“ etc.

Stilul publicistic este stilul func]ional reprezentat de crea]iile / produc]iile din mass-media (ziare, reviste, radio, televiziune, cinematograf etc.). Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) calitatea inform@rii prompte a maselor de receptori prin texte / oralotexte de real@ fidelitate fa]@ de limba literar@; (2) fraz@ limpid@ ^n „diversitate“ lexical@, de la cea de „suple]e“ telegrafic@, la cea de „elegan]@“ literar@; (3) titluri / con]inuturi (mesaje) „de impact“, apel$nd la toat@ gama de procedee / figuri stilistice incitatoare ale curiozit@]ii receptorilor; (4) „}ocante“ construc]ii antitetice, chiar tangente la paradox / paradoxism; (5) cultivarea „realist-pozitiv@“ a opiniei publice etc.

  Stil indirect / indirect liber
Stilul indirect, sau vorbirea indirect@, const@ în reproducerea replicii unui alt vorbitor / personaj, ori chiar a naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@ momentului emiterii mesajului, apel$ndu-se la un verb (locu]iune) de declara]ie }i la o subordonare gramatical@ (prin conjunc]iile / adverbele relative: c@, s@, cum etc.), schimb$nd persoana gramatical@ a verbului (din vorbirea direct@), ori pronumele, înc$t relatarea s@ se fac@ numai din punctul de vedere al emi]@torului.

De obicei, subordonarea gramatical@ se constituie din completive directe: «Se ^nveselir@ }i mai mult, iar unul din ei (...) ^ncepu s@ spun@ c@ Iocan ^l ^njur@ pe Moromete de mama focului }i c@ zice c@ dac@ ^l mai prinde pe la fier@rie o s@-i dea cu barosul ^n cap.» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 462).

Stilul indirect liber, sau vorbirea indirect-liber@, const@ ^n redarea indirect@ a replicilor, dar f@r@ a apela cumva la vreun verb (locu]iune) de declara]ie, ori la conjunc]ia subordonatoare c@, ci numai folosind pronume, adjective }i adverbe interogative, caracteristice vorbirii directe, }i p@str$nd unitatea nara]iunii: «Se sp@rseser@ sticlele }i acum se scurgea r@m@}i]a vinului. Ce s@ fac@ ? La mu}teriu cu cioburi de sticl@ nu putea merge.» (I. L. Caragiale, C@nu]@, om sucit).
 Stil oral
Stilul oral este stilul în care un autor, în dorin]a ob]inerii unei mai mari autenticit@]i / capacit@]i a firescului expresiei, îmbog@]e}te, recreeaz@ limba-i artistic@, apel$nd la elementele specifice limbii populare, p$n@ la a da impresia identific@rii cu viul grai al poporului s@u.

Celebru ^n acest sens este bildungsromanul Amintiri din copil@rie de Ion Creang@, unde ^nt$lnim o abunden]@ de expresii onomatopeice, de interjec]ii, de verbe imitative (alelei, a b$z$i, a boc@ni, a cl@mp@ni, a fo}g@i, a g@bui, ha] !, h$r}ti, a hor@i, hu}tiuluc, hu]a, a molf@i, a sc$nci, troscpleosc, ]u}ti !, a v$njoli, zbrr !, zv$rr ! etc.), de ziceri (expresii, interoga]ii, exclama]ii) tipic-rom$ne}ti (de voie de nevoie, grozav s-a sp@riet !, hai fiecare pe la casa cui ne are, c@ mai bine-mi pare, ori mai }tii p@catul !, }i pace bun@, toate ca toate etc.), ori de fraze ^n curgere firesc-vorbit@: ...c$t pe ce s@ puie m$na pe mine ! {i eu fuga, }i ea fuga, }i eu fuga, }i ea fuga, p@n@ ce d@m c$nepa toat@ palanc@ la p@m$nt. Elemente asem@n@toare, paremiologie }i expresii narative tipice oralit@]ii g@sim }i ^n basmul, ^n pove}tile / povestirile lui Ion Creang@: «Las’, c@ v-am g@sit eu ac de cojoc. De-acum dormi]i, dormire-a]i somnul cel de veci, c@ v-am a}ternut eu bine ! V@ ve]i face voi scrum p$n@ m$ne-diminea]@.»; «P@s@ril@ atunci se ^nal]@ pu]in }i ^ncepe a cotrob@i pe dup@ st$nci; }i, c$nd s@ pun@ m$na pe d$nsa, zb$rr ! }i de acolo }i se duce de se ascunde tocmai dup@ lun@.

– M@i P@s@ril@, iac@t@-o, ia ! Colo dup@ lun@, zise Ochil@...» (Ion Creang@, Povestea lui Harap-Alb).
 Strof@

(cf. fr. strophe)

Prin strof@, sau stan]@ – ca element de prozodie –, se în]elege un grup de versuri constituindu-se grafic în „unit@]i de constelare“ (de metru / ritm, m@sur@, rim@, motiv etc., unele chiar cu func]ia de „nucleu“ / „nuclee“) ale unei poezii, ale unui poem, „unit@]i“ ce se dispun în secven]e, tablouri, ori în „tipare sacre“ (de poezie cu form@ fix@) etc.

P$n@ ^n vremea romanticilor, ^n versurile dintr-o strof@, sau stan]@, se „oglindea“ / „armoniza“ o „sacr@“ unitate de ^n]eles; «de la Hugo, o fraz@ poate trece ^n strofa urm@toare; tehnica versului liber neglijeaz@ chiar ritmurile }i num@rul de silabe, pentru a p@stra numai unitatea de g$ndire, pe care strofa trebuie s-o formuleze» (DTL, 420). Tipologia strofelor, ^n viziunea prozodic@ modern@, este „decis@“ de num@rul de versuri: monostih (de un vers), distih (din dou@ versuri, romele dispun$ndu-se dup@ schema: a – a, b – b etc.), ter]in@ / ter]et (din trei versuri, rimele fiind dispuse dup@ diferite scheme, ca }i la celelalte tipuri de strof@ cu mai mult de dou@ stihuri), catren (din patru versuri), cvinarie (din cinci versuri), senarie / sextin@ (din }ase versuri), septim@ (din }apte versuri), octav@ (din opt versuri), non@ (din nou@ versuri), decim@ (din zece versuri) etc.; strofele ce au ^ntre }ase }i dou@sprezece versuri intr@ ^n sfera «strofelor polimorfe»(ibid); poezia cu form@ fix@ antreneaz@ strofe cu „special@ rim@“, cu „special@ m@sur@ a versurilor“, cu un anume num@r de versuri dispuse ^n anumite simetrii, cu complicate scheme ritmice etc.

 Strof@ safic@

(cf. fr. strophe + saphique; safic / safic@ < de la numele poetei Sappho + suf. -ic@)

Prin strof@ safic@ se în]elege strofa alc@tuit@ din trei versuri safice }i un emistih-adoneu / adonic.

%n celebra «Od@ – ^n metru antic» de M. Eminescu ^nt$lnim ritm safic / strof@ safic@. Oda pentastrofic@ eminescian@ respect@ tiparul safic („inventarea-i“ fiind atribuit@ poetesei Sapho din Lesbos, ^n orizontul anului 600 ^. H.), tipar cultivat parcimonios ^n literatura universal@ (de Hora]iu, Catullus, Seneca, Hölderlin, von Platen, Tennyson, Swinburne, Ezra Pound); un vers safic este alc@tuit dintr-un dublu-troheu (     ) / ditroheu („dipodie trohaic@“) + un dactil (    ) + un troheu (   ), cu cezura dup@ ditroheu; dactilul }i cei doi trohei postpu}i formeaz@ tripodia logaedic@; m@sura este de 11 silabe:   /   /    /   /   ; strofa safic@ se compune din trei astfel de versuri }i dintr-un adoneu (ca „al patrulea stih“):    /   (de fapt, un dactil }i un troheu):

Nu cre/deam s@-n/v@] a mu/ri vreo/da-t@;

Pu-ruri / t$-n@r,/ în-f@-}u/rat ^n / man-ta-mi,

O-chii / mei n@l/]am vi-s@/tori la / stea-ua

Sin-gu-r@/t@-]ii.

(cf. TEm, 103 – 109).

 Structur@ narativ@
Prin structur@ narativ@ (din punctul de vedere al „sintaxei / gramaticii prozei“, unde unitatea structural@ de baz@ este propozi]ia, corespunz$nd unui enun] narativ minimal de tipul subiect – predicat }i unde unitatea maximal@ – serie de propozi]ii conectate – este secven]a narativ@) se în]elege „un lan]“ de unit@]i narative maximale, adic@ de secven]e conectate naratologic (supra – v. secven]@ narativ@).
 Structuralism

(cf. fr. structuralisme)

Prin structuralism este desemnat un curent de anvergur@ metodologic@ din secolul al XX-lea, av$nd în obiectiv depistarea / cercetarea „structurilor“ Logosului, at$t la crea]iile din orizontul cunoa}terii }tiin]ifice, c$t }i la cele din orizontul cunoa}terii metaforice, rareori abord$ndu-se – la capodoperele, sau la seriile de capodopere supuse „lec]iei de anatomie a textului“ – cauzalitatea, dialectica, „muta]iile“ genurilor, speciilor etc.

Structuralismul lingvistic s-a ^ntemeiat ^n secolul al XX-lea pe concep]ia despre limb@ a lui Ferdinand de Saussure, dezvolt$ndu-se ^ntr-o serie de }coli: {coala Structuralist@ / Descriptivist@ din S. U. A. (Edward Sapir, Leonard Bloomfield }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ de la Copenhaga (Vigo Bröndal, Louis Hjelmslev }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ de la Praga (Roman Jakobson, M. Krydlya, Serghei Karcevski, Nikolai Trube]koi }. a.), {coala Lingvistic-strucutralist@ din Rusia (Jan / Ivan Ignacy / Aleksandrovici Baudouin de Courtenay, L. V. {cerba, V. V. Vinogradov, F. F. Fortunatov, S. K. {aumian }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ / func]ional@ din Fran]a (André Martinet), {coala Lingvistic-structuralist@ / transforma]ionalist@ din S. U. A. (Noam Chomsky }. a.) etc. Exist@ }i }coli: structuralist-biologice (E. Wolff }. a.), structuralist-epistemologice (L. Althusser }. a.), structuralist-etnologice (Cl. Lévi-Strauss }. a.), structuralist-filosofice (Ed. Spranger }. a.), structuralist-psihologice (F. Krueger, Kurt Koffka, Pierre Guillaume }. a.), structuralist-sociologice (Hans Freyer, Leopold Wiese, Talcott Parsons }. a.) etc.

Din }colile lingvistic-structuraliste s-au ivit }colile structuralist-literare – prin extinderea principiilor structuralist-lingvistice asupra literaturii, cea mai renumit@ fiind {coala Formalismului Rus (sus]inut@ de futuri}ti), av$nd ca nucleu cercul Opoiaz / Ob}cestvo po izucenii poeticeskovo iaz$ka – Societatea pentru studiul limbii poetice din Petersburg: B. Eihenbaum, B. Toma}evski, V. I. Propp, V. {klovski, A. Brik, L. Iakubinsk, V. Jirmunski, I. T$nianov }. a, apoi {coala Structuralist-literar@ (noua critic@) din Fran]a (Roland Barthes, G. Genette, J. P. Richard }. a.), {coala Structuralist-literar@ Rom$neasc@ (Mihail Dragomirescu, D. Caracostea, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Sorin Alexandrescu }. a.), {coala Structuralist-literar@ Anglo-american@ (I. A. Richards – Practical Criticism / Critica practic@, William Empson – Seven Types of Ambiguity / {apte tipuri de ambiguitate, J. Halliday }. a.), {coala Structuralist-literar@ din Germania (Günter Müller, Wolfgang Kayser, Hugo Friedrich }. a.) etc.
 Subiect

(lat. subjectus, „ceea ce este supus / subordonat“)

Subiectul este – din punctul de vedere al naratologiei / tematologiei – dispunerea evenimentelor relatate (constituite în „fabul@“), armoniz$nd motivele, într-o anumit@ succesiune / „gam@“, const$nd în: expozi]iune, conflict, dezvoltarea intrigii, punct culminant }i deznod@m$nt (supra).

Tematologia vede ^n subiect o corol@ de motive privit@ nu cauzal, ci drept „construc]ie artistic@“ (infra – v. tema).

 Sublim

(lat. sublimis, „^nalt“, „m@re]“)

Sublimul este categoria estetic@ prin care se exprim@ însu}irea unor obiecte }i a unor procese de a fi la cel mai înalt grad de perfec]iune / frumuse]e, de neobi}nuit@ des@v$r}ire moral@ – în natur@ }i în societate –, ca }i a unor acte umane de excep]ional@ noble]e, provoc$nd sentimente de eleva]ie, de uimire }i de admira]ie, unite cu teama în fa]a m@re]iei lor, precum }i convingerea c@, înfrunt$nd uria}e for]e potrivnice, omul are puterea de a le domina.

%n lumea antic@, tr@irea în sublim a fost specific@ str@mo}ilor no}tri direc]i, cu }tiin]a de a se face nemuritori, Dacii, prin trimiterea – din cinci ^n cinci ani – a Mesagerului Celest, a Solului, la Dumnezeul Cogaionului (Samo} / Soarele-Mo}, Tat@l-Cer), al@turi de care participa la o ordine cosmic@, aidoma protagonistului mioritic (}i el cu statut de nemuritor, prin aruncarea ^n trei ]@pi / suli]e, potrivit variantelor ardelene}ti ale colindei Pe-o Gur@ de Rai / La Muntele Mare etc.), ^ncredin]$ndu-ne c@: ...la nunta mea / a c@zut o stea; / Soarele }i Luna / mi-au ]inut cununa; / brazi }i p@ltina}i / i-am avut nunta}i; / preo]i – mun]ii mari, / paseri – l@utari, / p@s@rele mii / }i stele – f@clii...!

Conceptul de sublim a fost abordat chiar din antichitate, ^n «Tratatul despre sublim»; dar contribu]iile cele mai importante la dezvoltarea teoriei sublimului s-au ^nregistrat ^n ultimele trei secole, dator$ndu-se lui Nicolas Boileaux (1636 – 1711), Edmund Burke (1729 – 1797), Immanuel Kant (1724 – 1804), Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831) }. a.
 Suprarealism

(cf. fr. surréalism; supra- + -realism)

Suprarealismul este un curent literar care s-a înf@]i}at, între anii 1922 }i 1924, ca o a doua fa]@ a medaliei dadaismului rom$no-elve]ian, mondializ$ndu-se pe via Bucure}ti – Zürich – Paris, curent ivit la primul manifest semnat de André Breton }i domin$nd apoi mai „toat@ avangarda“ poeziei din secolul al XX-lea, prin promovarea urm@toarelor principii: (1) exprimarea func]ion@rii g$ndirii „prin viu grai“, „prin cuv$ntul scris“, ori „prin orice alt mod“, ca „automatism psihic pur“ (potrivit „primului manifest“); (2) „dicteul g$ndirii lipsit de orice control al ra]iunii, în afara oric@ror preocup@ri estetice sau morale“; (3) credin]@ „în realitatea superioar@“, „în atotputernicia visului“, „în jocul dezinteresat al g$ndirii“; (4) „în numele primatului incon}tientului“ se deschide lupta „împotriva edificiului artistic al ra]iunii / logicii“, „împotriva formelor sclerozate, institu]ionalizate, ale culturii, ale societ@]ii“ etc.; (5) suprarealitatea (dup@ al doilea manifest) este un punct al spiritului unde „via]a }i moartea, realul }i imaginarul, trecutul }i viitorul, comunicabilul }i incomunicabilul, ceea ce este sus }i ceea ce este jos“etc. înceteaz@ s@-}i mai releve contradic]iile, „împ@c$ndu-se“; (6) cultivarea „violen]ei constant-universale“, „a revoltei absolute“, „a nesupunerii totale“; (7) „refuzarea tradi]iilor, precursorilor“ etc.; (8) o imperioas@ „ocultare profund@, veritabil@“ ; (9) „dezintegrare“ prin „dereglarea sim]urilor, halucina]ie voluntar@“ }i „spargerea universului“; (10) recristalizarea fireasc@ de dup@ „dezintegrare“; etc.

Procesele de „dezintegrare“, totu}i, sunt urmate (logic / dialectic), „dup@ aceia}i suprareali}ti“ (dar „mai pu]in declarat“), de realc@tuirea unui univers nou / proasp@t, «prin „scrierea automat@“, „delirul“ metodic, „umorul obiectiv“ }i „umorul negru“, prin exerci]iul voin]ei de metamorfoz@, descoperirea „obiectelor suprarealit@]ii“, explorarea fenomenelor onirice», revelarea z@c@mintelor «incon}tientului cosmic», crearea de «noi modalit@]i de comunicare» (DTL, 428), ^ngem@narea }tiin]elor }i artelor ^ntru „revolu]ionarea existen]ei umane“. %ntre cei mai de seam@ reprezentan]i ai suprarealismului predomin@ poe]ii, raliindu-li-se }i c$teva nume geniale din perimetrul artelor plastice: Guillaumme Apollinaire, Louis Aragon, Antonin Artaud, P. Benjamin, Geo Bogza, André Breton, Salvador Dali, Paul Eluard, Max Ernst, André Masson, Gellu Naum, Constantin Nisipeanu, Sa}a Pan@, Stephan Roll, Philippe Soupault, Virgil Teodorescu, D. Trost, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca }. a. (v. supra – avangard@ / avangardism, dadaism, modernism resurec]ional, paradoxism etc.).

 Suspans

(cf. fr. / engl. suspense)

Prin suspans (sau suspens) – într-o povestire, într-un roman, într-un spectacol etc. – se în]elege întreruperea pentru scurt timp, ori chiar finalul ac]iunii, pe o stare de tensiune, de sublim, de incertitudine }i curiozitate, de a}teptare încordat@, nutrind în receptor „veritabilul“ catharsis.
  Tablou

(cf. fr. tableau)

Tabloul este subdiviziunea unui act dintr-o pies@ de teatru, cuprinz$nd o serie de scene petrecute în acela}i decor, în concordan]@ cu o unitate („grada]ie“) tensional@ inconfundabil@ a amplific@rii conflictului, adic@ a desf@}ur@rii intrigii.

%n poezia liric@ / epic@, tabloul ^nseamn@ descrierea, surprinderea unei priveli}ti inconfundabile, memorabile, a fiin]ei, ori un pastel ca „pictur@ ^n cuvinte“, sau fixarea unei „gr@itoare“ configura]ii de elemente. Tabourile pot fi nu numai de natur@, ori de interior, ci }i de ^nfiorare cosmic@, aidoma tabloului c@l@toriei lui Hyperion ^n centrul poten]ial al lumilor / universurilor, la Scaunul lui Dumnezeu (din celebrul poem «Luceaf@rul»).

 Tanka

(tanka, „poem scurt“)

Tanka este forma fix@ de poezie, de sorginte clasic-nipon@, format@ din cinci stihuri, însum$nd 31 de silabe, dispuse dup@ „schema sacrei m@suri“: 5–7–5–7–7.

Tanka are ca „p@rinte“ pe Sono Uchida (din secolul al IV-lea); fost-a cultivat@ la curtea imperial-nipon@ aproape un mileniu (cf. VBPoe, 61). %n structurarea micropoemului-tanka se relev@ maeku (sau hokku, în renga), adic@ stan]a prim@ de trei stihuri (din care a rezultat haiku-ul), kiregi, sau cezura, }i distihul cu versuri ^n m@sura 7, tsukeku. Aceast@ form@ fix@ de poezie nipon@ s-a ^nr@d@cinat viguros }i ^n solul literaturii rom$ne; deja exist@ mae}tri-tanka, av$nd „bilet de c@l@torie interna]ional@ Canada – Rom$nia – Japonia“; ne referim mai ^nt$i la poetul rom$n, Dumitru Ichim, autoexilat ^n Canada, unde a publicat admirabilul volum de micripoeme-tanka, «Pas@rea cu }apte aripi» (1993); alt maestru-tanka este marele poet bucure}tean de la Slobozia, {erban Codrin, autorul c$torva capodopere ale genului, publicate ^n volumul «O s@rb@toare a felinarelor stinse» (1997): Cu pumnul de bani / c$}tiga]i pe garoafe / nu cump@r nimic – / doar aceste lum$n@ri / de sufletul florilor (CSfel, 25); Am g@sit Calea / Perfect@ spre Nirvana / de-acum }i de-aici – / plimbare printre m@ce}i / înflori]i în t@cere (CSfel, 38) etc. Renun]$nd la ultimele dou@ versuri din tanka, adic@ la tsukeku, poe]ii niponi descoper@ micropoemul-kaiku.

 Tautologie

(fr. tautologie)

Tautologia desemneaz@ o form@ special@ de repeti]ie a unui cuv$nt sau a formelor aceluia}i cuv$nt, cu intona]ie / func]ie sintactic@ diferit@ / asem@n@toare, în aceea}i propozi]ie / fraz@, neaduc$nd nimic nou în comunicare ca „adev@ruri f@r@ con]inut“.

Prin tautologie se subliniaz@ de fapt calitatea / ^nsu}irea unui subiect, a unei situa]ii / st@ri: Apoi c$nd am zis c@ fac, fac ! C$nd merge, merge. C$nd plou@, plou@. Cine-i om, apoi s@ fie om. Copilu-i tot copil. Dac@-i bal, bal s@ fie. De dormit, a} mai fi dormit, dar trebuia s@ plec devreme. De glume], era cam glume]. Eu sunt bun c$t sunt bun. Fierul, c@ e fier, }i tot nu rezist@... Legea e lege. Prietenia e prietenie }i afacerile-s afaceri. [iganu-i tot ]igan }i-n ziua de Pa}ti.

(v. supra – informa]ie tautologic@).
 Tematologie

(fr. thématologie)

Tematologia este o disciplin@ creat@ în secolul al XX-lea, în cadrul literaturii comparate, care studiaz@ apari]ia }i evolu]ia temelor în literaturile na]ionale, în întregul literaturii universale.

%ntemeietori sunt considera]i B. Toma}evski, Northrop Frye, Tz. Todorov }. a.

  Tem@

(lat. / gr. thema, „subiect“; cf. fr. thème)

Estetico-literar-comparatist, tema este un tip, o categorie de emana]ie a realului reflectat ca „fluid“ al sufletului / spiritului, sau al Logosului, dintr-o anumit@ „re]ea de opere-ca-vase comunicante“, cu specii în mai multe literaturi na]ionale, ori chiar în întregul literaturii universale.

Altfel spus – tot din punctul de vedere al esteticii }i al literaturii comparate – o tem@ este o „realitate fundamental@ reflectat@“, sau „o idee nutrit@ de acea realitate fundamanetal@“, dintr-o serie de crea]ii, dar care „se re-na}te“ }i „se dezvolt@“ mereu în chip inconfundabil, original, în fiecare oper@ literar@ „din serie“, sau din „seriile“ ce ]in de sferele altor arte. Dup@ unii cercet@tori, num@rul temelor este „limitat“; ^n realitate, }i num@rul temelor poate fi egal cu num@rul de puncte de pe suprafa]a sferei, a propriei noastre sfere-univers. %n „macrocorol@“, se eviden]iaz@ peste 66 de teme: aburariul / sufletul (1), aerul / v@z-duhul, alienarea, alter-ego-ul / dublul, amorul / „iubirea“ (erosul), apocalipticul, ascensiunea (zborul), Atoatecratorul, avari]ia (tratat@ de Plaut, Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu }. a.), „aventura“, bog@]ia, cataclismul, c@derea în p@cat, „c@l@toria“, ciuma (holera }i alte molime), condi]ia uman@ a geniului (abordat@ de Eminescu, Lermontov, Schopenhauer, Alfred de Vigny }. a.), cosmogeneza, crima, demonismul, Edenul / Raiul, eroul civilizator, „eterna reîntoarcere“, focul, frumuse]ea, gemenii, geneza, h@rnicia, imacularea, impostura, increatul, infernul, întunericul ve}nic, în]elepciunea, jertfa de întemeiere, „joc“ / „joac@“, lenea, libertatea, limbul, lumi / universuri paralele, lumina / iluminarea, martirul / sf$ntul, metempsihoza, moartea, „natura“, neamul (mancurtismul) / poporul, nemurirea (tinere]ea f@r@ b@tr$ne]e }i via]a f@r@ moarte), non-ens-ul („fant-omul“ / „Omul-Fant@“), nunta (c@s@toria), orfanul, originea (oul / s@m$n]a), Patria, p@m$ntul (]@ranul), personalitatea în istorie, potopul, pregeneza (precosmogeneza), r@zboiul, r@zbunarea s$ngelui, redescoperirea naturii, religia (Biserica), s@r@cia, setea, str@mo}ii, strigoiul, „}coala“, „via]a de ieri }i de azi“, victoria (66) etc. „Tematologii“ – ^ndeosebi, B. Toma}evski (supra) – disting «^n cadrul temei dou@ aspecte: fabula }i subiectul; fabula e ansamblul de motive ^n succesiunea lor de la cauz@ la efect; subiectul este ansamblul acelora}i motive privite nu cauzal, ci drept construc]ie semnificativ@, o construc]ie artistic@.» (DTL, 436).

 Teoria literaturii
Teoria literaturii este disciplina care studiaz@ din punct de vedere teoretic „arta cuv$ntului“, eviden]iindu-i: categoriile, criteriile / principiile de crea]ie, curentele, direc]iile fundamentale }i tendin]ele / „mi}c@rile oblice“, figurile de stil, genera]iile de crea]ie (de avangard@ }i tradi]ionaliste), genurile, legile textului literar în perimetrele poeticit@]ii / retoricii, epicit@]ii, dramaticului, actului critic, istoric-literar etc., metodele conceperii }i na}terii operei, speciile, stilurile, versifica]ia (prozodia) clasic@ / modern@ etc.
 Ter]in@ (ter]et)

(cf. it. terzina)

Prin ter]in@ – sau ter]et – se în]elege fie o strof@ alc@tuit@ din trei versuri care au aceea}i rim@ (a – a – a), fie un lan] de strofe de c$te trei versuri, în care primul vers rimeaz@ cu al treilea }i al doilea cu primul vers din strofa urm@toare (a–b–a // b – c – b // c – d – c // d – e – d etc.

Dintre capodoperele literaturii universale, «Divina comedie» de Dante Alighieri este turnat@ ^n ^ntregime, ^n tiparul ter]inei: «Spre-amiaza vie]ii ajuns, f@r@ de veste (a) / m@ pomenii ^ntr- p@dure deas@, (b) / c@ci r@t@cisem calea c@tre creste. (a) // Nu-i chip s@ spun, c@ci prea cumplit m-apas@ (b) / }i m@-nfioar@ g$ndul ei, ce crunt@ (c) / m@-mprejmuia, ce-ad$nc@ }i stufoas@. (b) // Nici ^ns@}i moartea-n chinul ei n-o-nfrunt@; (c) / dar p$n-a spune cum sc@pai cu bine, (d) / de celelalte, amintire, c$nt@. (c) // Intrai ^n codru f@r-a }ti de mine, (d) / c@ci somnu-n s$nge mi-l sim]eam cum cur@, (e) / c$nd m-ab@tui din calea de lumine...»(d) (cf. AligD, 9).

  Text

(lat. textus, „]es@tur@, ^ntocmire“, „^nl@n]uire“, „expunere“, „tem@ / subiect“)

Textul este un ansamblu de termeni dispu}i / armoniza]i în propozi]ii }i fraze, put$ndu-se constitui într-o scriere / oper@, sau „obiect“ care „conserv@ via]a“ }i care poate oferi „citirea istoriei stratificate“, printr-o temporalitate segmentat@ „dialectic“ de semnificat / semnifica]i focaliz$ndu-se dintr-o serie de „practici semnificante“, pe nivel profund (ecritur@), pe nivel intermediar (intertextualitate), pe nivel superficial (lexeme, cuvinte, sintagme, rime, motive etc.) etc.

Defini]iile textului sunt nenum@rate; textul desemneaz@ termenii sau frazele care constituie o scriere / oper@ original@ / autentic@, autonom@; semiologii consider@ textul drept «aparat translingvistic, pun$nd ^n rela]ie un cuv$nt care vizeaz@ informarea direct@ cu diferite tipuri de enun]uri anterioare sau sincronice» (DTL, 438), caracteriz$ndu-se «prin autonomie }i limitare»; structurali}tii consider@ textul drept «mod de func]ionare a limbajului», «o activitate de creare, de producere a sensului» (ibid.), „explorator“ de capacit@]i de func]ionare ale unei limbi, „prelucr@tor de limb@“, o „structur@ cu contradic]ii multiple }i inegale“ (Althuser), ^ntr-un „raport plurivalent cu alte texte“, capabil „s@ germineze“ («Tel Quel») etc. Av$ndu-se ^n vedere diferite criterii, textul este: (1) descriptiv („are ^n baz@ o descriere“), (2) narativ („are ^n temei o nara]iune“), (3) dialogat, (4) dialectal, (5) rotacizant, (6) accesibil / inteligibil, (7) inaccesibil, (8) poetic / beletristic (literar), (9) nonliterar, (10) }tiin]ific / tehnic, (11) administrativ / juridic, (12) publicistic, (13) ilizibil, (14) hieroglific, (15) epistolar, (16) bilingv / trilingv, (17) agramat, (18) incoerent etc. (cf. CDobMD, 423 sq.).

  Text literar
Prin text literar, „în sens curent“, se în]elege un text (desprins) dintr-o oper@ care apar]ine stilului func]ional beletristic (poetic / artistic), iar „în sens larg“, orice text ce ilustreaz@ limba literar@ ca variant@ normat@ }i supradialectal@ a limbii na]ionale.

Textul literar apar]ine fie beletristicii (literaturii culte – v. supra, stil func]ional / beletristic), fie folclorului aflat sub pecetea „artei cuv$ntului“ (ca „oralotext“), cu condi]ia esen]ial@ ca mesajul s@ poarte informa]ie ^n limba literar@, „aspectul cel mai ^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“ etc.

Scriitori geniali – Tudor Arghezi, Eugen Barbu, Miron Radu Paraschivescu, Nichita St@nescu }. a. – au valorificat estetico-stilistic chiar }i elementele exprim@rii nonliterare, ca, de pild@, argoul, ^n texte literare ce surprind scene verist-memorabile din „pitorescul“ atmosferei de foburg / mahala; Arghezi „integreaz@“, rafineaz@, ori „fluidizeaz@ electrizant“, ^n textul poetic, vocabule }i fraze argotice (care, „desprinse“ }i „reasamblate“ ^n afara textului arghezian se pot oric$nd }i oricum constitui ^ntr-un „text nonliterar“): «Sf$rrr ! Francul azv$rlit de bob$rnac ^n sus, / Lucind, p$n@ la cruci s-a dus – / {i ^l a}teapt@ ho]ii, roat@, / S@ cad@-ntors pe partea lui jucat@. // – „Nu se prinde ! – strig@ cei cu bei – / Te-am v@zut@r@ c$te}itrei / Cum l-ai pornit !“ – „M@i !“ / – „S@-i saie ochii ?“ – „S@-i !“ // – „Se prinde ! – hot@r$r@ cei cu sici – / Dar, haide ! ^nc-o dat@, dac@ zici. / %ns-acù pe cinci lei, nu pe b@ncu]@... / Vrei, Piele-Lung@ ?“ – „Bine, Pu]@ !“ // A doua oar@, nu }'cum m@-sa a c@zut; / C@ ceata s-a f@cut, s-a desf@cut, / S-a ^nv$rtit, s-a rupt, s-a prins, / De s-a-nnodat din }ase in}i un singur ins. // Du]@ scuip@ s$nge. Irimie / Zace, cu o g@oaz@-n cap }i ^n tichie. / {i c@ut$nd zadarnic s@-l scoale / %l j@luie ca pe psaltichie: – „Vezi, dac@ joci, m@ ! f@r@ parale ?...“» (Tudor Arghezi, «Sici, bei» – ArV, I, 137); cu o m@iestrie similar@ este valorificat argoul }i ^n celebra balad@ cult@, Ric@, de Miron Radu Paraschivescu, inspirat@ de o crim@ interlop@ din mahalaua Obor a Bucure}tiului interbelic: «...{i cum venea ^ntr-o sear@ / senin@, de prim@var@, / un ]igan mai m@run]el / se tot da pe l$ng@ el: / „D@, b@ Ric@, o ]igare !“ / C$nd c@ta prin buzunare, / par}ivul, cu m$na scurt@, / i-a b@gat cu]itu-n burt@. / Ric@ s-a-ndoit ni]el, / da' l-a muclit pe mi}el, / de-a sunat }i baba-n el. // V@ic@real@ mare-n strad@, / au dat to]i buluc, gr@mad@: / s$ngele-i curgea }iroi / ca apa dintr-un butoi. / Toat@ partea muiereasc@ / a s@rit s@-l oblojeasc@, / dar el nu vroia de loc; / se ]inea doar de mijloc / }i }i-a pus o barz@-n cioc, / a aprins-o }i-a z$mbit: / „Ce-o s@ mor dintr-un cu]it ? / P$n' vin @i de la Salvare, / mai poci s@ trag o ]igare !“ // A}a era Ric@ – tare. // (...) // Ie}ea luna dintr-un nor / ro}ie ca un bujor / }i b@tea un v$nt de sear@, / sub]irel, pe ulicioar@, / ca un pl$nset ^n suspine. // Dar Salvarea nu mai vine... // Ric@ s-a l@sat pe vine / }i s-a-ntins pe ^ndelete, / rezimat de un p@rete. / Craii to]i, de bucurie, / se f@ceau c@ ^l ^mbie: / „Spune, b@, tot te mai doare ?“ / El t@cea cu ochii-n zare. / „Vrei, Ric@, s@ joci barbutul ?“ / Dar el tot f@cea pe mutul. / Una, cum d@dea s@-l frece, / a ]ipat – c@ era rece. / {i c$nd a sosit Salvarea / din el mai ardea ]igarea. // Bate v$nt, lacrim@ pic@, / dup@ inima voinic@ ! / Pl$nge-l, inim@ amar@, / c@ s-a dus ^n prim@var@ / ca o ap@ d-a u}oar@ / }i ca fumul de ]igar@ ! // C$nt@-l, ghiers, }i du-l departe / pe Ric@ – fante de Moarte !» (ParS, I, 212 sq.).
  Text nonliterar
Prin text nonliterar, „în sens curent“, se în]elege orice text ce nu apar]ine sferei beletristice, iar „în sens larg“, orice text ce nu apar]ine limbii literare ca variant@ normat@ }i supradialectal@ a limbii na]ionale.

Determinativul nonliterar, dup@ cum se observ@ cu mult@ u}urin]@, este format din elementul prim de compunere savant@, non-, «folosit la formarea unor no]iuni negative, care se afl@ ^n raport de opozi]ie exclusiv@ cu no]iunea exprimat@ de elementul secund» (DN, 734), element secund ce, ^n cazul de fa]@, este literarul, ceea ce ]ine de literatur@ (beletristic@).

Desigur, este un text nonliterar }i cel ce apar]ine unui „scriitor“ ce ^}i propune ironic / satiric, ori „exhibi]ionist“, utilizarea preponderent@ de nonsemnifican]i / nonsemnifica]i din vreo „sparg@ limb@“, dar }i textul care-i z@mislit „intens-dialectal“ de vreun poetastru; refuz$nd s@-}i ^nsu}easc@ tezaurul liric }i „lec]ia de poezie“ de la Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Nichita St@nescu, Marin Sorescu }. a., din sf$nta gr@din@ de aur a Limbii Valahe / Dacorom$ne, poeta}trii se cred „geniali ^n dialect“; ei „scriu }i public@“ ^n dialectul macedorom$n, sau arom$n, ori „compun“ ^n dialectul b@n@]ean, moldovean etc.; unor asemenea poeta}tri din Albania, din Macedonia, din Grecia, din Bulgaria, din Serbia, din Moldova, ori chiar din Rom$nia, ce se v@d ca }i „eterniza]i“ ^n istoriile literaturii, li se adaug@ nenum@ra]i in}i „specializa]i“ ca „stric@tori de limb@“, c@ limba-i liantul unui neam prin istorii...

Scriind un Epilog la «Negru pe alb», ^n «P@catele tinere]elor» (1857), C. Negruzzi ^}i d@ seama de sacrul raport dintre semnificant }i semnificat (teoretizat mai t$rziu, prin 1902, de Ferdinand de Saussure), „gluma lui lingvistic@“ dovedindu-se un admirabil text nonliterar: «Punem aici cap@t m@rturisirii noastre, r@m$n$nd a ne ar@ta restul p@catelor c$nd bhr@sbenios cr@Svaronr de la smtros – rucace pethu}tera] – pnroviac, sunt uflandics meresoc harsomaf. Velsr@mule oicianiir pentru c@ astromatrugal prenfizen subthocenci; otracsiv acum jerave]. LevinA]i hervitot nici odat@ remuval ! Cel bra@tue norsic, era arvromru pasne. Nini gol guvin pintre t@merseC. Trebui dar c@sm@ti]i pnroviae, dalcinor rucace epthrahae rolfrinamu gratamas. Scop montrica kersmet fericire îmdsot csOmirale într-un col mai bhr@svenios.»

Spre a-}i marca }i astfel „ie}irea definitiv@ din proletcultism“, Nina Cassian, poetes@ „de vaz@“ din Rom$nia comunist@ a „obsedantului deceniu“ (1948 – 1958 / 1964), dar }i a anului 1972 (stabilit@ dup@ Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989, la New York), „a inventat“ limba sparg@ ^n care scrie „fermec@toare sonete de adormit pisicile siameze“: Au înmorit drumatice miloave / sub rocul catinat de nitura}i. / At$]ia venizei de bori m@rga}i... / At$tea alne str@m@t$nd estrave... // Nicic$nd guluiul arfic, bunura}i / n-a tof@rit at$tea nerucoave. / Era pe c$nd cu veli }i alibave / Cozimiream pe-o }ait@ de gopa}i. // Dar azi mai tumn@rie-mi pare stena / Cu care goltul feric m-a cl@uns / {i zura-i ned@, mult elenteena... // Doar vit }i astrichie-n telehuns. / %mi zurnuie sub noafe melidena / {i linful zurnuie, r@uns, pr@uns...

Nu departe de abera]iile Ninei Cassian, se afl@ a}a-zi}ii poe]i, autori de opus-uri ^n dialect ca, de exemplu, cele dintr-o „arm$n-machedunicheasc@ limb$“, considerat@ de „intelighen]ia sud-dun@rean@ / balcanic@“ drept «fundul a limbilor indo-europeane» (StLfund, 3 sqq.); ei nu se afl@ pe acel prag al con}tiin]ei de unde limba literar@ se relev@ drept „aspectul cel mai ^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“ etc.; „puiziile“ Vanghei Mihanji-Sterghiu, din volumul «Tradzeri» (1992), scrise ^n limba valah@ / dacorom$n@, dialectul macedorom$n / arom$n, graiul shtip (din centrul Macedoniei de azi), sunt „de extrac]ie folcloric@“, „liricele“ acesteia netrec$nd de nivelul compara]iilor de tipul: Peanarga dorlu mi-anv@leashti / Ca p@durea c$nd s-usuc@... («Va mi tornu» – MStTr, 63); un talentat poet este valahul (macedorom$n) Vangheli Dzega (p$n@ la arm$nescul congres din anul 1998, de la Freiburg-Germania, semna Vanghel Zega; dar dup@ ce congresul freiburghez d@ruitu-i-a, gra]ie profesorului dr. V. G. Barba }. a., «Rezolutsie tra scriarea arom$neasc@», isc@le}te: Vangheli Dzega); din p@cate, poezia acestuia este aproape sufocat@, deoarece „^nc@ de la na}tere“, ^n loc de colier, are g$tul ^nf@}urat ^n cordonul ombilical al funiei rugos-dialectale, str$ng$ndu-se tot mai mult cu fiecare pas din priveli}te: Aesti zboar$ aoa, / ... / C$ di mult suntu t$cuti / Nu ari cari s-li zburasc$ / Sh-cu doru tuti s-li-aprind$. («Aesti zboar$ aoa»); Paradisu ! / Cu lilici / Pisti locu gioac$ ! («Desi ?»); Lja-mi di m$n$ / Shi du-mi tu munti. («Greani»); S-dz$tsemu... / Shi s-t$tsemu, c$ funea-i trapt@ / Largu stri simplul sinuru a nostru. (DzegT, 5 sqq.).

Din p@cate, auzim ^n ultima vreme, tot mai des, }i „crea]ii“ nonliterar-argotice, ori „maneliste“, }i la nordul Dun@rii, de la capitala Bucure}ti „la vale“, dar }i-n toate p@r]ile noastre: «– De unde-o avea, m$nca-te-a}, @sta, at$]ia bani, c@ adida}ii @ia s$nt ca nimica de 50 de parai, i-am v@zut io cu ochii mei ^n vitrin@ p@ Victoriei !... / – P@i nu s@ l@uda el, b@i, c@ unchiu-su e ba}tan ^n America ?!...»; ori: «B@ga-mi-a} pe g$t m@laiu', / Digulai-digu, digulaiu, / T@t liceu' m@ culcaiu, / Digulai-digu, digulaiu, / {i c$nd s-apropié Bacu, / Digulai-digu, digulaiu, / Pleo}c ! – dirigu }i babacu', / Digulai-digu, digulaiu...!» etc.
 Tip

(lat. typus; cf. fr. type)

Prin tip este desemnat personajul ce întruchipeaz@ „în cel mai bun mod“, „complex“, „cu for]@ expresiv@“, at$t caracterele / tr@s@turile indivizilor dintr-o categorie / serie, rod al stiliz@rii unor „elemente generale ale comportamentului uman“, c$t }i tr@s@turi proprii, unice, originale, f@c$ndu-l memorabil, inconfundabil, în fa]a tuturor celorlal]i din serie, ceea ce-i justific@ rostul, fiin]area estetico-literar@.

Tipurile literare sunt nenum@rate (noi prezent$nd aici doar 55): apaticul, arivistul, artistul, boierul „urbanizat“ / „monden“, boierul vechi / autohton, boierul venetic, burghezul, c@ut@torul-de-adev@r, c@ut@torul-de-dreptate, ciocoiul, colericul, copilul n@zdr@van, copilul-demonic, copilul-harnic, copilul-minune, copilul-s@rac, copilul-zeu, cotoroan]a (avarul-feminin, sau „baba absolut@“), criminalul-^n-serie, directorul }colii, disimulatul, flegmaticul, fratele vitreg, g$ngavul-politic, grobianul, impostorul, incestuosul, indecisul, infatuatul, inspectorul, mo}ierul, mucalitul, narcisistul, orfanul, patronul, poli]aiul, politicianul-demagog, proletarul, proprietarul casei, prostovanul, provincialul, s@racul, savantul, sclavul, senilul, slujitorul-viclean, tat@l-avar, t$rgove]ul / t$rgovea]a, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-biseric@, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-curent-religios (bogomilismul), tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-me}ter-de-geniu, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-seism / cataclism tectonic, tipul-grotesc, tr@d@torul-specializat, tuberculosul, ]@ranul etc. Astfel de tipuri fac obiectul de cercetare al tipologiei literare (infra).

 Tipologie literar@

(cf. fr. typologie)

Tipologia literar@ este o ramur@ a teoriei literaturii care studiaz@ diversitatea de personaje din literatura universal@, evolu]ia lor }i a „rela]iilor“ stabilite între ele, în func]ie de diferite doctrine estetice, rostul }i capacitatea lor în „producerea“ catharsis-ului, stabilirea claselor de tipuri literare (adic@ a tipologiilor: tipologia arivistului, avarului, demagogului, grobianului, încornoratului etc.) etc.

Marea revolu]ie tipologic@ este ^ncercat@ de expresionismul care aduce ^n oper@ / scen@ personaje ^ntruchip$nd concepte / idei, ca, de pild@, Lucian Blaga, ^n drama «Me}terul Manole»: un tip ^ntruchip$nd ideea de curent religios, bogomilismul (Stare]ul Bogumil), un tip ^ntruchip$nd ideea de me}ter de geniu (Manole), un tip ^ntruchip$nd ideea de biseric@ (Mira), un tip ^ntruchip$nd ideea de seism / cataclism tectonic (G@man) etc. Frecvente sunt }i tipurile psihologice: colericul, apaticul, flegmaticul etc.; sunt }i tipuri memorabile din perspectiva sociologiei: boierul-de-ba}tin@, boierul-monden, boierul-venetic, burghezul, haiducul, latifundiarul, proletarul, ]@ranul etc.; prezint@ interes }i tipurile etnice: albanezul, balcanicul, bizantinul, chinezul, evreul, gasconul, grecoteiul, japonezul, maurul, muscalul, olteanul, rusul, sco]ianul, ]iganul, valahul etc.; desigur, nu mai amintim arhicunoscutele tipologii ale clasicismului: tipologia avarului (la Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu), arivistului, c@ut@torului de adev@r (Oedip, Hamlet }. a.), tipologia c@ut@torului de dreptate „istoric@“, sau „burghezo-democratic@“ ({tefan cel Mare, Vlad [epe}, Gelu Ruscanu }. a.), tipologia ^ncornoratului etc.

  Titlu

(lat. titulus, „inscrip]ie“, „semn“, „denumire“, „drept“)

Titlul este cuv$ntul, sintagma, ori, mai rar, propozi]ia / fraza, care func]ioneaz@ ca „nume propriu“ în „cartea de identitate“ a fiin]@rii unui text destinat cicuitului „f@r@ frontiere“ în lumea Logosului.

Un titlu „bine ales“ ca s@ stea ^n fruntea unui articol, a unui studiu, a unei c@r]i, a unei sculpturi, picturi etc., rezum@, sugereaz@, oglinde}te ca esen]@, holografic, „^ntregul“ at$t dinspre „fa]a-oper@“, c$t }i dinspre „chipul-creator / autor“; el se comport@ „etimologice}te“ ca „semn“ / „marc@“, „pecete“, „inscrip]ie“, „etichet@“ etc. %n cumplitele vremuri de cenzur@, titlurile dintr-o cultur@, la o cercetare de suprafa]@ a stilurilor func]ionale, ^ndeosebi a celui beletristic }i a celui publicistic, par a fi „ve}tejite“; la o cercetare atent@ ^ns@, se observ@ }i marile rafin@rii stilistice – pu]ine, desigur, dar incandescente –, angajate de autori ^mpotriva cenzurii; izb$nzile apar]in numai autorilor militan]i, ^nzestra]i cu talent / geniu, cu superioar@ capacitate intelectual@ fa]@ de cenzorii ce, ^n Rom$nia anilor 1965 – 1989, aveau alese studii universitare }i „^nalte specializ@ri“ postuniversitare. %n ciuda cenzurii, exist@ }i nenum@rate cazuri de scriitori ce, ^n jocul „de-a }oarecele-autor }i cenzura-pisic@“ (exercit$ndu-se „direct“ prin redactorul de carte), au reu}it s@-}i impun@ titlul dorit; Ilie Rad, ocup$ndu-se de cenzura comunist@ ^n perimetrul titlurilor de c@r]i, ne ^ncredin]eaz@: «...cartea lui Nicolae Balot@, „Literatura absurdului“ (1971), s-a numit ini]ial „Lupta cu absurdul“, ceea ce putea fi o aluzie discret@ la absurdul epocii comuniste. Romanul lui Romulus Guga, „Nebunul }i floarea“ (1970), s-a intitulat „Iisus }i ceilal]i“ (titlu care a r@mas imprimat ^n subsolul unora din paginile interioare ale c@r]ii). Desigur, ^ntr-un stat ateist, un asemenea titlu religios nu mergea.» (RadSt, 102). „V$n@toarea de vocabule“ din sfera religiei se desf@}ura }i mai acerb ^n 1988, c$nd autorul prezentului dic]ionar a reu}it s@ publice, ^n ciuda cenzurii, al }aptelea volum de versuri, Verbul de m@rg@rint, la Editura Facla (director: Ion Marin Alm@jan; redactor: Marcel Tolcea), din Timi}oara; chiar dac@ distinsa cenzur@ ^mi t@iase versuri cu metafore ca «m$n@stiri de polen», «fotonii-preo]i» etc., ^n ceea ce prive}te titlul, «Verbul de m@rg@rint», desemn$nd, de fapt, „M$ntuitorul de m@rg@ritar“, a reu}it s@ ^n}ele vigilen]a „ochiului de ghea]@ al inimii“ executantului ceau}ist, chiar dac@ se }tia c@, la cre}tinii catolici, Verbul (Le Verbe) ^nseamn@ Iisus Hristos (Isus Cristos / Christos – cf. «Dic]ionar francez-rom$n», Bucure}ti, Ed. {tiin]ific@, 1967, p. 810). Holopoemul «Noul Turn Babel» (pe care l-am scris de prin mai 1965 }i p$n@ ^n 24 ianuarie 1967) are o istorie interesant@, direct-propor]ional@ cu polivalen]a sa lirico-semantic-sincretic@, „^n }apte nuclee“; ^l reproducem }i pentru a ilustra faptul c@ titlul – Noul Turn Babel – este sintagma care func]ioneaz@ ca „nume propriu“ în „cartea de identitate“ a fiin]@rii acestui poem trecut prin cenzurile a peste dou@ decenii de totalitarism ceau}ist:  ...%N ULTIMA STARE A MATERIEI...: Cer striat al sfintei mele ciuperci, / miriapozi c$t fulgerele – }i-acelea}i / furnici de crom, / }i spuma laptelui, printre argele, / }i nuferii negurii / pe limba vine]ie a norului de duminic@, / }i-aceia}i fotoni din lanternele zeilor / interfereaz@ spre ce]os periciclu, / printre corturi vremuite, intrate-n iz$n@, / s@ trec v@mile ierbii / ^n ultima stare a materiei... //  ...CUIE DE-ARAM~ COCLIT~...: Apele-mi c$nt@ ^n fluiere lungi, de piatr@, / fulgere se-ncaier@-n cutii solide, ermetice, / meridianele trec / prin inimile de aur ale Muntelui, / unde bubuie s$ngele, / zidari escaladeaz@ ceruri / pe scripe]i fic}i, de soare, pe rotile de lun@, / printre heliocentrice reptile – / mu}chii le zv$cnesc pe mandibule }i parietale, / circul@ pe liniile de tramvai ale tibiilor / f@r@ s@ bage ^n seam@ / semafoarele macilor din rotule; / zidesc umbrele so]iilor / care nu mai vin cu m$ncare prin ploi cu spume; / t$mplarii r@stignesc ^n ferestre fecioare, / b@t$ndu-le-n s$ni cuie de-aram@ coclit@... //  ...STELELOR GRAVIDE...: Pajuri supersonice cu mii de inimi }i aripi / car@ mun]ii-n gheare, la st@vilarele umbrei, / poart@-mi deschid, spre Salmo}, / printre coloanele unui infinit p@duros, de uraniu, / de-a lungul oului p@s@rii cu strig@t ^nalt, r@scolitor, / deasupra cerbilor, unde constela]ia sevelor / urc@-n brazi cu p$ine }i lapte; / de la pupitre de comand@, / sondorii, minerii, geologii, medicii abisului / iau pulsul }i temperatura planetelor; / g@rile curcubeielor / salut@ entuziaste, pe geamanduri, viitorul torid; / poe]ii poart@ colivii cu granguri de crom – / trimit stoluri, jerbe de fluiere, / ^naintea catargului ce duce-n galaxii de narcise / cocori]a din craniul piramidei; / galactopitecantropii / fac respira]ie artificial@ la nou@ argele, / ^mpl$nt$ndu-}i arterele-n c$mpuri magnetice, / dirijeaz@ a}trii sterpi / ^n orbitele stelelor gravide... //  ...TRADI[II SOLARE ABORIGENE...: Prin megafoane intergalactice / se-aude ultimul ordin de zi: / «P$n@ la terminarea zidirii prea-nt$rziate / a Turnului Babel, / conform %naltului Plan de Perspectiv@ Cosmic@, / n-ave]i voie s@ r@m$ne]i ^n urm@ ! / Chiar dac@ inima v@ p@r@se}te / }i-i penurie de combustibili, / ori de lumina noastr@ cea de toate zilele: / trimite]i-v@ scheletele-nainte ! / Nu v@ l@sa]i am@gi]i / de luxuriante z@pezi, de muzici ^ngere}ti ! / Nu v$na]i / forfotitoare p@s@ri de cea]@ / cu-aripile-nh@mate la carul tragic...!» / Lumin@ sublim@ ]$}ne}te din ochii savan]ilor / apleca]i asupra tainelor ce-}i arunc@ ancorele / ^n porturi terestre-radare, / cu invita]ii de nunt@ }i de botez / de pe insulele fertile numite Alfa-Centauri, / ^n sunetul unor tradi]ii solare aborigene... //  ...%N VREME CE MUN[II SE OU~...: %n Spintec@-Norul, ^n fa]a oglinzilor, / ^n Spintec@-Aurul, pe mese de por]elan, / stau la dispozi]ia copiilor / vaci de sticl@ rumeg$nd luminoasa iarb@ – / ugerele-s doldora de lapte. / M@ cuprind / fotonice bra]e de entuziasm / din ochii m@run]i ai r@c@neilor – / ^ntruchip@ri dorin]elor vegetale / c$nd holde m@noase sorb torente de-ozon / prin ploi albastre de ioni, de sunete calde. / Moa}tele martirilor-sfin]i / ^nviaz@-n mustul plaiurilor, / ^n s$ngele nestatornicilor navigatori / prin por]ile uraniului domestic. / Pe Calea Lactee trec ultimele / autocisterne galbene cu steaguri negre. / Clopo]ei se zbat / sub z@pezile ochilor mei – / }i Salmo} m$ng$ie cu }apte degete / domni}oara de Floarea-Soarelui / ^n vreme ce mun]ii se ou@...! //  ...DIN EL %NSU{I...: Carele serii se retrag / ^n cerul dedesubt, ^mpodobit / cu piei de soboli scurm$nd ^nc@ apusuri. / Turnul celest respir@-n f$nt$ni, / }i-n balcoane / flutur@ cearceafuri ^nstelate, / lumin$ndu-]i calea spre mine: / po]i veni / s@-mi speli osemintele-n fl@c@ri ! / Turnul, noul Turn Babel, / gheizer cu p@s@ri-phoenix, / putere a zborului din proprie cenu}@, / chiar dac@-l sugrum@ lujerii stelelor – / r$m@ t@iat@ peste mijloc, / iar@}i t@iat@, / continu$ndu-}i expansiunea / ^n toate direc]iile / p$n@ nu se mai vede / din El ^nsu}i... //  ...%NAINTEA %NCEPERII AUTODEVOR~RII, SINISTRA...: Cas@ ne este / sublimul arbore cosmic, / noul Turn Babel – / }i nu cunoa}te dec$t doi timpi: / devorarea }i autodevorarea. / Dar acum, iubito, / e ziua a }aptea: / autocontemplarea, ^nc$ntecul se cuvin / ca un iepure de p@p@die / pe harfa c$mpiei de rosa canina – / numai de n-ar ^ncol]i prea iute ^n mine / cancerul fotonilor, / c@ nici un fruct nu mi-a fost oprit / }i singura moral@ admis@ a fost a bunei lumini – / fereastr@ ^n moarte, / ^naintea ^nceperii / autodevor@rii, sinistra... Pe la ^nceputul lui februarie 1967, am trimis «Noul Turn Babel» }i ^nc@ un poem («Destina]ii confiden]iale») criticului Vl. Streinu, pe adresa redac]iei revistei bucure}tene «Luceaf@rul», unde sus]inea s@pt@m$nal rubrica «Distinguo». De}i modernismul resurec]ional era ^n plin av$nt, m-au surprins totu}i promptitudinea r@spunsului dat de marele critic }i generozitatea aprecierilor de sub titlul «Ghiocei», din «Luceaf@rul», num@rul din 18 martie 1967; despre «Noul Turn Babel», sublim@ metafor@ a absurdit@]ii construc]iei societ@]ii socialiste multilateral dezvoltate, sortit@ e}ecului, dup@ cum dovedit-a istoria, ^n anul 1989, desigur, cu pruden]@, marele critic scrie: «Imaginea arbitrar@, dar uneori }i revelatoare, rota]ia timpilor }i a spa]iilor ^ntr-un v@lm@}ag obscur, de}i pe alocurea constelat, propulsia liric@ neobosit@, av$nd totu}i ca punct de gravita]ie din nou p@m$ntul dacic, s$nt de asemenea de re]inut din Noul Turn Babel. De data aceasta, o lume de me}teri-schelete, zidari, dulgheri }i salahori, nesupraveghea]i de nici un arhitect, construiesc turnul, care e poate al unei sublime absurdit@]i. %n am$ndou@ poemele, gestul liric larg, expresia vociferant@ }i haotismul impresiilor par s@ provin@ din declama]ia super-hugolian@ a lui Lautréamont, dup@ cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent ^n ton, ^n fantasticitatea reprezent@rilor }i ^n recuren]a apostrofei.» (SPcl, IV, 92). Pentru secven]a a IV-a, ...Tradi]ii solare aborigene..., unde s@geata ]inte}te clar discursul dictatorului, cenzura nu a permis publicarea holo-poemului ^n volumele: «Munte» (Bucure}ti, Ed. Eminescu, 1972), «%nc$ntece» (Buc., 1979), «Zoria» (Buc., Ed. Cartea Rom$neasc@, 1980), «Lilium breve» (Buc., Ed. Eminescu, 1981), «Peregrinul ^n azur» (Craiova, Ed. Scrisul Rom$nesc, 1984); dar dup@ 17 ani de la semnalarea de c@tre Vl. Streinu, holopoemul «Noul Turn Babel», integral, a v@zut lumina tiparului ^n revista «Transilvania» (Sibiu – redactor }ef: Mircea Tomu} –, anul XIII / XC, nr. 6, iunie 1984, p. 30 sq.); ^n volumul «Verbul de m@rg@rint» (1988), cenzura a admis doar publicarea secven]ei a 6-a, «...din El ^nsu}i...», dar numai sub titlul «Carele serii...». Din istoria titlurilor de c@r]i supuse cenzurii ceau}iste, Ilie Rad ne mai dezv@luie: «Acela}i lucru s-a ^nt$mplat }i cu lucrarea lui Mircea Iorgulescu, Marea tr@nc@neal@, devenit@ Eseu despre Caragiale (reeditarea postdecembrist@ a restabilit titlul ini]ial). Filmul lui Sergiu Nicolaescu, consacrat lui Mircea cel B@tr$n, s-a numit Mircea cel Mare. Ideologii regimului }i-au dat seama c@ doar Nicolae Ceau}escu putea fi asociat cu un asemenea calificativ, astfel c@ titlul filmului a fost cenzurat, r@m$n$nd doar Mircea. %n fine, piesa lui Teodor Mazilu, Pro}tii sub clar de lun@, a ap@rut pe afi}e doar ^n varianta Sub clar de lun@, pentru ca nu cumva cineva s@ fac@ vreo leg@tur@ ^ntre „pro}ti“ }i „iubi]ii conduc@tori“ ai Rom$niei...» (RadSt, 102). Deosebit de interesant@ – „^n materie de titlologie“ – este }i bogata tipologie a titlurilor, din care semnal@m: titlul clasic (sau tradi]ional – care atrage aten]ia receptorului asupra con]inutului: «Ciocoii vechi }i noi sau ce na}te din pisic@ }oarici m@n$nc@» de N. Filimon), titlul-citat («%. P. S. Bartolomeu Anania: „Biserica nu va face politic@, ^ns@ va ajuta ca politica ]@rii s@ fie f@cut@ de cei mai buni“ – apud RadSt, 107), titlul-derutant («Ozeneul din P@durea Verde»), titlul-pancart@ («Mohora }i cu Verde] / Au un viitor m@re] !»), titlul-parafraz@ (dup@ un proverb / zical@: «Cine compenseaz@ azi un ou, m$ine compenseaz@ un bou» – apud RadSt, 110; «Apa trece, bivolii r@m$n», «Unii tot cu sapa, al]ii tot cu mapa» etc.), titlul pseudo-încriptat («M$n@stirea Secu», t$lm@cindu-se ^n „m$n@stirea securit@]ii ceau}iste“, ^n „colaborarea ^ntre clerici }i securi}ti“ – cf. RadSt, 106; «Pedeserizarea ]@rii» – de la ini]ialele partidului de guvern@m$nt: PDSR) etc.
 Topos

(gr. topos, „loc“)

Din perimetrul structuralismului, prin topos este desemnat@ o „configura]ie stabil@“, alc@tuit@ din mai multe motive (motivele fiind considerate „cele mai mici particule ale materiei tematice“, cele mai mici unit@]i semnificative ale textului, care „cimenteaz@“ succesiunea epic@, temporal@ }i cauzal@ a evenimentelor).

Toposul structuralist „se înrude}te cu motivul folcloric“; «unii topoi caracterizeaz@ întreaga literatur@ occidental@ (E. R. Curtius a cercetat „lumea r@sturnat@“, „copilul b@tr$n“ etc.), al]ii sunt caracteristici unui anumit curent literar» (DTL, 286).

 Totimo}ism

(de la litera thothymos / totimo}, – T – , din alfabetul pelasgo-daco-thracic / dacorom$nesc-arhaic, simboliz$nd „sacrul ^ntreg cosmic“, pe Samasua / Samo}, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, + suf. -ism)

Totimo}ismul este alitera]ia care const@ în repetarea „obsesiv@“ a lui t (totimo}), îndeosebi, ca sunet (liter@) ini]ial(@), p$n@ la „induc]ia semantic@“ a simbolului, a lui Dumnezeu ca sacru întreg cosmic din care dacii, „epo]i“ în Zalmoxianism, considerau c@ fac parte (cf. CDCD, 141 sqq.).

Cel mai interesant totimo}ism ^l ^nt$lnim ^nc@ din orizontul anului 400 d. H., la str@rom$nul Aethicus Dun@reanu (d'Ister), ^n lucrarea transmis@ p$n@ ^n zilele noastre, Cosmografia: «Unde parabolam enigmatibus suis adsumptam ait: Terrorem terribilem, tot terrarum trivialis torghinavi (Trim)arcem, turma tergiversantium titillat, turgentium titubata tela tandem trutinata, tritura toracem tacto mucronis. Trimarcia, Thafros, Alces tumultuantes tantila tenus turma tyronis temporum. Tura tantopere Tulchus triararum tonantium tenit, Malancinorum titanistria telora Murginum.» (AethC, 162 sq.; cf. VAeth, 42 / CDCD, 143).

 Tradi]ie

(lat. traditio, „transmitere“)

Tradi]ia înseamn@ tot ce se transmite de la o genera]ie la alta, în cadrul clanurilor / grupurilor, p@turilor, claselor sociale, popoarelor, na]iunilor etc., ca ansamblu / totalitate de c@r]i, comori, credin]e, cutume, datini, idei, mesaje artistice, moravuri, obiceiuri, structuri }i mijloace de expresie, tezaure (aur@rie, argint@rie, nestemate) etc.
  Tradi]ionalism

(cf. fr. traditionalisme)

Tradi]ionalismul desemneaz@ – în art@ / literatur@ – ata}amentul fa]@ de valorile trecutului, sau tradi]ionale, „negarea“ procedeelor, a tendin]elor }i a valorilor moderne / moderniste.

%n literatura cult@ rom$n@, tradi]ionalismul s-a manifestat ^n mod deosebit la sf$r}itul secolului al XIX-lea, ca rea]ie antiparnasian@ }i antisimbolist@ etc.

Fire}te, celebra querelle des anciens et des modernes, din 27 ianuarie 1867 ^ncoace (de c$nd Ch. Perrault a rostit la Academia Francez@ poemul Le siècle de Louis le Grand, prin care proclama superioritatea contemporaneit@]ii fa]@ de antichitate, a modernului / „modernismului“ fa]@ de clasic / „tradi]ionalist“), prive}te }i ultimul secol, cum }i pe cele din viitorul literaturii rom$ne / universale. „G$lceava“ / „cearta“ vizeaz@ eterna „delt@ a artelor / }tiin]elor“, c@ci ochiul devenirii – indiferent de voin]a arti}tilor – r@m$ne mereu, nostalgic-a]intit ^n limpezimile dinspre izvoare, ^n aria unde se arat@ inefabila lucrare a profundei re]ele de vase comunicante dintre filonul „mereurit-modern“ / „modernist“ }i cel „permanent-clasic“ / „tradi]ionalist“. Cercet$nd cu aten]ie }i spiralele galaxiilor literare, ^n p@relnica }i prea-repedea lor rotire de la „r@s@rit“ la „apus“, avem pl@cuta surpriz@ s@ constat@m c@, ^ntr-adev@r, ceea ce se arat@ ast@zi modern / „modernist“ se ^nf@]i}eaz@ peste veac destul de clasic / „tradi]ionalist“, gra]ie superbei lucr@ri a verbului a deveni, numit@ }i „clasicizare“; ceea ce „se ^nvultura“ la ^nceputul secolului al XX-lea drept „modernism“ arghezian, bacovian, blagian, barbian etc. se relev@ acum, dup@ „^nchiderea“ mileniului secund, drept „clasicism“ / „tradi]ionalism“ arghezian, bacovian, blagian, barbian etc. Dintotdeauna, ^n arte, ^n poezie ^ndeosebi, tradi]ionalismul pare a semnifica „negarea“ valorilor, a procedeelor }i a tendin]elor moderne / „moderniste“, „negare“ calificat@ de „adversarii violen]i“ drept „politic@ reac]ionar@ cultural@“, „conservatorism nociv“ etc.

„Modernistul“ E. Lovinescu observa dup@ primul r@zboi mondial (1914 – 1918), veridic desigur, c@ «procesul de emancipare a conceptului estetic din simbioza „culturalului“, sub cele dou@ forme ale etnicului }i eticului, dezl@n]uit cu at$ta violen]@ la ^nceputul veacului este pe cale de a se des@v$r}i ^n con}tiin]a artistic@ a scriitorilor; dac@ sub forma lui agresiv@ }i exclusiv@ s@m@n@torismul ca }i poporanismul au devenit inactuale, nu ^nseamn@ ^ns@ c@ spiritul ce le ^nsufle]ea nu tr@ie}te }i azi sub alte forme potrivite momentului istoric; ^n definitv, cele dou@ for]e prezente ^n orice literatur@ }i ^n orice epoc@, spiritul creator de ^nnoire }i spiritul de conservare, d@inuiesc, cum era }i natural, }i se grupeaz@ ^n jurul a dou@ mi}c@ri }i a dou@ reviste principale, G$ndirea }i Sbur@torul, sub numele de tradi]ionalism }i modernism...» (LScr, 6, 46; s.n.). A}adar, pentru literatura rom$n@ din primele decenii ale secolului al XX-lea, ^n sens restr$ns, prin tradi]ionalism se ^n]elege ^n primul r$nd: s@m@n@torism, poporanism }i g$ndirism.

Chiar dac@ lirica rom$neasc@ dintre anii 1960 / 1965 }i 1989 / 2000 st@ sub pecetea cvasi-general-modernist@, criticii literari au relevat }i c$teva elemente „tradi]ionaliste“, ^ntruc$t, dup@ cum sublinia }i Ion Pop, chiar ^n perioada ce a urmat „obsedantului deceniu“ stalinist-cultural al ruperii de trecut, c$]iva interesan]i creatori «aduc ^n poezie o sensibilitate tipic „rural@“, un depozit de experien]e suflete}ti crescute din ambian]a spiritual@ a satului, cu tot ceea ce o astfel de zon@ de sensibilitate presupune; mai ^nt$i Nicolae Labi}, apoi Ion Gheorghe, Ioan Alexandru }i, oarecum ^n umbra lor, Gheorghe Pitu] ori George Alboiu continu@ ^n crea]ia lor acel „sentiment al p@m$ntului“ caracteristic, cu conflictele }i tensiunea pe care o implic@ orice moment de tranzi]ie, nu lipsit de disloc@rile }i rupturile cele mai dramatice; descoperirea realit@]ii „citadine“ atrage uneori atitudinea jubilatorie, generat@ de spectacolul marilor comunit@]i, al agita]iei unei lumi fascinate prin dinamic@ }i intensitatea tr@irilor, dar nu mai pu]in determin@ un anume (cunoscut }i el, din tradi]ia liricii noastre) sentiment de „^nstr@inare“ ori de nostalgie a „originilor“» (PPg, 34).

Criticul literar Mircea Tomu}, abord$nd «ardelenismul poeziei lui Ion Brad», semnaleaz@ la respectivul poet «fidelitatea fa]@ de tiparul provincial tradi]ional» (TILP, 179); acela}i critic mai relev@ ^n poezia lui Ion Horea, pe l$ng@ „^nsu}irea poliedric@ a versului“, cu „fe]e“ hora]iene, bucolice / idilice, apolinice etc., un «corespondent ^n Priveli}tile lui Fundoianu, ^n sonoritatea lor consistent@, obsedant@ prin inspirata asociere a principiului riguros metric cu disponibilit@]ile expresive ale licen]ei, ^n con}tiin]a profund@, dincolo de limitele individualului, a permanen]ei }i continuit@]ii, ^n tema simbol predominant@, p@m$ntul, }i, aspectul de care ^n clipa de acum a analizei avem nevoie, ^n chinuitoarea }i niciodat@ absenta ispit@ de a tr@da formula predominat@.» (TILP, 199 sq.); tradi]ionalism voiculescian este eviden]iat }i la Constan]a Buzea: «%n modul cum autoarea implanteaz@ imaginea ^n articula]ia precis@ a versului, ^n func]ia ei muzical@, dar }i ^n mecanismul imaginii ^ns@}i, mecanism ce sconteaz@ pe balansul }i transferul de semnifica]ii dintre abstract }i concret, ^n fine, ^n rolul rezervat elementului naturist, pornit de la valoarea de simpl@ nota]ie }i ajuns la aceea de factor al unei viziuni animiste, Constan]a Buzea ^l continu@ pe Voiculescu» (TILP, 216); „o coordonat@“ a poeziei lui Petre Stoica, ^n «spa]iul unic al copil@riei», al «vechiului t$rg din Banat», se relev@ ^ntr-o interesant@ vecin@tate Pillat-Fundoianu (cf. TILP, 232).

„Modernizarea“ tradi]ionalismului se ^nregistreaz@ }i la poe]ii „promo]iilor“ din ultimele dou@ decenii ale secolului al XX-lea; ^n acest sens, dr. C. Michael-Titus (Londra) semnaleaz@, ^n mai 1985, un manifest literar al paradoxismului „lansat“ de Ion Pachia Tatomirescu, o dat@ cu placheta Peregrinul în azur (v. supra – manifest), manifest ce sugereaz@ }i o imperioas@ „^nnoire a tradi]ionalismului“; ^n anul urm@tor, C. Michael-Titus remarca la autorul respectiv: «Ion Pachia Tatomirescu face ^nc@ parte din categoria „tinerilor poe]i“; ^n versuri, acest scriitor rom$n din Banat urmeaz@ calea modernismului imagist care permite ^mp@carea poeziei rom$ne contemporane cu „ars gratia artis“» (MTM, 27); peste numai trei ani, ^ntr-o cronic@ literar@ la Verbul de m@rg@rint de I. P. Tatomirescu (1988), dr. C. Michael-Titus, eviden]iaz@ dinspre «(...) mal du ciel – dorul de cer – la poe]ii europeni. %n acest sens, da, ^l ^n]eleg pe poetul Ion Pachia Tatomirescu, c@ci ^n felul ^n care se exprim@ el ^n lumea poeziei nu s-au exprimat }i nu se exprim@ dec$t cei ce au dorul de cer. Cerul lui Ion Pachia Tatomirescu pare s@ fie forma variat@ sub care se prezint@ o defini]ie sau un sens oarecare ^n mintea poetului ^n stare de „revela]ie“, cum spuneau poe]ii hermetici florentini. De}i afirma]ia mea ar putea s@ par@ cam abstract@, eu g@sesc c@ ea este perfect ilustrat@ de poemul Despre pas@rea adev@rului, primul poem din volumul Verbul de m@rg@rint, pe care ^l am ^n fa]a mea: Pas@rea adev@rului / cu stea de rubin în plisc a venit / în bradul din sufletul meu – / }i-au înmugurit gr@dinile vocalelor, / }i-au înflorit zorile substantivelor, / }i-au rodit livezile verbului a fi / mai sus de taifun }i de grindin@... Acest poem ]ine loc de prefa]@ dar este ^n acela}i timp }i un fel de confesiune pe care autorul o face cititorului pentru a-i spune cine este }i ce vrea. Din nou, sunt poeme – ^n placheta men]ionat@ – care vin s@ confirme aser]iunile de mai sus. Poetul ne spune: Limba este un fluviu sacru – / r@zboinicul ce bea din apele-i limpezi / se face nemuritor... {i g@sim pe acest „r@zboinic“ implor$nd cuv$ntul ^n poemul «Auzi-m@, Tu, Cuv$ntule...»: Auzi-m@, Tu, Cuv$ntule, rogu-m@ [ie, / de umple-mi vasele cu vin mai sus de cuget – / c@ somnul Tu îmi dai, c@ îmi aba]i / apele cu pe}tii aurului peste pleoape...! Pentru ca ^n pagina urm@toare s@ g@sim pe acest „ucenic“ al evangheliei poetice zic$nd pentru sine ^nsu}i: Mai viersuit fie Cuv$ntul – / lumin@ mie pretutindeni, / sosit spre omenie / cu lujeri între din]i sf$}ietor-de-albi ! [...] Poetul asociaz@ iubirea cu lumina – }i ambele sunt greu sau chiar imposibil de g@sit; el las@ pe receptor s@-}i afle r@spunsul ca ^n poemul Totu}i, mai caut }i m$ine... %n poemul %nc$ntec pentru o iubire }i o lumin@, m@rturise}te: s@ mai simt aripi înmugurind }i deschiz$ndu-se / dintre omopla]i, / pentru o iubire }i o lumin@...! Aceast@ „lumin@“ are o gramatic@ a ei atunci c$nd este aplicat@ iubirii – }i poetul ne-o dest@inuie}te ^n «Ecou din gramatica elementar@ a luminii»: A} vrea s@-]i declin – cu articol hot@r$t – inima, / ori fragii fo}nind sub prigorii de in... / A} dori s@-]i conjug – la modul imperativ – sufletul, / sau vioara-nf@}urat@-n pielea amurgului – / ni}te sufixe, ni}te prefixe, schimbarea / categoriei gramaticale a luminii... Se reg@se}te cu „lumina“ lui, ^nso]itoarea iubirii, ^n poemul %n iubire-i izvorul cu firul de aur, unde, ^ntr-o veritabil@ simfonie de imagini, ^ncheie: c@-n iubire-i izvorul cu firul de aur... Lumina este al@turi de aur un „dar“ al naturii poetice din universul lui Ion Pachia Tatomirescu: Verbul de m@rg@rint – / ca un buldozer de aur printre ruinele / verbelor putrede, / las@ temelie curat@ pentru }antierul / Bunei Lumini... Tradi]ionalismul }i iubirea satului natal, ^n poezia rom$n@, a devenit o banalitate respectabil@ – }i, se }tie, o astfel de situa]ie omoar@ poezia. La Ion Pachia Tatomirescu nu se ^nt$mpl@ acest lucru, de}i are un poem intitulat La marginea satului meu, ^n ^ntregime o str@lucit@ reu}it@ poetic@ ^n tradi]ionalism }i ^n iubire de sat, a}a cum este practic imposibil s@ se g@seasc@ ^n literatura contemporan@; clasicii rom$ni au epuizat cu mult talent }i cu mult@ dragoste rom$neasc@ toate posibilit@]ile poetice ale acestor teme – aproape toate – c@ci Ion Pachia Tatomirescu ne aduce ^n modernitatea poeziei rom$ne}ti la o form@ original@ a tradi]ionalismului: La marginea satului meu cu oase de z@pad@, / este morm$ntul Bunicii Floria... / Cea mai vie stea lunecat-a-n genune, / c$nd i-au a}ternut pat de argil@... / „– Bunic@ Floria, ]i-a} ridica un obelisc de granit suedez, / dar n-am at$]ia bani...! [i-a} ciopli un soare de marmur@ / c$t cerul, dar n-am at$ta piatr@, nici dalt@...! / Am sculptat o piatr@ neagr@, de r$u, în form@ de leb@d@, / ]i-am ridicat o m@n@stire de cuvinte, zidindu-mi umbra, / cu turle-n}urubate-n inima Carului Mare...!“ / Umbra turnurilor – pe valea cu viorele / }i curcubeu neîntrerupt...! {i ca s@ ne spun@ c@ el crede – continu@ s@ cread@ – ^n eternitatea satului lui, ^ncheie: Satul meu are tot mai multe oase de z@pad@ / }i sfideaz@ anotimpurile... Cu mult talent ne duce }i-n lumea revolu]iei tehnologice a secolului nostru, ca ^n poemul «Pe-aceast@ c$mpie de aram@»: Ceasul t@u electronic / func]ioneaz@ cu poemele mele... / Secundele – cu care calci în moarte – / sunt marcate de inima poemului meu..., sau: Fulgerul ce despic@ por]ile m@tcii – / are fotonii poemului meu..., sf$r}ind cu un sentiment de totdeauna: Pe aceast@ c$mpie de aram@, / te-amenin]@ }ansele de-a te transforma în poezie... [...]» (MTTr, 161 sqq.).

Un anume tradi]ionalism mesianic – dar }i clamoros – se ^nregistreaz@ }i ^n volumele lui Adrian P@unescu de dincoace de Istoria unei secunde (1971).

Reviste interbelice promotoare ale tradi]ionalismului. Revista G$ndirea (Cluj-Napoca, 1 mai 1921 / Bucure}ti, decembrie 1922 – 1944) }i gruparea g$ndirist@ (v. supra – g$ndirism) au jucat un rol deosebit ^n ^nr@z@rirea neasemuit@ a tradi]ionalismului rom$nesc din secolul al XX-lea. %n afar@ de revista «G$ndirea», dup@ cum sublinia }i E. Lovinescu, au mai existat c$teva notabile reviste: «n-au lipsit, fire}te, }i alte publica]ii ^n linia a}a-zis tradi]ionalist@, mai cu seam@ ^n provincie, unde „;tradi]ionalismul“ sau „culturalismul“ ^nflore}te» (LScr, 6, 47); criticul men]ioneaz@ ^n acest sens: Junimea literar@, cea reap@rut@ dup@ 1923, Junimea Moldovei de Nord, editat@ ^n Boto}ani, de la 5 ianuarie 1919, p$n@ ^n aprilie 1921, Lamura (1919), N@zuin]a (Craiova, aprilie 1922 – 1926), Datina (Drobeta-Turnu Severin, 1923 – 1932), «Flamura lui Marcel Romanescu» (de la Craiova); la Suceava, ^n 1926, era de remarcat revista F@t-Frumos, tip@rit@ prin grija lui Leca Morariu; la Cluj-Napoca, din februarie 1930, s-a distins revista Darul vremei; au mai ^mbr@]i}at programul tradi]ionalist-g$ndirist revistele: Ramuri (Craiova, martie 1919 – aprilie 1929), Familia (Oradea, 1926 – 1929), Ac]iune }i reac]iune (1929 – 1930), Axa (1932 – 1933), Floarea de foc (Bucure}ti, 1935 – 1942), Linia dreapt@ (Bucure}ti, 1935 – 1938), Ideea rom$neasc@ (1935 – 1937), Vestitorii (1936) etc. }i cotidienele: Curentul, Cuv$ntul etc. (cf. RotIst, IV, 127).

Tradi]ionalismul din secolul al XX-lea în istoriile literare. Numero}i sunt poe]ii care ilustreaz@ filonul de aur al tradi]ionalismului dacorom$nesc din secolul al XX-lea. %n Istoria literaturii rom$ne contemporane 1900 – 1937, E. Lovinescu consider@ ca reprezentan]i ai poeziei tradi]ionaliste rom$ne pe Nichifor Crainic, Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga, G. Murnu, Sandu Tudor, Marcel N. Romanescu, Radu Gyr, N. I. Herescu, Zaharia Stancu, N. Crevedia, V. Cioc$lteu, D. Ciurezu }i Radu Boureanu (cf. LScr, 6, 84 – 98). George C@linescu, ^n monumentala Istorie a literaturii rom$ne de la origini p$n@ în prezent (1941), re]ine urm@torii tradi]ionali}ti ai „momentului 1923“, ce se distingeau prin „autohtonizarea simbolismului“, prin „poezia roadelor“ etc.: Ion Pillat, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, D. Ciurezu, Zaharia Stancu }i Teodor Mur@ra}u (cf. CILR, 857 – 871). Tratatele de istoria literaturii rom$ne ap@rute ^n a doua jum@tate a secolului al XX-lea, evit$nd cenzura de tip stalinist / ceau}ist, ori respect$nd „interna]ionalismul proletar“ etc., nu mai acord@ capitole speciale tradi]ionali}tilor; de exemplu, ^n 1974, Ov. S. Crohm@lniceanu, ^n volumul al II-lea al lucr@rii Literatura rom$n@ între cele dou@ r@zboaie mondiale, comenteaz@ poezia tradi]ionalist@ a lui Ion Pillat, Adrian Maniu, Zaharia Stancu, D. Ciurezu, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, N. Crevedia, Virgil Carianopol, Emil Giurgiuca, Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Lesnea }i I. Valerian ^n capitolul Poezia chtonic@; lui Tudor Arghezi, tradi]ionalistul excep]ional al secolului, ^i rezerv@ capitolul Miracolul arghezian; Al. Philippide, alt important tradi]ionalist, este prezent, al@turi de Lucian Blaga, ^n capitolul Poezia sentimentului cosmic }i a fiorului metafizic; Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, {tefan Neni]escu }. a. se afl@ ^n capitolul Lirica sensibilit@]ii religioase; ^n capitolul Noul patos social activist, se ^nt$lnesc Aron Cotru}, Ion Th. Ilea, Radu Bucov Emilian, Mihai Beniuc }i Miron Radu Paraschivescu (cf. CrohL, II); la criticul literar Eugen Simion, ^n Scriitori rom$ni de azi (vol I – IV), poe]ii tradi]ionali}ti, ^n majoritatea lor, desigur, creatori de opere reprezentative, }i ^n / din a doua jum@tate a secolului al XX-lea, sunt aborda]i ^n capitolul Poezia neoclasic@ – Emil Giurgiuca, Virgil Carianopol, Iulian Vesper, Alexandru Andri]oiu, Al. C@prariu, Ion Horea (cf. SSra, IV, 75 – 128), ori ^n altele: poetul Tudor George, ^n capitolul Momentul ’45 – ’47. Addenda (SSra, IV, 49 sqq.), poetul Ioan Alexandru (care a trecut de la expresionismul volumelor publicate ^ntre 1964 }i 1970, la tradi]ionalismul remesiano-ambrozian al liricii Cre}tinismului), ^n capitolul Poezia social@ }i cosmic@. Expresionism ]@r@nesc (SSra, I, 226 sqq.) etc.; Ion Rotaru, ^ntr-O istorie a literaturii rom$ne, vol. IV, din 1997, volum consacrat literaturii noastre interbelice, abordeaz@ poezia lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, D. Ciurezu, N. Crevedia }. a. ^n capitolul «G$ndirismul» (cf. RotIst, IV, 127 – 150), trece pe Ion Pillat, pe Vasile Voiculescu, pe Adrian Maniu }. a. ^n capitolul «Marii poe]i ai secolului» (cf. RotIst, IV, 151 – 290), analizeaz@ poezia lui Ilarie Voronca }i B. Fundoianu ^n cadrul «Avangardismului» (cf. RotIst, IV, 110 – 117). Ie}irea conceptului de tradi]ionalism din „conul de umbr@ al stalinismului cultural“, repunerea termenului ^n circuitul firesc al istoriilor literare se relev@ destul de recent, la {tefan N. Popa, ^ntr-O istorie a literaturii rom$ne din Voivodina, tip@rit@ la Panciova-Serbia, ^n 1997, unde ^nt$lnim }i capitolele: Perpetuarea tradi]ionalismului (despre poezia lui Ion B@lan – POist, 47 sqq.), Tradi]ionali}tii ( despre poe]ii: Ion Marcoviceanu, Mihai Condali, Iulian Bugariu, Cornel B@lic@ }. a. – POist, 117 – 150), ori Noul tradi]ionalism (despre Miodrag Milo}, Aurora Rotariu Planjanin }. a. – POist, 269 – 286).
 Tragedie

(lat. / grec. tragoedia / tragodia, „c^ntecul ]apului“)

Tragedia este specia genului dramatic, în care protagonistul, un excep]ional individ cu principii s@n@toase, un superior ins ideal-uman, angajat într-un puternic conflict cu ostilu-i destin, cu vitrega-i soart@, cu zeii cei r@i, cu neîmbl$nzitele stihii, cu prost-întocmita ordine existen]ial@ a lumii etc., întotdeauna î}i afl@ deznod@m$ntul murind, dar valorile din înaltele / solemnele sfere – pentru care a militat o via]@ – biruind }i ve}nic tr@ind.

Deosebit de interesant@ este }i „prima defini]ie“ a tragediei, dat@ – ^n «Poetica» – de Aristotel (384 – 322): «Tragedia este imita]ia unei ac]iuni alese }i ^ntregi, de o oarecare ^ntindere, ^n grai ^mpodobit cu felurite soiuri de podoabe, osebit dup@ fiecare din p@r]ile ei, imita]ie ^nchipuit@ de oameni ^n ac]iune, nu povestit@, }i care st$rnind mila }i frica s@v$r}e}te cur@]irea acestor patimi (catharsis)» (^n traducerea lui D. M. Pippidi – apud DTL, 447). %n „decaedrul de aur“ al tragediei antice se ^nr@z@resc neasemuit: «Prometeu ^nl@n]uit», «Orestia», «Cei }apte ^mpotriva Tebei» }i «Per}ii» de Eschil (525 – 456 aprox.), «Antigona», «Oedip / Edip rege» }i «Electra» de Sofocle (495 – 405 aprox.), «Andromaca», «Ifigenia ^n Aulida» }i «Troienele» de Euripide (480 – 406). Dup@ culmina]ia-i antic@, specia re^nflore}te ^n vremea Rena}terii engleze, prin W. Shakespeare («Hamlet», «Regele Lear», «Macbeth» etc.), }i ^n timpul clasicismului francez, prin P. Corneille («Cidul», «Hora]iu»), prin J. Racine («Andromaca», «Fedra»); notabil@ este }i tragedia „iluminist-francez@“, «Meropa», de Voltaire.

  Tragic

(cf. fr. tragique, „zguduitor“)

Tragicul este categoria estetic@ prin care se exprim@ un conflict proiectat într-un deznod@m$nt cu înfr$ngerea protagonistului purt@tor / simbol al unei valori umane, „catastrofa“ raport$ndu-se cu necesitate la existen]a unui sistem axiologic, înc$t credin]a în idealul / simbolul reprezentat de protagonist, nu numai s@ purifice con}tiin]ele, ci }i s@ se perpetueze, mobiliz$nd capacit@]ile eroice ale omului.

Aceast@ categorie estetic@ s-a manifestat ^n mai toate artele, dar cea mai deplin@ expresie a tragicului se relev@ ^n literatur@, ^n specia dramatic@ a tragediei. Hegel considera «ca surs@ a tragicului ciocnirea a dou@ for]e etice egal de ^ndrept@]ite a exista, fiecare put$ndu-se realiza numai neg$nd-o }i lez$nd-o pe cealalt@ }i devenind vinovat@ din aceast@ cauz@»; }i, dup@ aprecierea lui Schlegel, «subiectul tragediei e o lupt@ ^ntre existen]a extern@ finit@ }i aspira]ia interioar@ infinit@»; «ini]ial, subiectul tragediei era extras din materia mitic@ a vie]ii }i mor]ii lui Dionysos, apoi s-au ad@ugat vie]ile }i faptele eroilor, cu introducerea unor momente psihologice }i imprimarea unor tendin]e explicative: omul sufer@ sau e o juc@rie ^n m$na unor for]e mai puternice dec$t el, ^n lupta cu destinul.» (DTL, 447 sq.).

 Troheu

(cf. fr. trochée < gr. trohaios, „alerg@tor“)

Troheul este o unitatea ritmic@ bisilabic@ în care accentul cade pe prima silab@ (