Ion pachia tatomirescu I dum

 v).

(v. supra – ritm)

 Trop

(lat. tropus, „^ntors@tur@“; cf. fr. trope)

Prin trop se în]elege figura de stil prin care se opereaz@ o modificare în plan „structural-no]ional“.

%n categoria tropilor intr@ metafora, metonimia, sinecdoca etc.; a}adar, printr-un trop „se modific@ sensul cuvintelor“; clasica retoric@ vede ^n tropi o modificare a raportului semnificant – semnificat; structuralismul consider@ tropul drept «interac]iunea dintre diferite sensuri posibile ale semnificantului, care trimit pe r$nd la un alt semnificat.» (DTL, 454).

 Umanism

(cf. fr. humanisme)

Umanismul desemneaz@ curentul cultural ce are în nucleu antica idee fundamental@ a perfectibilit@]ii fiin]ei umane – „paideia“ / „humanitas“ –, idee accentuat@ din zorii Cre}tinismului european, afirmat@ în „prima Rena}tere“, cea din Europa Carpato-Dun@reano-Balcanic@, sau „Rena}terea Valah@“, de la împ@ratul dacorom$n Constantin cel Mare (306 – 337) }i p$n@ la împ@ratul dacorom$n Focea (602 – 610), idee „obturat@“ / „ocultat@“ de migra]iile euroasiatice în spa]iul Daciei / Dacorom$niei, adic@ în Europa Nord-Pontic@, Sud-Estic@ }i Central@, dintre secolele al VII-lea }i al X-lea, idee „obturat@“ / „ocultat@“ apoi de Schisma cea Mare (16 iulie 1054) }i de obscurantismul evmezic ce i-a urmat, spre a fi reînviat@ în mai toat@ Europa, secolelor XV – XVII, adic@ în „Europa celei de-a doua Rena}teri“, sau în „Europa Reformei“, veritabilii reprezentan]i ai curentului sus]in$nd / promov$nd: (1) încrederea în libertatea omului; (2) militarea pentru afirmarea în demnitate a ens-ului uman; (3) încredere în ra]iune }i în „polidimensionalitatea“ fiin]ei umane („omul universal“, „enciclopedic“); (4) sacrul raport dintre natur@ }i insul uman; (5) lupta împotriva schismelor din bisericile Cre}tinismului, împotriva a tot ceea ce este dogm@ obscurantist-evmezic@ }i ira]ional@ în lumea clerical@, luat@ ca „model“ firesc de „lumea laic@“; (6) admira]ie pentru valorile }tiin]ifice }i estetice din panteonul întregii omeniri etc.

Exist@ un umanism patristic, adic@ religios-cre}tin, ilustrat de mari c@rturari-episcopi, patriarhi, papi, mitropoli]i, preo]i, ^ntre vremurile „antichit@]ii“ martirilor, „atle]i ai lui Iisus Hristos“ (Sf. Vasile cel Mare), }i vremurile lui Dimitrie Cantemir (26 X 1673 – 21 VIII 1723), „^nchiz@tor“ al epocii umanismului }i „deschiz@tor“ al secolului luminilor. %n paralel cu acest umanism patristic / religios-cre}tin exist@ }i un umanism al afirm@rii f@r@ frontire a spiritului uman într-un spa]iu laic, un umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, în continuarea spiritului din dialogurile antice ale lui Platon, Cicero }. a.

Direc]ia umanismului patristic / religios-cre}tin-valah (sau daccorom$nesc) este reprezentat@ mai ^nt$i de Lupil@ / Ulfila (311 – 383, aprox.), episcopul dacorom$n – care ^ncearc@ f@r@ succes, din dispozi]ia Constantinopolului, s@ cre}tineze pe go]i (afla]i printre dacorom$nii-moldoveni, ^n zona nipro-crimeic@), traduc$ndu-le Biblia ^n gotic@; traducerea }i-o semneaz@ }i cu numele-i t@lm@cit „pe ^n]elesul“ go]ilor: Lupil@ – Ulfila. Sf$ntul Betranion (320 – 381, 25 ianuarie, aprox.) este episcopul de Tomis / Constan]a, coautor – al@turi de Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia – al actului martiric «P@timirea Sf$ntului Sava la R$ul Buz@u», din anul 372. Din opera episcopului dacorom$n Lauren]iu de Novae (339 – 418, aprox.) s-au conservat / transmis dou@ interesante omilii: Despre poc@in]@ (ini]ial, Despre cele dou@ vremi – De duobus temporibus, sau De poenitentia), unde abordeaz@ cei doi „timpi“ ai spiritualit@]ii universale, primul, de la Adam p$n@ la Iisus Hristos, al iert@rii p@catului str@mo}esc prin Botez, }i al doilea, de la Iisus p$n@ la «sf$r}itul lumii», ^n care se face iertarea p@catelor particulare prin poc@in]@, }i Despre milostenie (De eleemosyna), unde, asemenea sf$ntului Ioan Gur@ de Aur, eviden]iaz@ c@ Sf$nta Scriptur@ «este folositoare de ascultat, bun@ de instruit, necesar@ de re]inut, dulce la gust» / «utilis ad audiendum, apta ad instruendum, necessaria ad retinendum, suavis ad perfruendum», ax$ndu-}i argumenta]ia pe adev@rul ortodox potrivit c@ruia milostenia e r@d@cina tuturor bunurilor omenirii. Sf$ntul Niceta Remesianu (340 – 416, aprox.), episcop al Daciei / Dacorom$niei la Dun@rea de Jos, peste Valea Timocului }i Oltenia, este un mare poet imnic; Te Deum laudamus… / Pe Tine, Dumnezeule, Te l@ud@m… de Niceta Remesianu, dat$ndu-se ^n orizontul anului 370 d. H., a devenit imn al ^ntregii Cre}tin@t@]i. {i este Te Deum... de Niceta Remesianu capodoper@ indiscutabil@, incontestabil@ a poeziei europene / universale din secolul al IV-lea, prim-curcubeu al spiritualit@]ii dacorom$ne}ti-arhaice pe cerul poeziei lumii Cre}tinismului (v. supra – imn). Sf$ntul dacorom$n Ieronim / Fericitul Ieronim (n. 345, Stridonia-Dacia / Dacorom$nia de Vest – m. 30 septembrie 420) este «unul dintre erudi]ii }i cei mai activi p@rin]i ai Bisericii Cre}tine, traduc@torul Bibliei ^n limba latin@ (Vulgata). H@r@zit cu un «spirit f@r@ margini», cu «o r$vn@ de lucru nesf$r}it@», sf$ntul dacorom$n Ieronim (sau Fericitul Ieronim) a ^nzestrat cultura universal@, nu numai cu celebra revizuire a textului Sfintei Scripturi, a vechii versiuni latine, numit@ Itala, ori a textului Noului Testament, al Vulgatei de ast@zi etc., ci }i cu scrieri originale; scrierea lui, De viris illustribus (392) trece ^n revist@ pe to]i scriitorii cre}tini de p$n@ la el, astfel ^nc$t le acord@ locul pe care-l merit@ fa]@ de scriitorii p@g$ni; Vie]ile c@lug@rilor (Paul, Hilarion, Malchus), scrise ^n prima parte a vie]ii sale, sunt mult mai populare }i poetice dec$t istorice.»; scrierile doctrinare ale sf$ntului dacorom$n Ieronim sunt str@b@tute de ^naltul spirit ortodox, «bazat pe Sf$nta Scriptur@ }i pe Sf$nta Tradi]ie»; «admite o inspira]ie real@, nu verbal@ a Sfintei Scripturi; m$ntuirea noastr@ e opera voin]ei umane }i a harului; contra lui Pelagiu, Ieronim sus]ine c@ omul are p@cate, c@ f@r@ p@cat e numai Dumnezeu }i, uneori, }i omul, pentru un timp limitat, dar cu ajutorul harului; pre}tiin]a lui Dumnezeu nu afecteaz@ libera hot@r$re a oamenilor; Ieronim a fost un mare ap@r@tor al ideii de Biseric@; ^n materie soteriologic@, el a profesat, p$n@ la 394, m$ntuirea tuturor oamenilor, poate chiar a demonilor; dup@ isbucnirea disputei origeniste, el a corectat aceast@ afirma]ie ^n sensul c@ pedepsele demonilor vor fi ^ndulcite, dar a men]inut ideea c@ to]i cre}tinii pot fi m$ntui]i; alteori, el sus]ine c@ p@c@to}ii vor fi os$ndi]i potrivit vinei lor, dar os$nda va fi ^ndulcit@ cu bl$nde]e; Sf$nta Maria a fost fecioar@ nu numai ^nainte de na}tere, ci }i ^n timpul na}terii }i dup@ na}tere; Sf$nta Maria n-a fost c@s@torit@ dup@ na}terea lui Iisus, fiindc@ lucrul nu st@ scris nic@iri ^n Sf$nta Scriptur@; cinstirea moa}telor martirilor este, ^n fond, un act de adorare a lui Dumnezeu.» (CPatr, 243 sq.). De la Auxen]iu Durostoreanu (348 – 420, aprox.) s-a transmis / p@strat p$n@ ^n zilele noastre doar interesanta „micro-monografie“, Scrisoare despre credin]a, via]a }i moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae, din orizontul anului 383, unde apare pentru prima oar@ cuv$ntul Rom$nia. Episcopul dacorom$n, Palladiu de Ratiaria (349 – 425, aprox.), este unul dintre cei mai str@luci]i dialecticieni ai timpului s@u; «din dialogul cu sf$ntul Ambrozie la Sinodul din Aquileea, cum }i din fragmentele transmise de Maximin, reiese clar c@ Palladiu avea o minte ager@, era ne^ntrecut ^n replici }i ]inea piept cu succes ^ntreb@rilor abrupte sau silogismelor sf$ntului Ambrozie ^n problema trinitar@; era un personaj cultivat, un eretic ^nv@]at, c@ruia sf$ntul ^i repro}eaz@ c@ s-a l@sat prins de filosofia omeneasc@ }i nu de aceea a lui Hristos; Palladiu, zice sf$ntul, se folose}te de dialectic@ nu pentru a construi, ci spre a distruge» (CSb, 216). Episcopul Maximin de Dacia / Dacorom$nia (350 – 430, aprox.) este un adept al arianismului. Opera sa cuprinde: Dizerta]ia lui Maximin împotriva lui Ambrozie / Disertatio Maximini contra Ambrosium, Contra Iudeilor, Contra p@g$nilor }i Contra ereticilor; i se mai atribuie vreo 40 de predici. %n prima parte a Dizerta]iei împotriva lui Ambrozie, aduce „dosarul“ cu argumente anti-ambroziene, ]inta fiind constituit@ de actele sinodului de la Aquileea, din 381, sinod prezidat de Ambrozie, care a acuzat de arianism }i care «a depus din scaunele episcopale» pe Palladiu de Ratiaria }i pe Secundian de Singidunum; partea a doua este «o violent@ diatrib@ ^mpotriva ortodoxiei». Sf$ntul valah / dacorom$n Teotim I (390 – 425, 20 aprilie, aprox.) a fost episcop de Tomis / Constantiana (Constan]a-Rom$nia); dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i Sozomenos ^n Istoria bisericeasc@ (VII, 26, 9), era ^nzestrat cu o extraordinar@ bioenergie ce l-a proiectat ^n sfera f@c@torilor de minuni, fiind vestit / temut chiar }i printre hunii p@trun}i ^n Dacia / Dacorom$nia R@s@ritean@, ^n provincia Moldadava / Moldova, la nordul gurilor Dun@rii, amenin]$nd }i provincia Scythia Minor; «admir$ndu-l pentru virtutea lui, hunii s@lbatici de ajunseser@ la Dun@re, ^l numeau Dumnezeul Dacilor / Dacorom$nilor; deoarece fur@ pu}i la ^ncercare de fapte divine din partea lui.». %n orizontul anului 400, patriarhul Constantinopolului, sf$ntul Ioan Gur@ de Aur, a r@spuns invita]iei sf$ntului Teotim I de a vizita Tomisul, c@l@uze fiindu-i Ioan Cassian }i Gherman; din acest orizont dateaz@ str$nsa prietenie dintre sf$ntul Ioan Gur@ de Aur }i sf$ntul Teotim I de Tomis. Despre Teotim I de Tomis, ^n Liber de viribus illustribus (CXXXI, 22, 952), Ieronim men]ioneaz@ c@ «... a scos scurte tratate sub forma unor dialoguri }i ^n stilul vechii elocin]e; aud c@ el scrie }i alte lucruri.» / «... in morem dialogorum et veteris eloquentiae breves commaticosque tractatus edidit. Audio eum et alia scribere». Din p@cate, nu s-au conservat din opera sf$ntului dacorom$n Teotim I de Tomis dec$t foarte pu]ine fragmente, ^ntre care }i cele din omilia Iar dac@ î]i vei aduce darul... (valorificate de sf$ntul Ioan Damaschin, ^n Sacra Parallela): «Faptele trupului pot fi ^ntrerupte de multe (piedici), dar cel ce p@c@tuie}te cu g$ndul, prin ^ns@}i iu]eala g$ndului, f@ptuie}te complet p@catul.»; «Lucru grav nu este s@ suferi greu, ci s@ suferi pe drept»; A-]i aminti de Dumnezeu ^nseamn@ a-]i aminti de via]@, iar a-L uita ^nseamn@ a muri.». Nobile, ^nnobilatoare aforisme ne-a l@sat sf$ntul dacorom$n Teotim I de Tomis, corola lor gr@indu-ne: Despre sufletul des@v$r}it – «%n mintea tulburat@ }i plin@ de griji, nu se afl@ nici un g$nd frumos }i nu se revars@ peste ea harul lui Dumnezeu. A ajunge la des@v$r}irea sufletului ^nseamn@ a-l elibera de griji c@ci, datorit@ grijilor, se nimice}te. De aceea se spune despre sufletul des@v$r}it c@ este, ^ntr-adev@r, ca un crin ^n mijlocul spinilor. C@ci crinul din Evanghelie ^nseamn@ sufletul lipsit de griji, care nici nu se ostene}te, nici nu toarce }i totu}i s-a ^mbr@cat mai frumos dec$t slava lui Solomon»; %ngrijirea de cele viitoare spre a nu sta tr$ntit în gunoaiele ve}niciei – «Despre cei ce poart@ grij@ numai fa]@ de cele trupe}ti, Scriptura spune: „Toat@ via]a celui nelegiuit este plin@ de griji“. Este, ^ntr-adev@r, lucru necucernic s@ por]i de grij@ toat@ via]a de cele trupe}ti }i s@ nu te ^ngrije}ti deloc de cele viitoare. De acea zice Ieremia ^n Pl$ngerile sale: „cei ce au fost crescu]i ^n purpur@ stau tr$nti]i ^n gunoaie“»; «c$nd st@ruim, ^ntr-adev@r, ^n g$nduri str@lucitoare }i ^nfl@c@rate, atunci suntem ^mbr@ca]i ^n purpur@, dar c$nd suntem atra}i de cele trec@toare, atunci ne acoperim de gunoaie»; Sufletul – partea conduc@toare a omului – «Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat. Merge pe patru picioare cel ce se ^ncrede ^n cele pieritoare }i, din grija fa]@ de ele, neglijeaz@ ^n ^ntregime partea conduc@toare (a omului), sufletul. Dup@ cum cei lega]i cu lan]uri merg cu greutate, tot a}a cei lega]i (numai) de aceast@ via]@ nu reu}esc s@ duc@ p$n@ la cap@t calea virtu]ii». Preotul dacorom$n Bonosu de Naisus este considerat, ^n anul 391, creator de erezie. %n Dacia / Dacorom$nia – provinciile Dacia Malvensis / Alutuania (Oltenia), Dacia Mediterranea (^ntre Sardica }i Singidunum – Valea Timocului) –, s-a propagat erezia bonosian@ (de la numele preotului dacorom$n Bonosu, din ora}ul natal al ^mp@ratului Constantin cel Mare, Naissus / Ni}), derivat@ din din erezia lui Fotin, «neg$nd, printre altele, }i pururea-fecioria Maicii Domnului». Sinodul general de la Capua-Italia, din 391, a luat ^n cercetare erezia lui Bonosu din Naissus, ^ncredin]$nd cauza spre cercetare episcopilor din Illyricum }i Macedonia. Bonosu a continuat s@ mai r@m$n@ o vreme ^n scaunul episcopal, ^n ciuda sentin]ei „de depunere“ a episcopilor din Illyricum. Dup@ c$]iva ani a fost ^nlocuit cu un episcop ortodox, Marcian. Din acest an dateaz@ lucrarea compatriotului Paul de Pannonia, «Contra lui Bonosu», unde erezia bonosian@ a fost comb@tut@ ^ntr-un ^nalt spirit ortodox. Bonosianismul a fost ^mbr@]i}at de go]i }i dus ^n Europa de Apus. Sf$ntul Ioan Cassian (360 d. H., 29 februarie – 435, 23 iulie) a l@sat o oper@ patristic@ monumental@, un loc aparte ocup$nd: Despre a}ez@mintele m$n@stire}ti cu via]@ de ob}te }i despre remediile contra celor opt p@cate principale / De Institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis (418, aprox.), Convorbirile duhovnice}ti / Conlationes Sanctorum Patrum, redactate ^n orizontul anului 420, Despre întruparea Domnului – contra lui Nestorie / De incarnatione Domini contra Nestorium, din orizontul anului 430 etc. %ntre anii 415 }i 418, la Massalia / Marsilia, Sf$ntul Ioan Cassian ^ntemeiaz@ m@n@stirile Saint Victor (pentru c@lug@ri) }i Saint Sauveur (pentru c@lug@ri]e). Umanismul religios-valah re^nflore}te dincoace de pustiitoarele vremuri ale migra]iilor euroasiatice, de la go]i, la unguri }i mongolo-t@tari, dincoace de „schismele“ („mici“ / „mari“) ale Bisericilor de Roma }i de Constantinopol („schisme“ care au dus la inventarea unei noi sacre limbi evmezice: slavona, pentru Ortodoxism), dar mai ales dincoace de descoperirea tiparului. Pe l$ng@ umanismul religios-valah ^n limba latin@ ^}i face apari]ia }i un umanism religios-valah ^n limba slavon@. Filotei, logof@tul lui Mircea cel Mare, este autor de Imnuri religioase ^n limba slavon@. Din teascurile Tipografiei [@rii Rom$ne}ti (de la T$rgovi}te), ^nfiin]at@ de domnitorul umanist Radu cel Mare, iese – ^n anul 1508 – prima tip@ritur@ valah@ / rom$neasc@ ^n slavon@: «Liturghierul». %n Tipografia lui Filip Moldoveanu din Sibiu, ^n anul 1544, apare prima carte ^n limba rom$n@: «Catehismul Luteran». Se ^nfiin]eaz@ }i alte tipografii rom$ne}ti: ^n Bra}ov, ^n Ia}i etc. Reintroducerea limbii valahe / dacorom$ne (rom$ne) ^n Biseric@ se datoreaz@ biruin]ei marilor c@rturari-mitropoli]i din Principatele Valahe evmezice: ^n Moldova: Varlaam («Cazanie sau Carte rom$neasc@ de ^nv@]@tur@», 1643) }i Dosoftei («Psaltirea ^n versuri», 1673), ^n Transilvania / Ardeal: Simion {tefan («Noul Testament de la Alba Iulia / B@lgrad», 1648), ^n [ara Rom$neasc@: Antim Ivireanu («Didahii») }. a. Dar rodul cel mai de pre] al umanismului religios-valah / dacorom$nesc este Biblia de Bucure}ti, tip@rit@ ^n anul 1688 (prin grija domnitorului [@rii Rom$ne}ti, {erban Cantacuzino, prin grija fratelui acestuia, istoricul / savantul Constantin Cantacuzino, prin grija traduc@torilor: Radu Greceanu, {erban Greceanu }. a.), lucrare constituindu-se ^ntr-un neasemuit monument de limb@ rom$n@ literar@ evmezic@.

Direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, un umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este reprezentat@ mai ^nt$i de Flavius Iulian, ^mp@rat de Constantinusa / Constantinopol ^ntre anii 361 }i 363, supranumit }i „apostatul“ / „rebelul“. %n nenum@rate r$nduri, genialul ^mp@rat-filosof }i-a elogiat str@mo}ii s@i dacorom$ni / valahi, ^ndeosebi, pe cei din provincia imperial-roman@ a Daciei / Dacorom$niei Sud-Dun@rene, Dacia Ripensis / Aurelian@, „rustici“, „simpli“, „austeri“, «str@ini de rafinamente senzuale», «neclinti]i ^n hot@r$ri», «cu fric@ de Dumnezeu / Samo} (Soarele-Mo})» (cf. REl, 65). Iulian a fost educat ^n adolescen]@ ^n Dacia / Dacorom$nia, ^n spiritul str@vechi, multimilenar, al confreriilor r@zboinic-religioase ale Zalmoxianismului, cunoscute pe aceste segmente temporale ale „istoriilor“ mai ales sub numele de Cavalerii Dun@reni / Thraci (confrerii care l-au proiectat }i ^n tronul imperial – cf. CDCD, 127 sq.). %mp@ratul valah / dacorom$n, Flavius Iulian, a fost un orator de marc@, un distins filosof al secolului al IV-lea, un liric de stirpe cogaionic@ / zalmoxian@. Corola operei sale se constiuie din Banchetul sau Saturnalele ori %mp@ra]ii, Contra Cre}tinilor – ^n trei c@r]i, din care s-au transmis fragmente; Imnuri Regelui-Zeu-Soare }i Mumei-P@m$nt – poeme ^n proz@, elogiind Perechea Primordial@, scrise dup@ re^ntoarcerea de la Cre}tinism la Zalmoxianism (cam ^n acela}i timp cu trilogia «Contra Cre}tinilor»), Discursuri – „oficiale“: Elogiul împ@ratului Constan]iu, Elogiul împ@r@tesei Eusebia, Scrisori etc. Deocamdat@, pelasgo-thraco-dacul / valahul (dacorom$nul) Aethicus Dun@reanu (d’Ister / Histricus, 370 – 435, aprox.), dup@ cum st@ m@rturie lucrarea sa din orizontul anului 400 d. H., Cosmografia (transmis@ peste Evul Mediu ^n 4o de copii), traverseaz@ / descrie America de Nord, ^naintea lui Columb (1451 – 1506) cu 1092 de ani, ^nconjoar@ planeta – ca „Mesager Celest“, pe calea tradi]ional-sacr@ a Zalmoxianismului, a str@mo}ilor cu }tiin]a de a se face nemuritori – mai devreme cu cel pu]in 1122 de ani dec$t cei din echipajul condus de Magellan (1480 – 1521). Gra]ie tot Cosmografiei lui Aethicus Dun@reanu ni s-a transmis }i alfabetul pelasgo-thraco-dac / valah (dacorom$n-arhaic) din 23 de litere (pentru cele 23 de sunete, ^n scriere aplic$nd principiul fonetic, ^n cadru misteric / ini]iatic). Dacorom$nul / valahul c@rturar, Dionisie M@runtu' / Exiguul (470 – 545, aprox.), ce a servit Biserica de la Roma sub zece papi (de la Anastasie al II-lea la Vigilius), are }i „oper@ laic@“, rezid$nd ^n punerea bazelor de calcul ale erei noastre, valabile }i ast@zi, prin lucr@rile Cartea despre Pa}ti }i Argumente pascale, c$t }i prin dou@ „epistole“: De ratione Paschae, c@l@uzit de principiile: «Eu n-am voit s@ pun ^n baza ciclurilor mele amintirea acelui om f@r@ de lege }i persecutor (Diocle]ian), ci mai degrab@ am ales s@ socotesc anii de la %ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel s@ fie tuturor mai cunoscut ^nceputul n@deJdii noastre }i pentru ca s@ apar@ mai clar@ cauza r@scump@r@rii neamului omenesc, adic@ Patimile M$ntuitorului nostru.» (apud VSP, 63). Cea mai mare descoperire – care d@ un nou av$nt umanismului european, determin$nd ^n mare m@sur@ a doua Rena}tere a Europei – se datoreaz@ germanului Johann Guttenberg (1400 – 1468), inventatorul tiparului. Descoperirea tiparului ^}i pune amprenta benefic asupra noului curs al umanismului european, inclusiv a umanismului din Principatele Valahe, [ara Rom$neasc@ – prin tipografia de la T$rgovi}te – ocup$nd „locul al cincilea“ din Europa, ^n „marea competi]ie“ a centrelor de tipar. {i de-aici ^ncolo, direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, a unui umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este str@lucit reprezentat@ }i de Neagoe Basarab, autorul celebrelor %nv@]@turi c@tre fiul Theodosie, lucrare adeseori comparat@ valoric cu «Principele» de Niccolo Machiavelli, }i de Nicolae Milescu, autor a dou@ c@r]i de mare importan]@ european@ la data ivirii lor, Descrierea Chinei }i Jurnal de c@l@torie în China, al@tur$ndu-li-se: Nicolaus Olahus, prietenul lui Erasmus de Rotterdam, autorii de cronici / letopise]e (Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce }. a.), ori de istorii (Constantin Cantacuzino }. a.), culmina]ia fiind marcat@ de enciclopedismul lui Dimitrie Cantemir. Umanismul valahic / dacorom$nesc, prin valorile sale, este parte constitutiv@ din marele umanism al Europei din toate anotimpurile, remarc$ndu-se al@turi de umanismul Italiei (F. Petrarca, G. Boccaccio, N. Machiavelli, L. Ariosto, T. Tasso }. a.), al Fran]ei (F. Rabelais, P. Ronsard, M. Montaigne }. a.), al Angliei (Th. Morus, C. Marlowe, W. Shakespeare, E. Spencer }. a.), al Spaniei (Miguel de Cervantes, Lope de Vega, Calderon de la Barca }. a.), din [@rile de Jos (Erasmus de Rotterdam }. a.) etc.
 Utopie

(din gr. ou topos, „loc care nu exist@“)

Prin utopie este desemnat@ fie o oper@ filosofic@, literar@, politic@, în care se imagineaz@ un spa]iu „uman-ideal“ ireal, în care sunt evocate „]inuturi“ ale imaginarului, cu guverne / popoare ideale, cu lumi edenice etc., fie o concep]ie politic@ / social@ generoas@, progresist@, dar irealizabil@ pentru c@ nu ]ine seama de condi]iile istorice concrete date }i de legile obiective ale dezvolt@rii societ@]ii respective.

Termenul de utopie provine din titlul celebrei lucr@ri a lui Thomas Morus, De optimo reipublicae statu deque nova insula Utopia / Despre cea mai bun@ organizare a statului }i despre noua insul@ Utopia, publicat@ ^n anul 1516; «autorul a ales special acest nume insulei sale ideale, pentru a sublinia existen]a ei ireal@» (DTL, 461).

 Utopism

(din utopie + suf. -ism)

Utopism înseamn@ fie credin]a unor indivizi, categorii sociale etc., în idealuri irealizabile, fie principiul estetic-paradoxist prin care poe]ii, prozatorii, dramaturgii construiesc spa]ii epico-lirico-dramatice ideale / onirice, unde î}i desf@}oar@ „f@r@ frontiere“ imagina]ia, tr@irile, opun$ndu-le spa]iilor terorizante, spa]iilor-capcan@ etc. „oferite“ de regimurile totalitarismului.

%n programul refluxgenera]iei (the generation of deep clearness), sau genera]ia retragerii la matc@ }i a cristaliz@rilor ^n profunzime, dup@ cum sublinia Ion Pachia Tatomirescu, ^ntr-unul din manifestele paradoxismului, Fragmente din scrisoarea-r@spuns a unui poet dacorom$n c@tre domnul Cantemir sau Enciclopedicus – ianuarie 1985, Timi}oara, Dacorom$nia, publicat ^n revista londonez@, Convergen]e Rom$ne}ti / Romanian Convergences Periodical of Romanian Culture and Civilisation (num@rul 5), din mai 1985 (v. supra – manifest), utopismul intr@ ^n programul „disipativ-grupului“, fiind bine ilustrat «la Adrian Popescu, ^n Umbria, la Dinu Fl@m$nd, cu al s@u Apeiron, la Ion Mircea }. a.» (TScr, 41). La Adrian Popescu, spa]iul utopic al marilor cristaliz@ri, al unor limpide priveli}ti ale fiin]ei, este admirabil proiectat chiar din volumul de debut, Umbria (1971), relief$ndu-se gra]ios, sub norul purpuriu picur$nd purificator, nobil }i ^nnobilator, peste c$mpia de lumin@ }i ^n brize mediteraneene, peste neb@nuite linii de „for]@ lirico-magnetic@“: Umbria / provincie a Imperiului / unde n-am fost niciodat@ / dep@rtarea mea. / Umbelifere / la marginea drumurilor tale / d$re de spum@ / în urma ro]ilor / te fac mai u}oar@ printre / lucruri aeriene: / aceast@ prezen]@ a naramzelor / mai îmbietoare ochiului / dec$t femeia însorit@ / pe care o mai z@re}ti / la ultimul val de }osea / fierbin]eala dulce a miezului / }i / dintr-odat@ acel gust de cenu}@ / penet de leb@d@ / simun peste gr@dinile dup@-amiezii / lic@rul preferat licorii. / Provincie a Umbriei, Umbria, / î]i presimt str@zile }i terasele / seninul }i stelele ce stau deasupr@-]i / o ploaie str@lucitoare te limpeze}te / o mireasm@ l$nced@ te acoper@ / purpuriu norul picur@ peste tine / Umbr@ }i Ambr@, Umbria, / de care buzele mele nu sunt str@ine. (POms, 27 sq.). Eugen Simion certific@ (^n 1989) utopismul tr@irilor lui Adrian Popescu, poetul «urm@rit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «^ntr-o Umbria imaginar@», unde «vorbe}te ^n „dialectul safirului“ }i, din c$nd ^n c$nd, c@l@tore}te împalidat, cu ochii ar}i de miracole, ^ntr-un nedeslu}it Apus; (...) Umbria nu este provincia italian@ cunoscut@, ci un spa]iu liric rezultat din combinarea Umbrei }i a Ambrei, cum ^nsu}i poetul sugereaz@...» (SSra, IV, 366). Colegul refluxgenera]ionist al lui Adrian Popescu, „genera]ia cu 47 de scriitori n@scu]i ^n primul an republican-rom$nesc, 1947“ (supra – manifest), Ion Pachia Tatomirescu, ^n volumul «Munte» (Bucure}ti, Editura Eminescu, 1972), propune – ^n poemul Cogaion (cu titlul schimbat, la propunerea lectorului de la editura bucure}tean@ de-atunci, poetul Nicolae Oancea, „din motive de cenzur@“, ^n Muntele nostru, poem dat$nd din noiembrie 1969, conceput „^n cristale octogonal-mausoleice“, mai exact, ^n opt secven]e: I. Ap@ concentric@, II. Muntele – dac frumos, III. Podi} – soarele zace-n lat, IV. Munte de mijloc, V. C$mpie oblic@, VI. Gheizer – cercul vuind în l@turi, VII. Relief de sunet, VIII. Rena}tere – cf. TMun, 29 – 44), un spa]iu utopic-autohtonist, bipolarizat de Munte / Cogaion, muntele Zalmoxianismului, al celor cu „}tiin]a de a se face nemuritori“, }i de Matca sacrului fluviu, Dun@rea (Don-Ares), spa]iu fabulos, „octoedric“ a}adar, unde e}ti ^nt$mpinat de un «relief de sunet» (P@m$nt fertil în p@s@ri, fertil@ vale-ad$nc@, / soarele doarme-n scroburi, în miere, printre ur}i / înnobila]i în iarn@, în ochi de ierburi înc@ / neb@nui]i p@durii de-at$]i luceferi scur}i. // Porne}te fieru-n vulturi, în sunet, în lumin@, / pe o c$mpie-nalt@ roind azur în spice; / ]inutul apei calme pe-o org@ se lumin@ / ca stele de-o f$nt$n@, din t@lpi, s@ ne înspice. // Se las@-n coaste muzici, oglinzile r@spund / mai sus de templul urii, presus de sterpe ape; / în p@s@ri ne retragem pe viersul lor profund – / un relief de sunet p@durile s-adape.), „relief“ a}tept$nd o „Rena}tere Valah@“: Solsti]iul se tot las@ în lebede prelungi, / suind la cap@t de-ax@, cum Muntele ne cere – / }i te urmeaz@ vetre: nu po]i s@ ni le-alungi, / zv$cnesc sub noi p@duri, muguri plesnesc prin ere. // Fructul solar vegheaz@ solemnele rotiri, / pe florile cinstirii sub gheizer, pentru salt / din pas@re-n granituri, în muzici }i nuntiri / la romb de ape clare-n v$rtej deschis înalt. // Carnea-n cupole urc@ }i se scufund@-n stele, / }i lungul p@r al ierbii alunec@-n semin]e, / mai sus, pe sol albastru, mai jos, printre inele, / printre f$nt$ni cu vulturi în ochi, peste sentin]e, // peste mistre]ii iernii scurm$nd subsolul nop]ii; / Matca se las@-n aripi, piatra-nflore}te-n aur, / curg brazii peste somnul purtat de echinoc]ii, / ies voievozii-n scuturi, prin roci, de sub tezaur; // pielea cet@]ii crap@, grinzi înverzesc în turle, / bel}ug îneac@ drumuri, car@ plesnesc sub rod, / lupii mu}c@ lumina }i-n s$mburi vor s@ urle, / cerbii gliseaz@-n arbori }i ploi solare rod; // p@s@ri erup din soare, în ochi de c$ntec ies, / Muntele nostru-ncearc@ aici piatra sonor@; / fertil, solsti]iul suie din Matc@-n romb ales, / ape rotesc în sfere nou fruct de clar@ or@... %n volumul din 1980, Ion Pachia Tatomirescu se ^nf@]i}eaz@ cu un „binom utopic-spa]ial“, Cosmia – Zoria, ^nc$t Cosmia se constituie ^n limb pentru Zoria, }i invers, Zoria devine limb pentru Cosmia; „cartografierea“ primului spa]iu utopic relev@: Spa]iu-ntre spa]ii e Cosmia – / c$nd anotimpuri curg cu gr$u }i luceferi / în care s-au retras luminile; nu-i grai – / vocale toarse în pe}ti policromi, pe-abis, / întoarn@ verdele-n l@nci spre vioriile fluvii; / nisip în nisip: ritmul ascuns în puzderii / }i-n coarnele cerbilor înflorind insulei – / aici, se na}te lumin@ de miere / }i-argint de ornic neatins de drum, / ori de fulgii leg@n@torului labirint / fosforescent pe n@rile întunericului; / Cosmia – aer pres@rat pe izvoare, / curcubeu invers curg$nd / în oglinzi cu fertile ad$ncuri ... («1. Spa]iu-ntre spa]ii...» – TZor, 19). %ntr-o cronic@ de ^nt$mpinare, publicat@ ^n 27 septembrie 1980, ^n revista bucure}tean@ Luceaf@rul (anul XXIII, nr. 39 / 961), criticul Paul Dugneanu eviden]iaz@: «...ca semnifica]ie, Cosmia }i Zoria traduc st@ri lirice care pentru a fi exprimate necesit@ o gesticula]ie ceremonioas@ }i un scenariu reprezentativ. Primul teritoriu imaginar simbolizeaz@ natura edenic@, aflat@ ^n starea de puritate originar@, caracterizat@ prin lumin@ }i str@lucire, iar cel de-al doilea, natura erotizat@, p@truns@ de taina crea]iei, preg@tindu-se s@ celebreze nunta elementelor: Melcii î}i suie casele pe raza soarelui, în Zoria, / Iubito, rod lunec@ în fiin]a noastr@, între oglinzi, / pe}tera mea-i violat@ prin steaua ta – / }i doar cu crinul p$ntecul ]i-am atins: / m$ng$ie-mi ochii, Iubito, cu iarba soarelui, cu degetele tale – / fiin]a noastr@ înoat@ în apele Zoriei / cum floarea de nuf@r !...». Constantin M. Popa, referindu-se tot la Zoria, ^ntr-o cronic@ literar@ din 1980, preluat@ }i ^n volumul Clasici }i contemporani (1987), ne ^ncredin]eaz@ c@ Ion Pachia Tatomirescu, un «creator de mituri», «concepe un cosmos alc@tuit din dou@ lumi: Cosmia, spa]iu al experien]elor esen]iale, ^n care adev@rurile se relev@ pentru a fi apoi numite ^n Zoria, ]inutul miraculos al rostirii dint$i (]i se d@ graiul!). Trecerea din Cosmia – aer pres@rat pe izvoare, / curcubeu invers curg$nd / în oglinzi cu fertile ad$ncuri..., spre Zoria – stare-n lumina mierii dup@ v$n@toare de sear@, echivaleaz@ cu triumful luminii asupra umbrei. Poemele se dezvolt@ din dou@ registre evanescente: silvestru }i acvatic. Sensul ultim al tuturor metamorfozelor este sublimarea ^n mirifica stare nup]ial@.» (PClas, 141). Ca spa]iu, Zoria proiecteaz@ eul / ens-ul tocmai la „apogeu“, ^ntr-un solsti]iu al fiin]@rii: Cum pielea cu nestemate a cerbului alerg$nd / prin c$nepi}tile beznei, înainte de rou@, / se-ntinde rodul între fulger }i curcubeu / cu semn fericirii pe fruntea luminii; / sufletul meu se-mbrac@ în p@s@ri, / deasupra turlelor de m@rg@rint, / în urm@ l@s$nd / macii ro}ii, c@l@tori prin existen]e de mai; / undeva, de-acum, / sf$}ie gladiatorul coapsele aurului... // Insul@ cu aripi, / stare-n lumina mierii dup@ v$n@toare de sear@, Zoria, / aici, r@sai mireas@: mi-e semnul oglinzii / deasupra sceptrului, vocale-adormindu-mi / în floarea purpurei, l$ng@ }erpi de nectar ! («V. {erpi de nectar» – TZor, 37). Criticul literar, Ioan Buduca, tot ^ntr-o cronic@ literar@ la volumul Zoria, publicat@ ^n 5 februarie 1981, ^n revista bucure}tean@, Rom$nia literar@ (anul XIV, nr. 6, p. 5), consider@ c@ «gesticula]ia solemn@, larg-^nv@luitoare, ^ncrez@toare ^n valorile plastice ale cuv$ntului, ^n pre]iozitatea romantic@ a rela]iei afective cu lumea }i cu absolutul, ^}i are ^n poezia lui Ion Pachia Tatomirescu un reprezentant netulburat de ^ndoieli»; acela}i critic mai subliniaz@: «Un anume aer programatic nu lipse}te nici din Zoria, conceput@ ca un vast coral al unor st@ri poetice dintr-o tradi]ie a rostirii ceremonialice, neocolind ^ns@ nici angajarea ^ntr-un cotidian mai prozaic. Dominant@ r@m$ne ^ns@ atitudinea ritualizant@: %n p@rul meu sunt înc@-nc$lcite plante carnivore, / spre-altar m@-ndrept cu pa}i de aur vechi, / fumul r@}inilor zoriind îmi alung@ peste pleoape / }erpii de somn: da, am pus oglinzi dulci nisipului, / am chemat ml@dierile tale (un cald p$r$u în cer de prigorii), / am alergat spre tine descul] prin lumina de iarn@ / }i-]i vin lilium breve aici, în Zoria, / t@iat s@ fiu de razele de-argint ale m$inilor tale.../ Clopote,-n p@s@ri, vesteasc@ de-acum zidirea noastr@: / faguri de mai în vase de lut s@ aprindem ! Zoria este un spa]iu de oficieri grave ^n care cosmicul se ^nf@]i}eaz@ ca o mai pur@ natur@, ^n care naturalul apare ca o mai uman@ ipostaz@ a lucrurilor, ^n care lucrurile toate preg@tesc procesiuni nup]iale erotice. Eul poetic este insinuat ^n fragmentele tuturor viziunilor, despre el este vorba de fapt, dincolo de toate m@}tile entuziasmelor romantice: în fa]a amurgului, în fa]a luminii, a nordului sau a cerului. Remarcabil@ este prospe]imea acestui limbaj ce putea fi redescoperit ca vetust: Pe colinele galbene umbl@ c$ntece în piei de pisic@ s@lbatic@; / ierburile, p@r@sindu-}i scheletele, jur-împrejurul meu, / au semin]e în risipire...».
 Verosimil

(lat. verisimilis, „adev@rat“)

Verosimilul desemneaz@ caracterul unei opere (literare, ori din perimetrul celorlalte arte) de a da impresia / „certitudinea“ c@ s-a structurat în concordan]@ cu datele generale ale realit@]ii, întru catharsis.

%n antichitate, Aristotel, ^n Poetica, sublinia faptul c@ «datoria poetului este nu s@ povesteasc@ lucruri ^nt$mplate cu adev@rat, ci lucruri put$nd s@ se ^nt$mple ^n marginile verosimilului }i ale necesarului»; a}adar, marginile verosimilului antrenau / magnetizau marginile sacrului necesar din antichitate; «mai mult, raportul dintre realitate }i verosimil este inversat ^n favoarea ultimului, Aristotel ar@t$nd c@ poetul poate folosi }i fapte reale, dar anume acele ^nt$mpl@ri petrecute „a}a cum era verosimil s@ se petreac@“; ideea este dezvoltat@ de teoreticienii italieni ai secolului al XVI-lea (...), care v@d ^n verosimil necesitatea preg@tirii psihologice a desf@}ur@rii ac]iunii; teoreticienii francezi din secolul urm@tor (...) fac din verosimil punctul central al sistemului de reguli clasiciste (...); verosimilul ajunge s@ denumeasc@ tr@s@turile general acceptabile, tipice deci, ale comportamentului unor personaje sau ale unor ^nt$mpl@ri (...), apropiind principiul de cel al normei sociale (...); ^n acest sens ^n]elege }i Ion Heliade R@dulescu ideea de verosimil, ca o selec]ie de tr@s@turi caracteristice nu unor indivizi particulari, ci unei categorii; (...) verosimilului ^i va fi opus de romantici principiul culorii locale.» (DTL, 467 sq.).

 Vers

(lat. versus, „}ir al scrierii“)

Prin vers este desemnat fie un cuv$nt, fie un grup de cuvinte, cu dispunere dup@ anumite norme prozodice, înc$t s@ formeze un r$nd dintr-o poezie / poem@.

Istoria prozodiei universale eviden]iaz@ mai multe soiuri de versuri: versul clasic („versul ce are ritm }i rim@“), albul vers, liberul vers etc.

Vers alb. Prin vers „alb“, esteticienii / teoreticienii ^n]eleg un vers lipsit de rim@, nesupus „canoanelor rimologice“. Istoria versului alb ^ncepe, pare-se, din 1540, de c$nd Henry Howard t$lm@ce}te «Eneida» de Publius Vergilius Maro (70 – 19 ^. H.) ^n stihuri lipsite de rim@. (cf. DTL, 469). Albul vers a fost utilizat ^ndeosebi de la Shakespeare ^ncoace; Eminescu apeleaz@ ^ntr-o serie de poeme («Demonism», «Miradonitz», «Odin }i poetul» etc.) }i la albul vers: O racl@ mare-i lumea. Stele-s cuie / B@tute-n ea }i soarele-i fereasta / La temni]a vie]ii. Prin el trece / Lumina fr$nt@ numai dintr-o lume, / Unde în loc de aer e un aur, / Topit }i transparent, mirositor... (M. Eminescu, «Demonism»). Dup@ cum se observ@ cu mult@ u}urin]@, albul vers pune accentul doar pe ritm, ^nc$t nu se mai simte nevoia unei muzicalit@]i ob]inute }i prin rime.

Vers liber. Prin vers liber se ^n]elege versul ce r@m$ne ^n sfera poeticii / poeticit@]ii f@r@ a mai pune accentul nici pe ritm, nici pe rim@. Ca }i Vladimir Streinu, ^n tratatul «Versifica]ia modern@ – studiu istoric }i teoretic asupra versului liber» (1966), ^n]elegem prin versuri libere «r$ndurile de poezie neprozodic@ din nici un punct de vedere, ^n care toate normele sunt aplicate numai ad libitum, ^ncep$nd de la experien]a formal@ a simboli}tilor francezi.» (SVerm, 22). Se pare c@ istoria verslibrismului ^ncepe de la fabulistul La Fonatine (cf. SpPoe, 64); iar «c$t de „liber“ se cuvine s@ fie un vers pentru ca s@ r@m$n@ totu}i vers }i s@ nu se dizolve ^ntr-o proz@ dezordonat@, aceasta e o problem@ care trebuie s@ fie totu}i examinat@, fie c$t de succint.» (SpPoe, 65).

(v. supra – ritm).
 Verset

(cf. fr. verset)

Prin verset se în]elege dispunerea unui text, îndeosebi, religios / solemn, în „unit@]i-fraze“ / „sec]iuni“, „trepte“ / „grada]ii“, din dou@-trei – sau mai multe – propozi]ii, d$nd impresia de „sens complet“, „lejer-asimilabil“, de „situare“ pe o scar@ limpid@ la receptare.
 Verslibrism

(din vers + liber + suf. -ism)

Prin verslibrism se în]elege principiul estetic-simbolist prin care se acord@ „libertate absolut@“ versului, sco]$ndu-l / „salv$ndu-l“ din labirinturile prozodic-parnasiene, pun$ndu-se accentul pe cultivarea versului liber, cu capacitatea „fluidiz@rii“ pe orice tip de relief sufletesc.
 Viziune (artistic@)

(cf. fr. vision, „imagine“, „reprezentare“, „concep]ie“, „vedenie“)

Viziunea / imaginea artistic@ desemneaz@ modul specific de în]elegere }i de interpretare a lucrurilor, a fenomenelor, de c@tre un artist.

(supra – imagine / imagina]ie artistic@).

  Vorbire direct@
Vorbirea direct@ (dialogat@) înseamn@ stilul direct.

(supra – stil / stil direct).

  Vorbire indirect@
Vorbirea indirect@ înseamn@ stilul indirect.

(supra – stil indirect / stil indirect liber).

 Wagnerianism

(de la numele celebrului muzician, Wagner, + dubl@ sufixare: -ian- / -ism)

Prin wagnerianism se în]elege principiul estetic simbolist, sinonim instrumentalismului.

Muzica marelui compozitor german Richard Wagner (1813 – 1883), totodat@ }i dirijor, dramaturg, teoretician de art@ etc., a impresionat profund pe simboli}ti, de vreme ce }i-au propus ca poezia lor s@ fie asemenea muzicii wagneriene.

(v. supra – instrumentalism).
 Zalmic-genunian

(< rad. sal- / zal-, „Yang“ / „Lumin@“ + suf. -ic + genune, „Yin“ + suf. -an)

Zalmic-genunianul piciorul metric „senar“, în care silabele accentuate sunt tot ca în salm, 1 }i 5, dar constituindu-se în emistih dodecasilabic, reverber$nd perechea de 6 + 6, }ase silabe trimi]$nd la cele }ase constela]ii „cresc@toare“ ale Soarelui în Zodiac, celelalte conect$ndu-se celor }ase constela]ii „cobor$toare“:

 v v v  v //  v v v  v

(«Soarele }i Luna // mi-au ]inut cununa...»;

sau ^n proverb:

«Ce ]ie nu-]i place // altuia nu face...»

– folclor dacorom$nesc de azi, descinz$nd „imperial-spiritual“ din „oralitatea cult@“ a Zalmoxianismului, a „Cre}tinismului Cosmic“ dup@ cum, de altfel, zice }i Mircea Eliade).

Versurile ^n ritmuri salmice }i zalmic-genuniene, altern$ndu-se perechile-Yang (5 + 5), din emistihuri decasilabice, cu perechile-Yin (6 + 6), din emistihuri dodecasilabice, pot fi memorate foarte u}or (supra – ritm).

 Zalmoxianism

(de la Zalmoxis + suf. -an > zalmoxian + suf. -ism)

Zalmoxianismul este prima religie monoteist@ din istoria spiritualit@]ii universale, ale c@rei fundamente au fost puse de Salmo} / „Zalmas-Zalmoxis“ I, în orizontul anului 1600 î. H., în Dacia (Cogaion / Sarmizegetusa), doctrina-i relev$nd: (I) armonizarea P@r]ii în Sacrul %ntreg Cosmic, fiecare pelasgo-dac consider$ndu-se o parte din întregul care este Dumnezeu, de unde vin }i responsabilit@]ile pe m@sur@ ale fiec@rui ens; (II) trupul perfect }i sufletul pur nu mai pot exista f@r@ o minte des@v$r}it@; tru­pul dat omului – parte din Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului), din întregul cosmic –, este efemer, îns@ nu este cu putin]@ ca sufletul s@ piar@, el continu$nd s@ existe, }i nimeni nu trebuie s@ se team@ de moarte, ci s@ înfrunte cu vitejie primejdiile; (III) la trimiterea Solului / Mesagerului Celest la Samasua (Samo} / „Soarele-Mo}, sau Tat@l-Cer / Dumnezeul Cogaionului“), prin aruncarea trupului perfect în cele trei suli]e / ]@pi, din Templul / Santuarul-Calendar al lui Sa-Ares (Soare, Soare-T$n@r / R@zboinic), incinerarea nu are loc, fiindc@ sufletul acestuia revine în respectivu-i trup (de nemuritor); (IV) preg@tirea omului pentru nemurire trebuie s@ înceap@ din pruncie, mereu des@v$r}indu-se pe c@ile în]elepte; (V) via]a este ve}nic@, în cunoa}terea oculta]iei }i epifaniei, c@ci cel ce urmeaz@ c@ile lui Samo} (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei) nu moare, ci se duce în [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte; (VI) dar pentru a fi ve}nic-fericitul ajuns aici, av$nd parte de toate bucuriile / bunurile, trebuie s@ lup]i – în Lumea Alb@ – împotriva orgiilor }i s@ tr@ie}ti în cump@tare; (VII) cine î}i încredin]eaz@ sufletul întru Samo} (Dumnezeu) merit@ a fi t@m@duit / vindecat de r@ni / boli, r@ul put$nd fi extirpat din om prin rostirea / viersuirea frumoas@ (desc$ntece / înc$ntece), chiar }i prin t@ria lamei de cu]it, chiar }i din craniu (trepana]ie); (VIII) instruindu-te în }tiin]e }i în arte, trebuie s@ tr@ie}ti dup@ legile naturii / firii; (IX) astfel vei ajunge la cunoa}terea c@ii-spiral@-cosmic@ (planetar@ }i cereasc@) întru Samo} / Dumnezeu, sau Cunoa}terea Absolut@ – „nuntire“ cu Sora-Soarelui / Co-Utya (Cotys), Spuma-Laptelui, „Mireasa / Cr@iasa-Lumii“; (X) „daco-cra]ia“ teluric-celest@ se întemeiaz@ pe Soli, pe în]elep]ii Cavaleri / Eroi ai Cogaionului / Sarmizegetusei („Cavalerii Dun@reni“), pe to]i cei din neam / popor, pres@r@tori de f@ptuiri ale Binelui, c@ci numai ace}tia apar]in preafericitei semin]ii înrudite / înf$rt@]ite (înfr@]ite) cu Sa-Ares („Soare-T$n@r / R@zboinic“), „fiul“ lui Samo} (Atoatecreatorul).

Se eviden]iaz@ mai ^nt$i ob]inerea nemuririi („misteric@“ / „ini]iatic@“), unitatea Materie-Spirit, raportul sacru, holonistic, Parte-%ntreg / %ntreg-Parte, „^nrudirea“ / „^nf$rt@]irea“ („^nfr@]irea“) omului cu cele teluric-celeste, participarea zalmoxianului la armonia / ordinea cosmic@ etc. Fundamentul doctrinei Zalmoxianismului rezida ^n armonizarea P@r]ii în sacrul %ntreg cosmic (^ntreg care este Tat@l-Cer / Soarele-Mo}, Dumnezeul din Cogaion). Prin epop]ii ^n Zalmoxianism, cavaleri / r@zboinici, ori „mesageri cele}ti“ / „soli“, }tiin]ele }i artele au cunoscut un deosebit rafinament, scrierea arhaic@ (de pe statueta cu piedestal de la Ocna Sibiului, din orizontul anului 8000 ^.H., ori de pe T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Or@}tie, din orizontul anului 5300 ^. H.) a evoluat ^n alfabetul pelasgo-daco-thracic (valahic) / dacorom$nesc-arhaic de 23 de litere, dar numai ^n cadru misteric / ini]iatic, cum se arat@ }i ^n Cosmografia lui Aethicus Dun@reanu / d’Ister (aprox. 370 – 435 d.H.), cel care relateaz@ „evenimentele“ / realit@]ile de pe calea-spiral@ planetar@, ^n calitatea-i de epopt ^n Zalmoxianism }i de „ultim Sol“, inclusiv din America / Groenlanda, }tiindu-se, gra]ie Dacilor / zalmoxienilor, c@ P@m$ntul este rotund. Dup@ cum s-a mai subliniat, prin confreriile r@zboinic-religioase s-a impus Zalmoxianismul mai ^nt$i ^n ^ntregul bazin al Dun@rii, de la Alpi la Marea Neagr@ }i la Nipru, de la nordul Carpa]ilor, de la izvoarele Vistulei / Pripetului, p$n@ la sudul lan]ului muntos Balcano-Dinaric, ^n Pind / Rodopi apoi, ^n celelalte arii ale Pelasgiei de Centru, cu unele „bre}e zalmoxiene“ ^n Capadocia / Capadochia („cap-à-Dachia“ / „capul, cap@tul Daciei / Dachiei“), ^n Masagaetia / Masage]ia etc. Pelasgii care au ^mbr@]i}at Zalmoxianismul, s-au insularizat („etnoinsularizat“) ^n masa „celui mai mare popor european“, numindu-se Daci, „cei mai drep]i / viteji“, „cei mai cinsti]i“ etc., st@p$nind aria edenic@ ponto-carpato-balcanic@, Dacia / Dakia.

 Zen

(cf. niponul zen, „sect@ mahayan-budist@“)

Zen desemneaz@ fie o sect@ japonez@ de sorginte mahayan-budist-confucianist@, înfiin]at@ de Eisai, în orizontul anului 1191, fie una dintre religiile nipone, cu cristalizarea dogmei „în perioada kamakura“ (1185 – 1333), provenind din ramura budismului de tip Mahayana, pe care s-au altoit elemente confucianiste, religie-sintez@ st$nd în nucleul codului Bushido, al onoarei militare, ce presupune mai înt$i „o anume indiferen]@ în fa]a mor]ii“, p@trunderea în esen]ele lumii prin tehnici diverse „de medita]ie“ (koan, mondo, toki, toki no ge, zazen etc.), prin antrenarea „în ecua]iile“ unor concepte interesante: karumi / vidul, sabi, wabi etc., aflate }i într-o serie de poeme tanka, haiku etc.

Karumi desemneaz@ „polul-Amaterasu“, al frumuse]ii / str@lucirii (cf. VBPoe, 34). Sabi se t@lm@ce}te ^ntr-un soi de ve}tejire l@untric@ }i provine «din adjectivul sabishii, cu sensul de singur, izolat» (VBPoe, 52),; exemplu de valoare estetico-literar@ ob]inut@ prin zen-sabi ^n tanka: Trec mult prea rar pe-aici / Dar tot aud ce jalnic geme / V$ntu-n miez de noapte. / Somn ve}nic doarme ea sub mu}chi / S-asculte pinii-n t$nguire (Sunzei), ori ^n haiku: Paing solitar ! / Ce îng$ni }i ce murmuri / v$ntului, toamnei ? (Matsuo Bashõ – apud VBPoe, 52). Wabi, ca valoare religios-estetic@-zen – potrivit niponologilor –, ^nseamn@, ^nsingurarea derivat@ din raporturile ens-ului cu lumea, cu exteriorul, ori un soi de «melancolie, dezolare» (VBPoe, 65 sq.), ^nrudit@ cu sabi, f@c$nd s@ vibreze astfel coardele lirei lui Matsuo Bashõ: C$te, c$te lucruri / nu-]i aduc aminte / aceste flori de cire} ! (apud VBPoe, 66).

 Zolism

(cf. fr. zolisme < Émile Zola + suf. -ism)

Zolismul desemneaz@ un aspect al naturalismului promovat de }coala francez@ a lui Émile Zola, urm@rind aplicarea „rigorii }tiin]ifice“ în abordarea literar@ a umanului / socialului.

Al@turi de Zola, se remarc@ – ^n roman / povestire – Guy de Maupassant, Alfonse Daudet, Octav Mirbeau, fra]ii Edmond de Goncourt }i Jules de Goncourt, iar ^n dramaturgie, Henry Becque. (supra – v. naturalism).

 Zoroastrism (Mazdeism)

(din Zoroastru, numele grecizat al reformatorului iranian Zarathustra + suf. -ism)

Zoroastrismul desemneaz@ religia dualist@ ap@rut@ în Iran, la începutul mileniului I î. H., atribuit@ profetului Zarathustra (Zoroastru), av$nd urm@toarele principii: (1) Ahura-Mazda / Binele este Lumina, „}eful universal suprem“; (2) Angra-Mainyu / R@ul este zeitatea-demon, întunericul; (3) în întregul cosmos, cele dou@ principii sunt ireconciliaabile; (4) lupta dintre cele dou@ principii, Ahura-Mazda / Binele }i Angra-Mainyu / R@ul dureaz@ patru perioade de c$te trei milenii fiecare, culmin$nd cu duelul decisiv }i cu apari]ia lui Saoshyant, m$ntuitorul; (5) oamenii se situeaz@, în aceast@ r@zboinicire, fie de partea Binelui, fie de partea R@ului; dar credincio}ii de partea lui Ahura-Mazda contribuie la mai grabnicul triumf al Binelui asupra R@ului; (6) biruin]a Binelui în cosmos prin unirea for]elor umane, al@turi de Ahura-Mazda, duce la m$ntuirea individului, m$ntuire ce poate fi dob$ndit@ mai iute prin via]a tr@it@ întru Dreptate, întru %naltul Spirit Justi]iar, dec$t prin rug@ciuni, sacrificii, ritualuri etc.

Forma evoluat@ a vechiului Zoroastrism se nume}te Mazdeism (< Mazda, zeul suprem, sau zeul binelui, Ahura-Mazda, din Avesta). Privitor la eschatologia individual@, Mircea Eliade }i Ioan P. Culianu subliniaz@: «Judecata sufletului individual este un motiv str@vechi, dar detaliile ei se precizeaz@ ^n Avesta recent@ }i mai ales ^n povestirile pahlavi. La trei zile dup@ desp@r]irea de trup, sufletele sosesc la Podul Cinvat, unde realizarea Religiei celei Bune le va apare ^n ^nf@]i}area propriei Daenã, o fecioar@ de cincisprezece ani pentru mazdeenii cei buni }i o zgrip]uroaic@ pentru cei p@c@to}i. Dup@ ce sunt judeca]i de zeii Mithra, Srao}a }i Ra}nu, sufletele credincio}ilor trebuie s@ treac@ podul: cei buni vor trece f@r@ necazuri, cei r@i vor c@dea ^n fl@c@rile iadului, cei care n-au fost nici buni }i nici r@i vor ajunge ^ntr-un purgatoriu numit Hamestagan. (...) Sufletul urc@ la cer ^n trei etape: ^nt$i stelele, care sunt corespondentul „g$ndurilor bune“, (humata), apoi Luna, corespondent al Cuvintelor bune (hukhta), }i Soarele, corespunz$nd „faptelor bune“ (hva}ta), ca s@ soseasc@ ^n cele din urm@ ^n %mp@r@]ia Luminilor Nesf$r}ite (Anagra rao}a).» (ECDrel, 276 sq.).

Sigle (^n text, cifra de dup@ sigl@, ^n majoritatea cazurilor, indic@ pagina):

•