Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
104 ANTAL GYÖNGYVÉR Pe tărâm filosofic, concilierea lui Platon şi Aristotel este iniţiată de învăţaţii bizantini, prin încercarea lor de împăcare a bisericilor greacă şi latină. Consecinţă a sosirii lui Plethon la Florenţa, neoplatonismul de la curtea lui Lorenzo di Medici revigorează disputa filosofică şi scoate conştiinţa umană din starea ei de criză. Începând cu Pico, pacea filosofică tinde să devină generală, deoarece el năzuieşte să reducă toate marile antinomii la concordie [22*], în virtutea faptului că Universul este unic. Bessarion, în In calumniatorem Platonis, vine cu suficiente argumente, alese din cei doi antici, pentru fundamentarea armoniei, dorite, de Olahus, pe plan politic, între Francisc I şi Carol V (în Imnul de mulţumire pentru pace). Ca şi în cazul unor alte concepte, deoarece scrierile lui Olahus nu au un caracter problematizant-filosofic, ci surprind aspectele filosofice în pagini literare, se constată ancorarea în concret. De astă-dată, suportul imediat al concordiei, câtă vreme cea istorică, dintre Carol şi Ferdinand, se destramă, devine armonia unui cordial cerc de prieteni [23*]:
„
Convictusque piae laetus amicitiae.” (329) Scriitorul evocă tovărăşia prietenilor într-o nostalgică scrisoare în versuri, visând la vremuri a căror seninătate nu a putut fi alterată de încercările istoriei:
„Quid prome cyatos Bacchi siccetis amicos Pensata crebras, non secus ipse vices. Calninus cum Forgaciis mihi saepe recursat Sibriciusque animum possidet usque meum Et Brodericus erit (quamvis de littore nostro In vitus cessit) Praesul in ore meo. Nadasdina domus claro ut succrevit honore, Sic crescat rogito, prolibus aucta piis. Exhilarat mentem felix concordia nostram Convictusque piae laetus amicitiae. Omnipotens superi quum Regnator Olympi Restituet stabili Pannonioque solo, Spiritus ipse meus patria renovabitur aura Grataque prosperitas supprimet omne malum […] Dulcia tunc etiam laetae convivia mensae Concelebrata suo mista lepore mihi […] Tristia nosque olim passos meminisse iuvabit Tunc mala Laethes cumcta dabuntur aquis […] Excutient faciles nobis risusque iocosque Sibricii nostri candida verba senis” (330). NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 105
Binefacerile adevăratei prietenii au fost cuprinse cu măiestrie în dialogul ciceronian. În Renaştere, câteva asemenea legături umane au rămas celebre. Printre ele, cea dintre Michelangelo şi Vittoria Colonna îl face pe poet să declare într-un sonet că sufletul îi sălăşluieşte în făptura prietenei sale, precum silueta unei viitoare statui într-un bloc de marmură (331). Iar după moartea poetei Pernette du Guillet, soţul ei avea să publice versurile ce oglindesc frumoasa ei prietenie cu Maurice Scève (descoperitorul mormântului Laurei lui Petrarca), „pontiful creaţiei poetice”, care i-a dedicat Delia. Tot îndemnului unui prieten îi datorează Olahus şi posteritatea sa faptul de a fi realizat Hungaria şi Atila. O mărturiseşte el însuşi în prefaţa în versuri – prea puţin mulţumit, în exigenţa sa, de felul în care i-au izbutit aceste lucrări, promiţând cititorului o elaborare mai îngrijită, dacă va avea răgazul:
„Interea magni precibus devinctus amici Haec tibi nunc subito qualiacunque dedi. Nam licitis decuit votis parere potentum Quae magni nobis ponderis instar erant.” (332) O scrisoare în versuri pe teme literare adresată de Olahus secretarului lui Ferdinand, Adamus Carolus, dovedeşte că printre binefacerile prieteniei se numără şi atmosfera de emulaţie care naşte „podoabele sufletului”:
(Prin prietenul său, Olahus transmite urări de bine poeţilor de la curte, pe care, în numele comunelor îndeletniciri literare, îi consideră fraţi.) Acelaşi este elogiat de poet şi în versurile prin care îi admiră prietenia faţă de amicul lor comun, Ursinus Velius, preceptorul fiilor lui Ferdinand, vestit poet şi cronicar al Pannoniei, care îi solicitase lui Olahus, informaţii pentru scrierea sa. Pierind în condiţii neclare, a lăsat în sufletul prietenilor sentimente durabile, surprinse în versuri atât de Carolus Adamus, cât şi de poetul din Transilvania. Hubertus de Lüttich, secretar palatin, face şi el parte din cercul de prieteni care se îndeletniceşte cu scrisul. El salută în strofe safice revenirea lui Olahus Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|