Universitatea de stat din moldova

 
 
76 
 
înfăţişează, de lege lata, cel puţin în următoarele ipostaze: ca semn constitutiv al laturii obiective 
în conţinutul de bază al componenţei infracţiunii (art.158, 165, 167, 168, 188, 287 CP RM etc.) 
şi  ca  semn  calificativ  în  conţinutul  variantei  agravate  (lit.e)  alin.(2)  art.187,  lit.b)  alin.(2) 
art.192
1
, lit.a) alin.(2) art.206 CP RM etc.). Totodată, ca semn  constitutiv al laturii obiective în 
conţinutul  de  bază  al  componenţei  infracţiunii,  ameninţarea  cu  violenţa  poate  să  constituie 
acţiune  adiacentă  (art.168,  188,  287  CP  RM  etc.),  iar  în  alte  cazuri  –  metodă  de  comitere  a 
infracţiunii (art.158, 309 CP RM etc.). 
Cu  referire  la  infracţiunea  prevăzută  la  art.189  CP  RM,  ameninţarea  cu  violenţa  este 
consacrată  atât  ca  semn  constitutiv  al  laturii  obiective  în  conţinutul  de  bază  al  componenţei 
infracţiunii, cât şi ca semn calificativ în conţinutul variantei agravate (lit.d) alin.(2) art.189 CP 
RM).  Aceasta  deoarece  ameninţarea  cu  omor  de  asemenea  este  o  formă  de  influenţă  psihică 
violentală asupra victimei. Indiferent de ipostaza pe care o cuprinde: semn constitutiv al laturii 
obiective  în  conţinutul  de  bază  al  componenţei  infracţiunii  sau  semn  calificativ  în  conţinutul 
variantei  agravate,  ameninţarea  cu  violenţa  în  cazul  infracţiunii  de  şantaj  are  rolul  de  acţiune 
adiacentă. Am şi demonstat-o în paginile anterioare.
 
Acelaşi  rol  îl  îndeplineşte  ameninţarea  cu  violenţa  în  ipoteza  infracţiunii  de  tâlhărie  în 
varianta sa tip (alin.(1) art.188 CP RM) şi de jaf în varianta sa agravată (lit.e) alin.(2) art.187 CP 
RM).  Dar,  spre  deosebire  de  infracţiunea  de  jaf,  în  cadrul  căreia  conţinutul  ameninţării  cu 
violenţa este concretizat  expres  în  norma de incriminare la  alin.(2) lit.e)  art.187 CP RM  –  prin 
sintagma  „nepericuloasă  pentru  viaţă  şi  sănătate”,  precum  şi  spre  deosebire  de  infracţiunea  de 
tâlhărie, în cadrul căreia caracterul ameninţării este determinat de sintagma „periculoasă pentru 
viaţă şi sănătate”, prevăzută la alin.(1) art.188 CP RM, în cazul infracţiunii de şantaj legiuitorul a 
lăsat fără o concretizare caracterul ameninţării cu violenţa. 
De aceea, în lipsa unei înfăţişări exprese a gradului de violenţă cu care se ameninţă în cazul 
şantajului, considerăm că aceasta poate fi atât nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei, 
cât şi periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei. Această alegaţie invocată şi susţinută de 
noi este în unison cu prevederile pct.7 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005, nu însă şi cu 
unele  viziuni  exprimate  în  literatura  de  specialitate,  care  încearcă  să  interpreteze  în  sens  larg 
ameninţarea  cu  violenţa  prin  prisma  oricăror  infracţiuni  care  antrenează  un  anumit  grad  de 
violenţă.  Bunăoară,  Iu.Larii  [89,  p.204]  susţine  că  „ameninţarea  cu  violenţa  ...  constă  în 
intimidarea victimei, a rudelor sau apropiaţilor acesteia, cu aplicarea violenţei fizice, cum ar fi: 
provocarea  leziunilor  corporale  de  grad  diferit,  lovirea,  violarea,  intrarea  în  raport  homosexual 
(sublinierea ne aparţine – n.a.) etc.” Totuşi, această interpretare extensivă nu-l împiedică pe autor 
să formuleze o concluzie contrară: „Materialele practicii judiciare ne demonstrează că amenin-

---

 
 
77 
 
ţările pot îngloba şi alte modalităţi de influenţă, care nu sunt prevăzute în dispoziţia art.189 CP 
RM. Astfel, iarăşi  este vorba despre  o lacună legislativă, care  face dificilă calificarea corectă  a 
acţiunilor în cauză. De exemplu, cum vor fi calificate acţiunile persoanei care cere de la victimă 
un  bun  patrimonial,  ameninţând-o  cu  comiterea  acţiunilor  huliganice  (sublinierea  ne  aparţine  – 
n.a.) asupra copiilor ei în cazul neîndeplinirii cerinţelor înaintate”? [89, p.208]. De aici apare ca 
firească întrebarea: De ce ameninţarea cu săvârşirea violului sau cu acţiuni violente cu caracter 
sexual  constituie  modalităţi  ale  ameninţării  cu  violenţa  în  contextul  infracţiunii  de  şantaj,  iar 
ameninţarea  cu  săvârşirea  actelor  de  huliganism  –  nu?    Această  întrebare  apare  pe  fundalul 
punctului de convergenţă pe care îl au toate aceste infracţiuni, şi anume: atât infracţiunea de viol 
(art.171  CP  RM),  acţiunile  violente  cu  caracter  sexual  (art.172  CP  RM),  cât  şi  infracţiunea  de 
huliganism,  exprimată  prin  săvârşirea  acţiunilor  intenţionate  care  încalcă  grosolan  ordinea 
publică  (art.287  CP  RM),  implică  cu  titlu  de  acţiuni  adiacente  o  oarecare  violenţă  fizică.  Dar, 
asocierea  acestei  violenţe  cu  raportul  sexual,  actul  de  homosexualism  sau  cu  acţiunile 
intenţionate  care  încalcă  grosolan  ordinea  publică  presupune  incidenţa  unor  incriminări  nomen 
juris.  
De  asemenea,  şi  răpirea  unei  persoane  ca  incriminare  de  sine  stătătoare  poate  să  implice 
sub aspectul acţiunilor ajutătoare un grad de violenţă, spre exemplu, aplicarea loviturilor care pot 
conduce  chiar  la  o  vătămare  medie  a  integrităţii  corporale  sau  a  sănătăţii.  Însă,  de  vreme  ce 
legiuitorul  face  referire  la  ameninţarea  cu  săvârşirea  răpirii  persoanei,  fapt  expres  prevăzut  în 
alin.(1)  art.189  CP  RM,  rezultă  că  dacă  intenţia  legiuitorului  a  fost  tocmai  de  a  reţine  printre 
modalităţile  de  comitere  a  şantajului  –  ameninţarea  cu  comitererea  infracţiunilor  prevăzute  la 
art.171 sau la art.172 CP RM, în mod similar ameninţarea cu răpirea proprietarului, posesorului, 
deţinătorului,  a  rudelor  sau  apropiaţilor  acestora  –  legiuitorul  trebuia  să  prevadă  distinct  şi 
ameninţarea  cu  violul  sau  cu  acţiuni  violente  cu  caracter  sexual.  De  aceea,  considerăm  că 
ameninţarea  cu  violenţa  ca  modalitate  de  manifestare  a  constrângerii,  în  sensul  alin.(1)  art.189 
CP  RM,  se  rezumă  doar  la  ameninţarea  victimei  cu  astfel  de  cuvinte  sau  acţiuni,  din  care  se 
desprinde evident intenţia făptuitorului de a aplica violenţa fizică faţă de victimă, indiferent de 
gradul acesteia: nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei sau periculoasă pentru viaţa 
sau  sănătatea  persoanei,  nu  şi  ameninţarea  cu  săvârşirea  faţă  de  ea  sau  apropiaţii  ei  a  unor 
infracţiuni;  or,  în  acest  ultim  caz  riscăm  să  încălcăm  principiul  legalităţii  prin  interpretarea 
extensivă defavorabilă a legii, fapt interzis de prevederile alin.(2) art.3 CP RM. 
De  remarcat  că  în  practica  judiciară  s-au  înregistrat  situaţii  în  care  făptuitorul  uzează  de 
ameninţarea  de  a  săvârşi  violul  asupra  victimei,  ameninţare  complementată  de  cerinţa  de  a  se 
transmite anumite bunuri în viitor. De exemplu, S.M. a fost condamnat în baza art.189 alin.(1) 

---