“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

44

Şarpele-de-alun (Coronella austriaca)

încep  să  caute  femele.  Împerecherea  are  loc 

în aprilie-începutul lui mai. Acest şarpe este 

unicul ovovipar neveninos la noi. Perioada de 

incubare  se  prelungeşte  100-120  de  zile,  în 

dependenţă de numărul zilelor însorite, adică 

de  temperaturile  înregistrate  vara.  În  august 

femela  dă  naştere  la  6-15  pui,  care  curând 

după aceasta năpârlesc şi încep viaţa solitară. 

Principala  hrană  a  şarpelui  de  alun  o  repre-

zintă şopârlele, dar în cazul unui număr mic 

al acestora uneori se hrăneşte cu rozătoarele 

mici, puii păsărilor mici, amfibieni. Exempla-

rele tinere se hrănesc cu pui de şopârle. Şar-

pele-de-alun  cade  în  hibernare  în  octombrie. 

Este o specie vulnerabilă inclusă în Cartea Ro-

şie a Moldovei.

Şarpe de alun

Медянка обыкновенная

Coronella austriaca

Este un şarpe de talie medie, zvelt, cu cap 

rotund. Adulţii ating lungimea de 80 cm.  Cu-

loarea spatelui este de la brună-cenuşie până 

la brună întunecată. Masculii au o nuanţă de 

brun-arămiu, iar femelele de obicei sunt de o 

nuanţă brună-cenuşie deschisă. De-a lungul 

spatelui se întind 2-4 şiruri de pete întuneca-

te, care uneori constituie linii neîntrerupte. Pe 

gât sunt prezente pete alungite care se conto-

pesc la ceafă. Pe cap au o pată închisă gravată 

în spate, iar de la nări prin regiunea ochilor 

spre colţul gurii trec 2 dungi întunecate. Ab-

domenul este de culoare brună-roşie la mas-

culi, uneori aproape neagră la femele. Puii au 

abdomenul de culoare roşie-cărămizie.

De regulă, populează pădurile aride cu po-

ieni,  sectoarele  de  silvostepă,  terasele  împă-

durite şi versanţii riverani stâncoşi, livezile şi 

plantaţiile de viţă-de-vie amplasate în vecină-

tatea pădurii. În regiunea Nistrului de Jos se 

întâlneşte pe toate sectoarele, unde mai mult 

sau mai puţin s-a păstrat covorul ierbos. Ieşi-

rea în masă din hibernare se începe în a doua 

jumătate a lunii aprilie. Câteva zile şerpii stau 

lângă  vizuinile  lor,  după  aceasta  masculii 

---

45

Şarpele-lui-Esculap (Elaphe longissima)

în apropiere de satele Copanca, Talmaza, Cio-

burciu, Răscăieţi şi Crocmaz. Ieşirea în masă 

din locurile de hibernare de obicei are loc în 

aprilie, iar împerecherea are loc în mai-iunie. 

În  această  perioadă  mai  activi  sunt  masculii 

şi anume ei sunt văzuţi de oameni. În iulie fe-

mela depune 5-8 ouă de dimensiunile 25x60 

mm, din care la sfârşitul lui august – septem-

brie  apar  pui.  Ponderea  majoritară  a  hrănii 

acestor şerpi o constituie rozătoarele mici. La 

sfârşitul lui octombrie şarpele-lui-Esculap se 

ascunde în vizuini, sub trunchiuri bătrâne şi 

în galeriile de sub stânci.

Şarpe Esculap

Змея Эскулапова

Elaphe longissima

Unul dintre cei mai mari şerpi din ţară: atin-

ge lungimea de 2 m. Este unul dintre cei mai 

eleganţi şerpi ai faunei noastre, ce are un corp 

lung, strălucitor de culoare brună închisă sau 

deschisă. Spatele puilor este de o culoare mai 

deschisă, cu 4-6 şiruri de pete întunecate am-

plasate în formă de şah. Pe părţile laterale ale 

capului  sunt  prezente  pete  galbene  deschise 

cu margini negre în formă de V, ceea ce amin-

teşte desenul şarpelui comun. De la ochi până 

la  marginea  gurii  se  întind  fâşii  negre.  Buli-

nele albe ale solzilor de pe spinare creează un 

desen  în  formă  de  reţea  subţire.  Abdomenul 

de obicei este alb-gălbui. Uneori se întâlnesc 

şi exemplare de culoare neagră. Pe sol se de-

plasează relativ lent, în schimb pe arbori şi ar-

buşti se ridică rapid. Dacă este deranjat, devi-

ne agresiv şi muşcă, dar nu este veninos. Este 

o specie ce iubeşte căldura, populează păduri-

le aride, versanţii stâncoşi şi împăduriţi, pre-

cum  şi  livezile  şi  construcţiile  din  împrejuri-

mile  acestora.  Gârneţele  şi  sectoarele  de  sil-

vostepă de pe versanţii Nistrului de Jos sunt 

prielnice pentru acest şarpe, a fost înregistrat 

---

46

Şarpele-de-casă (Narix natrix)

bine  şi  se  scufundă.  Când  este  deranjat, 

manifestă  un  comportament  agresiv,  dar 

absolut inofensiv, emite un sâsâit prelung, 

face  un  salt  spre  inamic,  dar  nu  muşcă. 

Se alimentează cu broaşte, şopârle şi ro-

zătoare. În octombrie-noiembrie pleacă la 

iernat, ascunzându-se în sol.

Şarpele de casă

Обыкновенный уж

Natrix natrix

Este  un  şarpe  de  talie  mare,  cu  capul 

mai mult sau mai puţin rotunjit şi evident. 

Are lungimea de cca. 1,3 m, femelele fiind 

mai  mari  decât  masculii.  Partea  dorsală 

a  corpului  posedă  culori  diverse:  cenu-

şie,  cenuşie-măslinie  sau  negricioasă.  Pe 

părţile laterale ale capului sunt conturate 

două pete de culoare galbenă-aprins, por-

tocalie sau galben-pal. Alte semne distinc-

tive ale lui sunt: prezenţa unei cozi lungi, 

care se subţiază treptat, a scuturilor mari 

şi plate de pe cap, ultimele fiind caracte-

ristice  tuturor  şerpilor  neveninoşi,  inclu-

siv aceşti peşti. Abdomenul este alb-opac, 

cu pete de culoare neagră. Preferă spaţiile 

limitrofe  ale  râurilor,  pâraielor,  lacurilor, 

heleşteielor,  bălţilor  etc.  Este  un  şarpe 

ager, care se mişcă rapid pe uscat, înoată 

---