“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

25

Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus)

Poate fi întâlnită într-o varietate de zone 

cu  ape  liniştite  în  care  există  vegetaţie 

abundentă. Preferă râurile, iazurile, lacu-

rile, canalele şi mlaştinile adiacente pădu-

rilor sau care au vegetaţie înaltă în apropi-

ere. Penajul este negru-maroniu, cu târtiţa 

albă  şi  o  linie  albă  de-a  lungul  corpului. 

Uşor  de  recunoscut  după  ciocul  roşu  cu 

vârf galben şi scut facial roşu. Ochii sunt 

negri, iar picioarele şi laba piciorului sunt 

de culoare galben-verzuie. Masculul şi fe-

mela seamănă foarte bine. Lungimea cor-

pului este de 30-38 de centimetri, anvergu-

ra de 50-55 cm, iar masa corporală medie 

de 320 de grame. Se hrăneşte cu vegetaţie 

acvatică, nevertebrate, peşti mici şi ouă de 

pasăre. In libertate, longevitatea medie este 

de trei ani. Pleacă de pe terenul de cuibă-

rit în luna septembrie şi revin în februarie. 

Este o specie diurnă, dar se hrăneşte şi în 

serile cu lumină puternică a lunii.

---

26

Ciuful de pădure (Asio otus)

Este o pasăre de pradă de mărime me-

die  de  aproximativ  35  cm  lungime.  Colo-

ritul corpului pe spate este ruginiu-gălbui 

deschis cu desene cenuşii şi brune, în for-

mă de dungi subţiri, longitudinale; abdo-

menul  roşiatic  sau  ruginiu-gălbui,  ames-

tecat cu alb, cu dungi longitudinale. Cio-

cul este brun, iar picioarele galben-ruginii. 

Urechile sunt înalte şi întunecate, faţa este 

înconjurată  cu  penaj  galben,  ochii  sunt 

mari şi aurii. Trăieşte în pâlcuri de păduri, 

câmp  deschis,  zone  mlăştinoase,  parcuri, 

livezi,  dumbrăvi.  Cuibăreşte  în  pâlcurile 

de păduri folosind cuiburile vechi ale altor 

păsări: ciori, coţofene sau cele de veveriţă, 

rar  pe  pământ,  la  baza  trunchiurilor  sau 

în iarba înaltă. Se hrăneşte cu şoareci în 

proporţie  de  90%,  păsări  mici.  Duce  via-

ţă arboricolă nocturnă. Ziua nu vânează ci 

stă aşezat lângă trunchiul vreunui arbore.

---

27

Stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax)

Stârc de noapte

Ночная цапля

Nycticorax nycticorax

Este  o  specie  specifică  zonelor  umede. 

Are o lungime a corpului de 58 – 65 cm şi o 

greutate de circa 800 g. Penajul exempla-

relor adulte este gri, negru şi alb. Boneta 

este  neagra.  Spatele  şi  şoldurile  sunt,  de 

asemenea,  negre,  burta  fiind  gri  deschis 

pana  la  alb.  In  rest,  trunchiul  şi  aripile 

sunt gri- cenuşii. Fruntea şi faţa sunt albe, 

iar în locurile unde aceasta este fără pene, 

pielita  este  verde-gălbuie.  Ciocul  este  ne-

grul,  irisul  este  roşu.  Picioarele  adulţilor 

sunt de un verde-gălbui pal. Aceste pasări 

ies la vânătoare în special seara şi noap-

tea,  ca  sa  evite  celelalte  specii  de  stârci. 

Când  nu  este  hrană  destulă,  de  exemplu 

în perioada de clocit, pot să-şi caute hra-

na chiar şi ziua. Nu sunt prea pretenţioşi 

la  felul  de  mâncare,  în  special  mâncând 

peşti, viermi şi insecte. Pot mânca însă şi 

crustacee,  amfibieni,  reptile,  scoici,  roză-

toare  şi  alte  păsări,  ouă,  mortăciuni,  rar 

şi plante. Stârcii îşi caută de fiecare dată 

locurile  de  vânătoare.  Soseşte  la  sfârşitul 

lunii martie sau început de aprilie din car-

tierele de iernare. Cuibul este amplasat pe 

sălcii  şi  numai  uneori  pe  trestie  bătrână. 

La construirea cuibului, ce are forma unei 

farfurii puţin adânci, alcătuit din crenguţe 

şi stuf, participă cei doi părinţi.

---

28

Corcodelul mare (Podiceps cristatus)

Este  o  specie  parţial  migratoare  pe  te-

ritoriul  Europei  şi  Asiei,  preferă  habitate 

umede precum lacurile naturale şi artifici-

ale. Ca habitate de cuibărit preferă iazurile 

din  cadrul  amenajărilor  piscicole  sau  din 

bălţi închise unde nivelul apei este scăzut. 

Penajul de vară al masculului este de cu-

loare maro-cenuşiu pe spate, cu gâtul alb, 

iar pe cap prezintă două gulere ruginii cu 

negru  pe  obraji  şi  două  moţuri  negre  pe 

partea superioară. Femela are acelaşi pe-

naj ca şi masculul în perioada de vară, iar 

iarna, cele două moţuri şi gulerele dispar, 

penajul  devenind  cenuşiu  pe  spate  şi  pe 

partea dorsală a gâtului, cu fruntea şi cea-

fa negre. Se hrănesc în special cu peşti de 

dimensiuni medii, dar dieta poate include 

şi insecte, crustacee, moluşte, amfibieni şi 

larve de nevertebrate. 

---

29

Chira de baltă (Sterna hirundo)

Chiră de baltă

Речная крачка 

Sterna hirundo

Este caracteristică zonelor umede costi-

ere, dar si lacurilor interioare cu apă dul-

ce. Lungimea corpului este de 31 – 37 cm 

şi o greutate de 110 – 145 g. Penajul este 

gri, iar ciocul roşu aprins cu vârful negru 

şi picioarele roşii. Partea superioară a ca-

pului este neagră.  Pentru a se hrăni plon-

jează, după detectarea prăzii, de la 1 – 6 m 

înălţime, până la o adâncime de 50 de cm. 

Planează  pe  loc,  fluturându-şi  aripile  în 

urmărirea prăzii. Se hrăneşte la o distanţă 

de până la 5 – 10 km de colonie. 

---