“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

15

Mamifer  carnivor  amfibiont  şi  nocturn. 

Are corpul hidrodinamic, puternic şi mlă-

dios,  capul  mic,  turtit,  pe  care  în  timpul 

înotului îl ţine în apă. Coada lungă se în-

gustează  de  la  bază  spre  vârf.  Datorită 

membrelor anterioare palmate, înoată sub 

apă cu o viteză de până la 15 km pe oră. 

Blana  este  deasă  şi  rezistentă.  Populează 

bazinele acvatice bogate în hrană. Uneori 

poate  fi  observată  şi  în  pădure,  vânând 

şoareci, amfibieni, reptile. Hrana este con-

stituită  din  peşte,  raci,  moluşte,  păsări, 

rozătoare, amfibieni, reptile. Este activă în 

amurg şi noaptea. Vizuina şi-o construieş-

te în malurile abrupte cu intrare prin apă. 

Fiind  un  răpitor  care  se  află  în  vârful 

piramidei trofice din ecosistemele umede, 

este  un  indicator  perfect  al  stării  mediu-

lui. Se hrăneşte în primul rând cu animale 

slăbite mai puţin viabile, îndeplinind ast-

fel  rolul  de  sanitar.  Lipsa  animalului  pe 

un sector al cursului râului denotă degra-

darea  ecosistemului,  exprimată  prin  dis-

pariţia peştelui, racilor şi altor organisme 

acvatice. Este o specie critic periclitată în 

Moldova  şi  este  inclusă  în  Cartea  Roşie. 

Cauzele  reducerii  efectivului  populaţiei: 

poluarea apelor, braconajul etc.

Vidra (Lutra lutra)

---

16

Nurca europeană (Mustela lutreola)

Este  un  mamifer  carnivor  adaptat  la 

mediul de viaţă acvatic. Are corpul alungit, 

puternic şi mlădios. Blana este de culoare 

brună, pe spate cu tentă mai deschisă pe 

partea ventrală, părul scurt, mătăsos.

Mai des se întâlneşte în zona de mal a 

bazinelor  de  apă,  râurile  şi  afluenţii  lor, 

limanele, arborii şi arbuştii, zona de mal, 

îşi  face  vizuina  în  malul  râului,  folosind-

o  pentru  reproducere  şi  creşterea  puilor. 

Construieşte  şi  ascunzişuri  provizorii,  pe 

care le foloseşte în timpul deplasărilor de 

hrănire. Intrarea în vizuină este sub apă. 

Animalul  vânează  peşte,  amfibieni,  repti-

le, insecte. Uneori îşi dobândeşte hrana şi 

în zona de mal, capturând rozătoare mici. 

Iarna se menţine în zona izvoarelor, unde 

apa  nu  îngheaţă.  Se  deplasează  uşor  pe 

sub zăpadă în căutarea hranei. Specie cri-

tic periclitată şi este inclusă în Cartea Ro-

şie a Moldovei. Reducerea efectivului este 

cauzată de desecarea bălţilor, modificarea 

albiei râurilor, ceea ce a dus la dispariţia 

luncilor umede, de poluarea apelor cu de-

şeuri industriale şi menajere, de braconaj 

etc.

---

17

Este un liliac de talie relativ mica, având 

lungimea  corpului  de  cca.  6  cm.  are  bla-

nă lungă şi deasă, partea dorsală cu nu-

anţe  de  brun-închis  şi  brun-gălbui,  cea 

ventral  –  brun-deschis.  Trăieşte  în  pădu-

rile de foioase, mai ales în liziere, unde se 

concentrează  un  număr  mare  de  insecte. 

În timpul căldurilor de vară trăieşte numai 

în  scorburile  copacilor.  Începe  să  vâneze 

când soarele e spre asfinţit şi insectele de-

vin active. Zboară cu o viteză mare, schim-

bând  brusc  direcţia.  Nimiceşte  insectele 

dăunătoare. Specie cu efectiv mic. Tăierea 

copacilor cu scorburi determină diminua-

rea efectivului.

Nictalul mic (Nyctalus leisleri)

Nictal mic

Малая вечерница

Nyctalus leisleri

---

18

Liliacul de apă (Myotis daubentonii)

Liliacul de apă

Водяная ночница

Myotis daubentonii

Populează  zonele  împădurite  inundabi-

le din luncile râurilor. Vara se adăposteşte 

în scorburile copacilor, pe sub scoarţă, în 

fisurile din stânci, în clădirile părăsite; ier-

nează în cavităţile subterane. Este o specie 

întâlnită destul de frecvent, cu tendinţe re-

lativ stabile ale efectivului.

Este  o  specie  colonială.  Împerecherea 

are loc toamna şi iarna; fecundarea se pro-

duce primăvara devreme; la începutul verii 

femela naşte 1 pui. Hibernează din noiem-

brie până la sfârşitul lui februarie. Vână-

toarea  începe  odată  cu  apusul  soarelui, 

aproape  de  suprafaţa  apei;  poate  ajunge 

până la 10 km distanţă de adăpost. În tim-

pul unei nopţi poate consuma până la 500 

de  insecte.  Este  inclus  în  Cartea  Roşie. 

Asupra  efectivului  influenţează  agricultu-

ra intensivă, gestionările iraţionale ale ba-

zinelor acvatice, degradarea ecosistemelor 

acvatice, perturbarea în timpul hibernării.

---

19

Cucuveaua este de fapt o bufniţă de talie 

mai  mică  (23–27  cm),  cu  un  penaj  cenu-

şiu deschis, având ochii (irisul) de culoare 

galbenă. Are o coadă scurtă, fiind o pasăre 

care este activă şi ziua şi noaptea. Pasărea 

preferă  regiunile  de  pădure  cu  luminişuri 

sau  regiunile  stâncoase  deschise,  precum 

şi grădinile cu pomi bătrâni. Are nevoie de 

scorburi  sau  găuri  pentru  cuibărit,  locuri 

cu ascunzişuri şi de pândă. Poate fi întâlni-

tă şi în clădiri abandonate sau adăposturi 

artificiale,  acomodându-se  uşor  cu  oame-

nii. Cucuveaua este o pasăre care pândeşte 

prada. Vânează de obicei noaptea sau în lu-

mina crepusculară insecte mari, râme, ro-

zătoare mici, păsări, şerpi mici sau şopârle. 

Cucuveaua nu este o pasăre migratoare, pe 

timpul iernii folosindu-se de un depozit de 

grăsime  acumulat  în  corp  în  anotimpuri-

le calde. Speranţa de viaţă a unei cucuve-

le este de 9 ani în sălbăticie şi până la 18 

ani  în  captivitate.  Declinul  a  fost  atribuit 

intensificării agriculturii, ceea ce a dus la 

pierderea  sur-

selor de hrană, 

a habitatului şi 

a  locurilor  de 

cuibărit. Un alt 

factor este per-

secuţia acestor 

păsări de către 

oameni.  Acolo 

unde  cuiburile 

au  fost  distru-

se,  cucuvelele 

folosesc  si  cui-

burile  artificia-

le. 

Prezenţa acestor păsări atât de condam-

nate  este  foarte  necesară  ecosistemului 

nostru, toate speciile de păsări prădătoare 

de noapte fiind extrem de utile. Daca aces-

tea nu ar exista, numărul de rozătoare s-ar 

înmulţi  excesiv  şi  ar  duce  la  distrugerea 

recoltelor.

Cucuveaua comună (Athene noctua)

---