“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

6

tă de 169 de ţări şi sunt recunoscute 2260 

de zone umede. În Republica Moldova sunt 

recunoscute 3 zone umede de importanţă 

internaţională: „Nistrul de Jos”, „Prutul de 

Jos” şi „Unguri-Holoşniţa”. Deoarece aces-

te zone sunt foarte importante şi valoroase, 

ele au fost incluse la noi în ţară în Fondul 

ariilor naturale protejate de stat.

„N

istrul de Jos” a fost recunoscută 

oficial în 2003 în calitate de zonă 

umedă  de  importanţă  internaţională  a 

Convenţiei Ramsar (Zonă Ramsar). Aceas-

ta  este  amplasată  în  partea  de  sud-est  a 

Republicii Moldova, preponderent pe teri-

toriile  raioanelor  Căuşeni  (Copanca,  Cîr-

năţeni, Plop-ȘŞtiubei, Grădiniţa, Leuntea) 

şi  Ştefan-Vodă  (Talmaza,  Popeasca,  Cio-

burciu, Răscăieţi, Purcari, Olăneşti, Croc-

maz, Tudora, Palanca ) şi parţial Slobozia 

de  pe  malul  stâng  al  Nistrului.  Suprafa-

ţa zonei constituie cca. 60000 ha. Terito-

riul  se  întinde  pe  lunca  Nistrului,  într-o 

zonă de meandrare puternică şi pe terase-

le adiacente şi include masive de pădure 

cu numeroase poieni, un lac, braţul mort 

în formă de buclă închisă, canale cu flux 

permanent  sau  periodic,  băltoace,  mlaş-

tini, lunci şi terenuri agricole abandonate. 

Zona ”Nistrul de Jos” din punct de vedere 

al numărului de specii de plante şi anima-

le  este  cea  mai  bogată  arie  protejată  din 

ţară. Aici este o bogăţie mare de păsări hi-

drofile. Pot fi observate stoluri de ţigănuş, 

pelicani, stârci, egrete, gaia neagră, şore-

Zona umedă de importanţă internaţională „Nistrul de Jos”

---

7

carul  comun  şi  multe  altele.  În  total  nu-

mărul  speciilor  de  păsări  atinge  228,  127 

dintre ele cuibărind aici şi 101 fiind migra-

tori şi migratori sezonieri. Aici vieţuiesc 54 

de  specii  de  mamifere,  dintre  care:  vulpi, 

iepuri, vidra, nurca europeană, pisica săl-

batică,  cârtiţe,  hermelina,  bursuci,  liliecii 

şi altele. Căprioarele sunt destul de nume-

roase printre copitate, mistreţul este obiş-

nuit pe aici, dar nu atât de numeros şi apa-

re mai des în zonele umede. Aici locuieşte 

una dintre cele mai viabile două populaţii 

ale cerbului nobil pe teritoriul Moldovei.

Aici  pot  fi  întâlnite  foarte  multe  specii 

de plante incluse în Cartea Roşie. Printre 

aceste  se  numără  speciile  de  stepă  (Ghi-

ocelul-de-toamnă,  Hodoleanul  tătăresc, 

Volbura  lineată  etc.),  endemicul  regiunii 

de  nord-vest  a  Mării  Negre  (Zăvăcusta). 

Sunt prezente specii rare de pădure (Viţa-

de-pădure), de luncă şi palustre (Nufărul 

alb). Din 244 de specii protejate de plante 

superioare  în  Moldova,  în  flora  Nistrului 

de  Jos  sunt  incluse  147,  iar  27  se  întâl-

nesc numai aici.

---

8

Mamifere ce pot fi întâlnite 

în Zona Ramsar “Nistrul de Jos”

Z

ona  Ramsar  „Nistrul  de  Jos”  este 

casă  pentru  multe  animale,  care 

îşi găsesc aici adăpost şi hrană. Mai ales 

aceasta se referă la păsările hidrofile. Mul-

te păsări sunt legate de aceste zone şi nu 

vieţuiesc în altă parte. Iată de ce păstrarea 

zonelor umede în primul rând duce la con-

servarea diversităţii de păsări ce vieţuiesc 

în apropiere de apă. 

---

9

Animal de talie relativ mare. Are picioa-

re înalte, puternice, gâtul scurt, capul fru-

mos înzestrat cu coarne. Lungimea atinge 

200 cm, greutatea – 300 kg. Femelele au 

greutatea de 80 – 130 kg, iar viţelul, la fă-

tat, 7 – 12 kg.

Coarnele mari, cu 4-5 ramificaţii şi au în 

faţă câte una sau câte două ramificaţii ori-

entate înainte, folosite de masculi în lupta 

cu rivalii. Cerbul nobil vieţuieşte în pădu-

rile întinse şi nu prea dese. Se hrăneşte cu 

ierburi, ramuri tinere, ghinde, seminţe de 

fag  etc.  În  anii  când  stejarul  nu  rodeşte, 

iarna consumă frunze uscate şi crenguţe, 

ceea ce nu este destul pentru viaţă. 

Masculii pierd coarnele la începutul fie-

cărei luni martie, fenomen care se întinde, 

în funcţie de vârsta şi vigurozitatea fiecă-

ruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. 

La viţei, atunci când împlinesc vârsta de 1 

an, în luna mai, începe creşterea primului 

rând  de  coarne,  creştere  care  se  termină 

în  septembrie. Longevitatea  cerbului  este 

apreciată  în  libertate  la  circa  18-20  ani, 

însă în natură cerbii ajung rar la această 

vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung 

la  maturitate. Este  unul  dintre  cele  mai 

frumoase  şi  graţioase  animale.  Nu  aduce 

daune florei şi faunei. Este o specie rară şi 

necesită măsuri de protecţie.

Cerbul nobil (Cervus elaphus)

Cerb nobil 

Благородный олень

Cervus elaphus

---

10

La exterior se aseamănă cu un cerb de 

dimensiuni mici. Are urechi lungi, înguste 

la vârf, coada scurtă. Vara blana este roşi-

atică, iar iarna cu nuanţe cenuşii. La coa-

dă  are  o  porţiune  de  culoare  albă-gălbu-

ie.  Coarnele  masculilor  sunt  relativ  mici, 

aproximativ cu lungimea capului, capetele 

având trei ramificaţii. Durata vieţii este de 

regulă 10-12 ani. Lungimea corpului vari-

ază între 100 şi 135 cm, înălţimea este de 

75-90 cm, greutatea – de 20-37 kg. Căpri-

oarele  nu  sunt  foarte  pretenţioase  în  pri-

vinţa  hranei,  preferând  vegetalele  bogate 

în  apă  datorită  expunerii  îndelungate  la 

radiaţiile solare pe parcursul zilei.

Aceste  mamifere  sunt  renumite  pentru 

coloritul blănii lor, însă şi pentru calităţile 

acesteia.  În  funcţie  de  anotimp,  blana  se 

schimbă  asigurând  căprioarei  o  protec-

ţie  mult  mai  mare;  iarna  blana  este  mai 

groasă şi mai deasă păstrând temperatura 

interioară mult mai ridicată, pe când vara 

este  mult  mai  subţire  si  rară,  permiţând 

temperaturii calde să se elibereze din corp.

Este o specie comună, însă în condiţii-

le actuale devine o raritate. Cauzele dimi-

nuării efectivului sunt: braconajul, iernile 

grele, câinii vagabonzi, deranjarea de către 

om.

Căpriorul (Capreolus capreolus) 

Căprioara

Косуля 

Capreolus capreolus 

---