“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

11

Are corpul îndesat cu membre scurte şi 

puternice  cu  câte  5  degete,  înzestrate  cu 

gheare lungi şi late, adaptate la săpatul vi-

zuinii. Blana are fire lungi, este de culoare 

gri, mai închisă pe jumătatea inferioară a 

corpului şi pe membre, şi după coada scur-

tă. Poate fi uşor recunoscut după capul alb 

cu două dungi late, negre, care trec peste 

ochi şi urechi până la baza gâtului. Urmele 

bursucului  se  deosebesc  mult  de  cele  ale 

altor mamifere carnivore; de exemplu, la el 

călcâiul este lat aproape cât lungimea ur-

mei, iar la vulpe şi lup mai îngust. Este un 

mamifer nocturn, iar cea mai mare parte a 

vieţii şi-o petrece în vizuină. Deplasându-

se greoi, nu se depărtează mult de galeria 

pe care o foloseşte mai mulţi ani. Îşi sapă 

vizuina singur, care este bine îngrijită. De 

obicei preferă lizierele, locurile din apropi-

erea terenurilor agricole. Populează pădu-

rile de foioase de deal şi de şes. O condi-

ţie esenţială pentru trai este ca solul să fie 

predominant  nisipos  ca  să-şi  poată  săpa 

galeria subterană. În pădurile de luncă îşi 

construieşte vizuina în malul râului. Este 

omnivor consumând insecte, melci, râme, 

rozătoare, porumb, struguri, fructe, pomu-

şoare, ciuperci etc. Toamna îşi face provizii, 

iar iarna are o activitate în general foarte re-

dusă, iar grăsimea pe care o câştigă toam-

na îi asigură în iernile mai blânde supra-

vieţuirea chiar şi fără rezervele din vizuină. 

Are un rol important în ecosistemul silvic, 

deoarece  săpând  galerii  şi  căutând  hrană 

afânează solul, distruge mulţi dăunători ai 

silviculturii. Efectivul se micşorează consi-

derabil din cauza tăierilor pădurilor.

Bursucul (Meles meles)

Bursuc

Барсук

Meles meles 

---

12

Este o specie de talie mijlocie. După as-

pectul exterior poate fi uşor confundată cu 

pisica domestică, însă are capul şi corpul 

mai mari, picioare puternice, culoare gal-

benă-cenuşie,  cu  dungi  negre  pe  frunte 

şi  pe  corp,  unite  pe  spate  de  la  cap  spre 

coadă  cu  o  dungă  neagră.  Populează  pă-

durile de luncă şi de deal. Preferă pădurile 

seculare  cu  arbori  bătrâni,  scorburoşi  cu 

cavităţi  la  nivelul  solului.  Este  un  mami-

fer  cu  activitate  preponderent  nocturnă, 

însă uneori din caza lipsei de hrană poate 

fi observat şi ziua. Hrana în toate habita-

tele este exclusiv de origine animală şi este 

pentru cele ce vieţuiesc în păduri compusă 

din rozătoare mici, păsări, iar pentru cele 

ce  populează  bălţile  hrana  conţine  şobo-

lanul-de-apă,  şobolanul-cenuşiu,  păsările 

acvatice. Este unica specie din familia de 

feline  ce  înfrumuseţează  natura  din  Mol-

dova.  Este  o  specie  periclitată  şi  inclusă 

în  Cartea  Roşie.  Numărul  populaţiei  este 

redus, iar asupra numărului influenţează 

lipsa coridoarelor de conexiune dintre eco-

sistemele  silvice,  tăierea  pădurilor,  lipsa 

hranei în timpul iernii, braconajul şi dis-

trugerea locurilor de trai.

Pisica sălbatică (Felis sylvestris)

Pisica sălbatică

Кот лесной

Felis sylvestris 

---

13

Are  multe  trăsături  comune  cu  jderul-

de-pădure,  dar  talia,  lungimea  cozii  şi 

masa lui sunt puţin mai mari. Capul este 

mai alungit, urechile sunt mai mici şi ro-

tunjite. Nu are păr pe călcâie şi pe perniţele 

degetelor. Blana este de o culoare mai des-

chisă cu nuanţe cenuşii, puful albiu, iar pe 

gât şi pe piept este conturată o pată albă, 

care se prelungeşte pe membrele anterioa-

re. Populează diferite ecosisteme naturale: 

silvice, stâncării, acoperite cu arbori şi ar-

buşti, mai rar locurile cu puţină vegetaţie. 

Este activ în amurg şi noaptea, foarte pru-

dent. Îşi face culcuşul în funcţie de locul de 

trai: în scorburi, în golurile din stâncării, 

în podurile caselor, grajduri etc. Consumă 

preponderent hrană animală (şoareci, şo-

bolani, păsări sălbatice şi domestice etc.), 

dar vara şi toamna întrebuinţează şi fruc-

te şi pomuşoare. În lipsa hranei foloseşte 

fructele uscate. 

Jderul-de-piatră (Martes foina) 

---

14

Este un carnivor de talie mica, asemă-

nător  cu  nevăstuica,  având  corpul  alun-

git, elastic, adaptat la intrarea în galeriile 

subterane,  membrele  scurte.  Blana  vara 

este de culoare brună pe spate, pe partea 

ventral – alba-gălbuie, iar iarna – albă. Se 

recunoaşte uşor după vârful negru al cozii. 

În iernile blânde culoarea blănii se schim-

bă parţial, spatele putând rămâne de cu-

loare brună.  Vieţuieşte în pădurile cu ar-

bori scorburoşi şi este frecventă în preajma 

apelor. Se adăposteşte în galeriile rozătoa-

relor, în scorburi, iarna şi în locuinţe. 

Este un animal nocturn. Fiecare animal 

îşi dobândeşte hrana pe sectorul individu-

al, pe care îl frecventează 3-4 zile. Se hră-

neşte prioritar cu rozătoare, dar vânează şi 

păsări, peşti, broaşte şi chiar animale mai 

mari decât ea. Joacă în natură un rol im-

portant, 70% din hrana constituind roză-

toarele. În anii cu hrană insuficientă con-

sumă păsări. Specia este inclusă în Cartea 

Roşie, iar printre factorii limitativi princi-

pali sunt desecarea bălţilor şi valorificarea 

ecosistemelor  palustre,  tăierea  pădurilor 

de luncă de pe malurile râurilor. 

Hermelina (Mustela erminea)

Hermelină

Горностай

Mustela erminea 

---