“Nistrul de Jos” pentru copii Autori: Liliana Josan, Tatiana Izverskaia, Andrei Isac, Alexei Andreev, Gabriel Mărgineanu

47

Şarpele-cu-abdomen-galben (Coluber jugularis) 

Şarpe-cu-abdomen-galben

Полоз желтобрюxий

Coluber jugularis

Unul dintre cei mai mari şerpi din Mol-

dova. Adulţii ating lungimea e cca. 2,5 m. 

De  ceilalţi  şerpi  de  la  noi  se  deosebeşte 

prin solzii mari de culoare gri, fiecare cu o 

dungă deschisă pe mijloc, ceea ce îi confe-

ră o culoare frumoasă. Indivizii tineri sunt 

de  culoare  gri  cu  nuanţă  de  brun  şi  cu 

pete  transversale  de  culoare  întunecată, 

care se păstrează până la vârsta de 3 ani 

(la lungimea corpului de 60-90 cm). Şerpii 

maturi de obicei sunt de culoare gri-măs-

linie,  iar  la  cei  bătrâni  partea  anterioară 

şi în special capul are o nuanţă roşietică-

brună;  abdomenul  este  de  culoare  albă-

gălbuie. 

Preferă  versanţii  de  stepă  şi  silvostepă 

cu arbuşti şi cu arbori rari, precum şi ver-

sanţii  riverani  stâncoşi,  uneori  pot  fi  în-

tâlniţi în livezile şi plantaţiile părăsite de 

viţă-de-vie, în apropiere de sate. Dar locu-

rile potrivite pentru dezvoltarea lor dispar, 

păstrându-se numai în râpi şi pe versanţii 

abrupţi afectaţi de alunecări de terenuri, 

ceea ce explică tabloul răspândirii. Pe te-

ritoriul Nistrului de Jos şarpele-cu-abdo-

men-galben a fost observat pe versanţii de 

stepă  în  apropiere  de  satele  Popeasca  şi 

Copanca. 

---

48

Şarpele-cu-abdomen-galben fiind prins, 

muşcă cu furie, iar la o întâlnire întâmplă-

toare cu omul, acolo unde nu există adă-

posturi, deseori încearcă să muşte. Iată de 

ce este cunoscut ca cel mai agresiv şarpe 

de la noi, deşi nu este veninos. Se trezeşte 

din  hibernare  în  martie-aprilie  (în  depen-

denţă  de  venirea  perioadei  calde)  şi  este 

activ cca. 200 de zile. Perioada de împere-

chere  se  începe  îndată  după  hibernare  şi 

continuă până în mai. După această şerpii 

năpârlesc, adică îşi lasă stratul exterior al 

pieii. Năpârlirea are loc de 3 ori pe an (la 

cei  tineri  mai  des).  Şerpii  se  hrănesc  ac-

tiv cu broaşte, rozătoare mici şi păsări, dar 

ponderea maximă o au şoarecii, şoarecii de 

câmp şi şopârlele. Puii apar la sfârşitul lu-

nii  august  –  începutul  lui  septembrie.  La 

sfârşitul lui octombrie, iar în timpul răcirii 

timpurii  în  septembrie,  şarpele-cu-abdo-

menul-galben se ascunde în diferite vizu-

ini, găuri sub stânci, etc. unde petrece iar-

na uneori împreună cu reprezentanţii altor 

specii.

Şarpele-cu-abdomen-galben (Coluber jugularis) 

---

49

Buhaiul-de-baltă-cu-abdomen-roşu (Bombina bombina)

gerea  sau  poluarea  habitatelor  acvatice, 

defrişarea pădurilor, în special a celor de 

luncă.

Buhaiul-de-baltă-cu-abdomen-roşu

Краснобрюхая жерлянка

Bombina bombina

Populează bazinele permanente şi tem-

porare; apele lin curgătoare şi locurile în-

mlăştinite din preajma lor. În toate habita-

tele formează populaţii dispersate şi puţin 

numeroase. Iernează în sol, iese din hiber-

nare  în  martie–aprilie.  Ajunge  la  maturi-

tate la vârsta de 2-3 ani. Perioada de re-

producere este îndelungată (aprilie–iulie). 

Femela depune 350-400 de ouă în repri-

ze a câte 15-30. După reproducere adulţii 

rămân în bazinele acvatice. Este activă în 

timpul  zilei  şi  în  amurg.  Se  hrăneşte  cu 

nevertebrate.  Toamna,  când  temperatura 

coboară mai jos de +6°C, pleacă la iernat 

în ascunzişurile. Efectivul speciei se redu-

ce,  este  inclusă  în  Cartea  Roşie.  Asupra 

reducerii  efectivului  influenţează  distru-

---

50

Brotăcelul (Hyla arborea)

în 15-21 de reprize. Se hrăneşte cu never-

tebrate. În octombrie–noiembrie pleacă la 

iernat în sol. Fiind unica specie arborico-

lă de amfibieni, deţine un rol important în 

reglarea numărului de nevertebrate fitofa-

ge, care dăunează arborilor. Specie cu un 

efectiv  în  descreştere,    inclusă  în  Cartea 

Roşie a Moldovei.

Brotăcel

Квакша

Hyla arborea

Are corp elegant, zvelt, picioare extrem 

de lungi, dotate cu degete de tip agăţător: 

vârfurile lor sunt transformate în discuri 

mici lipicioase, numite ventuze, cu ajuto-

rul cărora brotăcelul se lipeşte strâns de 

orice  substrat.  Partea  dorsală  a  corpului 

este verde ca frunzele tinere, ceea ce îi per-

mite a se camufla de duşmani. Pigmenţii 

pielii îi permit să-şi schimbe culoarea ver-

de  în  cele  mai  diverse  nuanţe  (de  la  ver-

de-deschis până la brun-gri sau albastru). 

Abdomenul  brotăcelului  este  alb-gălbui, 

masculii sub guşă au un rezonator. Popu-

lează pădurile, luncile, mlaştinile, bazine-

le acvatice şi sectoarele limitrofe lor. Duce 

un  mod  crepuscular  şi  nocturn  de  viaţă. 

Ziua se ascunde în vegetaţia deasă, fixân-

du-se de crengi sau de frunze, iar noaptea 

iese la vânat. Reproducerea (martie–iunie) 

are loc în lacurile puţin adânci şi bine in-

solate. Femela depune 870-1 187 de ouă 

---

51

Broasca-de-cîmp (Pelobates fuscus)

larvele. Larvele se dezvoltă timp de 70-90 de 

zile,  atingând  înainte  de  metamorfoză  lungi-

mea de 75–165 mm. Adulţii, după reproduce-

re, trăiesc pe uscat – ziua se îngroapă în sol la 

adâncimea de 15–35 cm, iar în amurg şi noap-

tea  vânează  animale  nevertebrate.  Toamna, 

când  temperatura  coboară  mai  jos  de  +50C, 

se  afundă  în  sol,  căzând  în  hibernare.  Raţia 

alimentară  a  broaştei  constă  din  dăunătorii 

silviculturii.  Specie  critic  periclitată,  inclusă 

în Cartea Roşie a Moldovei.

Broasca de cîmp

Чесночница обыкновенная

Pelobates fuscus

Este  o  broască  viguroasă,  cu  trunchiul  şi 

membrele posterioare scurte, adaptate la să-

patul galeriei subterane, în care se ascunde în 

timpul zilei. Pielea conţine numeroase glande, 

a  căror  secreţie  toxică  are  un  miros  pătrun-

zător de usturoi. Spatele masculilor este gri-

măslinie, al femelelor – gri. Pe acest fundal se 

observă pete întunecate care se unesc în pete 

mai  mari,  diverse  ca  mărime  şi  configuraţie. 

La femele petele conţin numeroase puncte ro-

şii. Populează pădurile din luncile râurilor şi 

sectoarele limitrofe bazinelor de apă. Fiind de-

ranjată sau atacată de duşmani, manifestă un 

comportament  de  apărare  foarte  original:  îşi 

umflă puternic corpul pentru a părea mai ma-

sivă, emite un şuier de agresiune, se ridică pe 

cele tuspatru picioare şi se avântă în întâm-

pinarea  duşmanului  cu  gura  larg  deschisă. 

Iernează în galerii subterane, pe care singură 

le  sapă.  În  martie–aprilie,  în  perioada  depu-

nerii ouălor, se stabileşte în bazinele acvatice. 

Femela depune 1 200-4 500 de ouă în două 

şiraguri lungi de 0,7–1,5 m, pe care le fixea-

ză de plante. Peste 5-8 zile, din ouă eclozează 

---