Universitatea de stat din moldova

 
 
12 
 
În  scopul  perfecţionării  legii  penale,  au  fost  formulate  următoarele  propuneri  de  lege 
ferenda:  1)  înlocuirea  termenului  „şantaj”  din  denumirea  art.189  CP  RM  şi  a  termenului 
„extorcarea” din art.217
4 
CP RM cu termenul „extorsiunea”; 2) completarea alin.(1) art.189 CP 
RM, astfel încât după cuvântul „cererea” să urmeze cuvintele „ilegală şi neîntemeiată”, iar după 
cuvintele  „transmite”  şi    „acţiuni”  să  urmeze  cuvintele  „gratuit”  şi,  respectiv,  „neechivalente”;  
3) înlocuirea, în prevederea de la alin.(1) art.189 CP RM, a cuvintelor „dreptul asupra acestora” 
(adică, asupra bunurilor – n.a.) prin sintagma „unele facultăţi asupra acestora”; 4) reformularea 
şi  suplinirea, în  prevederea de la  alin.(1)  art.189  CP RM,  a cuvintelor „ameninţând cu răspân-
direa  unor  ştiri  defăimătoare  despre  ele”  prin  expresia  „ameninţarea  cu  răspândirea  unor 
informaţii  defăimătoare  sau  confidenţiale”;  5)  completarea  şi  reformularea,  în  prevederea  de  la 
alin.(1)  art.189  CP  RM,  a  cuvintelor  „cu  deteriorarea  sau  distrugerea  bunurilor  proprietarului, 
posesorului sau deţinătorului” prin sintagma „sustragerea, răpirea ori deteriorarea sau distrugerea 
bunurilor lor”; 6) completarea alin.(1) art.189 CP RM cu expresia „în folosul făptuitorului sau al 
unor terţi”; 7) modificarea prevederii de la lit.d) alin.(2) art.189 CP RM, astfel încât  locuţiunea 
„prin ameninţare cu moartea” să fie reformulată în „prin ameninţare cu omorul”; 8) substituirea, 
în  prevederea de la lit.d) alin.(3) art.189 CP RM, a cuvintelor „însoţite de schingiuire, tortură, 
tratament inuman sau degradant” prin cuvintele „săvârşite cu deosebită cruzime”; 9) modificarea 
prevederii de la lit.e) alin.(3) art.189 CP RM: în locul expresiei „urmate de dobândirea bunurilor 
cerute” să fie utilizată expresia „urmate de realizarea cererii patrimoniale”; 10)  eliminarea lit.f) 
din alin.(3) art.189 CP RM; 11) excluderea din alin.(2) art.21 CP RM a menţiunii privind art.195 
şi suplimentarea art.189, în acelaşi alin.(2) art.21 CP RM, cu alin.(5) şi (6), care vor urma după 
alin.(4);  12)  completarea  alin.(1)  art.126  CP  RM  cu  cuvântul  „cerute”,  care  să  urmeze  după 
cuvântul „sustrase”. 
Chiar  dacă  încadrarea  juridică  a  faptei  se  efectuează  în  corespundere  cu  dispoziţia 
articolului, nu putem face abstracţie de la faptul că titulatura normei incriminatorii este cea care, 
printr-un  enunţ  generalizat,  trebuie  să  exprime  esenţa  juridică  a  faptelor  interzise;  or,  doar  o 
astfel  de  abordare  poate  fi  percepută  adecvat  de  destinatarul  legii  penale.  De  remarcat  că 
înlocuirea  conceptului  de  şantaj  cu  cel  de  extorsiune  nu  ar  modifica  fundamental  percepţia 
juridică  a  faptei  prejudiciabile,  aşa  cum  această  infracţiune  a  intrat  în  memoria  legislativă  şi 
doctrinară specifică spaţiului CSI, ci va înlătura orice ambiguităţi ce rezultă din polisemantismul 
termenului  „şantaj”  utilizat  în  legea  penală  şi,  pe  cale  de  consecinţă,  va  facilita  identificarea 
corectă a normei aplicabile unei sau altei fapte. 
Noutatea  ştiinţifică  a  studiului  rezidă  în  următoarele:  1)  a  fost  argumentată  concepţia 
privind  alcătuirea  şi  conţinutul  obiectului  juridic  special  al  infracţiunii  de  şantaj;  2)  au  fost 
supuse examinării caracteristicile categoriilor de victime ale şantajului prin prisma mecanismului 

---

 
 
13 
 
infracţiunii prevăzute la art.189 CP RM; 3) a fost demonstrat că infracţiunea de şantaj dispune 
atât  de  obiect  material,  cât  şi  de  obiect  imaterial;  4)  a  fost  argumentat  că  cererea,  ca  acţiune 
principală  a  şantajului,  apare  în  calitatea  de  acţiune-scop,  iar  formele  de  ameninţare,  violenţa 
fizică,  deterioararea  sau  distrugerea  bunurilor,  schingiuirea,  tortura,  tratamentul  inuman  sau 
degradant,  precum  şi  răpirea  proprietarului,  posesorului  sau  deţinătorului,  a  rudelor  sau  a 
apropiaţilor acestora, ca acţiuni adiacente ale şantajului, apar în calitate de acţiuni-mijloc; 4) a 
fost demonstrat că scopul de cupiditate al infracţiunii de şantaj nu implică neapărat şi un motiv 
de  cupiditate;  5)  a  fost  argumentat  că  violenţa  periculosă  /  nepericuloasă  pentru  viaţa  sau 
sănătatea  persoanei,  ca  acţiuni  adiacente  în  cadrul  faptei  prejudiciabile  de  şantaj,  au  o  altă 
semnificaţie  decât  cea  pe  care  o  reflectă  Hotărârea  Plenului  CSJ  a  RM  nr.16/2005;  6)  a  fost 
demonstrat că între art.309
1 
CP RM şi lit.d) alin.(3) art.189 CP RM nu există nici o concurenţă 
dintre o parte şi un întreg, iar acţiunile de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant, la 
care  face  referire  legiuitorul  în  varianta  agravată  de  la  lit.d)  alin.(3)  art.189  CP  RM,  constituie 
cazuri  particulare de manifestare a  cruzimii;  7) a fost constatat că  circumstanţa agravantă de la 
lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM  –  „soldate  cu  alte  urmări  grave”  –  încalcă  previzibilitatea  şi 
claritatea  normei  de  incriminare;  9)  au  fost  pe  deplin  elucidate  criteriile  de  delimitare  a  infrac-
ţiunii  de  şantaj  de  unele  infracţiuni  adiacente:  jaf  cu  aplicarea  violenţei  nepericuloase  pentru 
viaţa  sau  sănătatea  persoanei  ori  cu  ameninţarea  aplicării  unei  asemenea  violenţe,  tâlhărie, 
escrocherie, constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei, samavolnicie; 
10) au fost identificate normele concurente în raport cu art.189 CP RM  şi soluţionată problema 
încadrării faptei ce rezultă din această concurenţă etc.  
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Sub aspect teoretic, teza de doctorat 
reprezintă o investigaţie complexă a temeiului real al răspunderii penale pentru infracţiunea  de 
şantaj  prevăzută  la  art.189  CP  RM,  precum  şi  a  temeiului  juridic  al  răspunderii  pentru  fapta 
prejudiciabilă  corespunzătoare,  constând  în  componenţa  de  infracţiune,  fiind  relevate  unele 
aspecte  care  au  fost  cercetate  doar  tangenţial  sau  care  au  fost  chiar  neglijate  în  doctrină.  De 
menţionat  în  acest  sens că  au  fost  trecute  cu  vederea  probleme  mai  puţin  cercetate,  cum  ar  fi: 
relevarea particularităţilor victimei şantajului; consemnarea şi argumentarea incidenţei obiectului 
imaterial  al  infracţiunii  de  şantaj;  stabilirea  gradului  de  compatibilizare  a  textului  de  lege 
prevăzut  la  art.189  CP  RM  cu  cerinţele  de  legalitate  la  nivel  de  incriminare  ce  decurg  din 
jurisprudenţa CEDO; investigarea practicii judiciare în materie etc. Considerând aceste segmente 
de  investigaţie  de  o  importanţă  primordială  în  contextul  infracţiunii  de  şantaj,  problemele  ce 
derivă  din  acestea  şi-au  găsit  soluţiile  de  rigoare  în  studiul  nostru  ştiinţific,  care  sunt, 
considerăm, de referire pentru literatura de specialitate naţională. 

---