Universitatea de stat din moldova

 
 
10 
 
De asemenea, se poate observa  că în ultimul timp şantajul corespunde unui înalt nivel de 
latenţă, iar printre tendinţele acestui tip de criminalitate se numără înteţirea formelor organizate 
ale şantajului, precum şi implementarea în cadrul mecanismului infracţional a unor noi mijloace 
de  influenţare  asupra  victimei,  în  vederea  înfrângerii  voinţei  acesteia,  pentru  ca  ea  să  execute 
cerinţele  patrimoniale  ale  făptuitorului,  mijloace  care  adesea  nu  au  o  acoperire  juridico-penală 
determinată. Aici putem atribui, spre exemplu, ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport, cu 
divulgarea  unor  date  confidenţiale,  dar  care  nu  sunt  defăimătoare,  ameninţarea  cu    sustragerea 
bunurilor etc. Plus la acestea, trebuie să recunoaştem şi lipsa unor mijloace de luptă eficientă cu 
această  infracţiune,  strecurarea  unor  erori  la  încadrarea  juridică  a  acestei  fapte  prejudiciabile, 
precum şi la aplicarea pedepselor. În mare parte, acestea au drept cauză anumite carenţe ale legii 
penale,  dar,  nu  în  ultimul  rând,  apariţia  unor  fenomene  „critice”  în  sfera  social-economică.  Cu 
referire  la  ultima  remarcă,  ca  o  novaţie  absolută  relevăm  aşa-numitul  fenomen  „atac  de  tip 
raider”,  care  poate  presupune,  printre  altele,  comiterea  şantajului.  De  asemenea,  în  practica 
judiciară s-a putut remarca că profesionalismul criminal al extorcatorilor, precum şi dexterităţile 
acestora de a exploata vulnerabilitatea victimelor au devenit interferente, iar această simbioză a 
generat:  şantajuri  cu  elemente  de  escrocherie,  jaf,  tâlhărie,  samavolnicie  etc.  În  asemenea 
circumstanţe,  şantajul  reprezintă  o  barieră  serioasă  în  dezvoltarea  relaţiilor  patrimoniale,  în 
special în sfera desfăşurării activităţii de întreprinzător, reduce ambianţa concurenţială specifică 
economiei de piaţă şi creează un spirit de neîncredere investitorilor străini.  
Din considerentele relevate mai sus, se prezintă ca absolut necesară efectuarea unei cerce-
tări  substanţiale  a  caracteristicilor  definitorii  ale  şantajului,  investigarea  bazei  normative  în 
materie,  suprapunerea acestora cu practica existentă şi formularea de propuneri sistemice pentru 
optimizarea corespunzătoare nu doar a modelului incriminator prevăzut la art.189 CP RM, dar şi 
a practicii de aplicare a acestuia. Aceasta se impune mai cu seamă în contextul în care există o 
necorespundere vădită între conceptul formal şi cel material ale termenului utilizat în denumirea 
componenţei infracţiunii de la art.189 CP RM – „Şantajul”. Nu în ultimul rând, un efect nefast 
asupra calităţii actului de justiţie exercită utilizarea de către legiuitor a unor termeni estimativi, 
precum şi crearea unor situaţii inconsecvente în raport cu legea penală in globo, care generează, 
într-o  măsură  mai  mare  sau  mai  mică,  o  incertitudine  justiţiabilului  privind  semnificaţia  ce 
decurge din actul interzis.  Toate aceste carenţe şi-au găsit nu doar reflecţie în studiul nostru, dar 
şi soluţii concrete, care, considerăm, vor fi utile  pentru legiuitor, pentru subiecţii împuterniciţi 
cu aplicarea în concret a legii penale, precum şi pentru literatura de specialitate. 
Scopul  şi  obiectivele  tezei.  Scopul  prezentei  teze  de  doctorat  rezidă  în  soluţionarea 
problemelor privind răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută la art.189 CP RM, precum 

---

 
 
11 
 
şi  în  formularea  recomandărilor  de  perfecţionare  a  bazei  juridice  incriminatoare  în  materie  de 
şantaj, menite să eficientizeze practica de aplicare a răspunderii penale în conformitate cu art.189 
CP  RM  şi  să  compatibilizeze  instrumentariul  penal  în  domeniu,  în  corespundere  cu  exigenţele 
politicii penale la nivel european.  
Pentru atingerea acestor scopuri, se impune realizarea următoarelor obiective: 
-
 
cercetarea tezelor teoretice  ale oamenilor de ştiinţă din  ţară  şi  de peste hotare,  care  au 
supus analizei (în principal sau, cel puţin, tangenţial) fapta de şantaj;  
-
 
determinarea  naturii  juridice  a  faptei  de  şantaj  şi  etalarea  raţionamentelor  de 
criminalizare a acesteia; 
-
 
verificarea temeiniciei conceperii şantajului ca formă a sustragerii; 
-
 
analiza juridico-penală a elementelor constitutive, precum şi a elementelor circumstan-
ţiale agravante ale faptei infracţionale prevăzute la art.189 CP RM; 
-
 
cercetarea  practicii  de  aplicare  a  răspunderii  penale  pentru  şantaj,  interpretarea  legii 
penale  în  cauze  concrete  şi  identificarea  erorilor  judiciare  admise  la  aplicarea  incriminării 
prevăzute la art.189 CP RM; 
-
 
sintetizarea asemănărilor şi deosebirilor dintre infracţiunea prevăzută la art.189 CP RM 
şi faptele penale conexe; 
-
 
identificarea soluţiilor de încadrare a faptei de şantaj în caz de depăşire a laturii obiective, 
precum şi în ipoteza concurenţei dintre norme; 
-
 
stabilirea imperfecţiunilor de care suferă  norma de incriminare prevăzută la art.189 CP 
RM şi formularea de propuneri menite să contribuie la îmbunătăţirea ei calitativă. 
Noutatea  ştiinţifică  a  rezultatelor  obţinute.  Prin  studiul  realizat  a  fost  întreprinsă  încer-
carea de a investiga în complexitate problemele  privind răspunderea penală pentru infracţiunea 
prevăzută  la  art.189  CP  RM,  investigaţie  care  se  fundamentează  pe  o  abordare  sistematică  a 
cadrului legal în materia infracţiunii de şantaj şi a aspectelor practice de aplicare a acestuia, prin 
cazuistica prezentată, precum şi a opiniilor doctrinare reţinute în literatura de specialitate. Graţie 
tratării  tridimensionale  a  obiectului  de  cercetare,  au  fost  formulate  concluzii  şi  recomandări 
teoretice apte de a fi implementate în vederea perfecţionării continue a legii penale, precum şi a 
uniformizării practicii judiciare. De asemenea, prin redimensionarea naturii juridice şi a esenţei 
sociale  a  faptei  de  şantaj,  a  fost  soluţionată  problema  ştiinţifică  actuală  de  importanţă 
majoră  care  derivă  din  neconcordanţa  vădită  între  conceptul  formal  şi  cel  material  ale  ter-
menului „şantaj”, precum şi din necesitatea asigurării consecvenţei normelor juridico-penale şi, 
nu în ultimul rând, optimizării cadrului normativ în materie, ajustării lui la exigenţele impuse de 
principiul legalităţii incriminării.  

---